685 matches
-
participarea fibrelor eferente ale hipoglosului, glosofaringianului și vagului. Datorită relațiilor sale de vecinătate cu centrii respiratori și cardiomotori, respirația se oprește, iar frecvența cardiacă crește în timpul deglutiției. Un centru al vomei a fost identificat în planșeul ventriculului IV, a cărui excitare directă sau reflexă produce vomă. Aplicarea locală de apomorfină declanșează reflexul de evacuare gastrică, ca și în cazul stimulilor neuroreflecși de natură vagală sau senzorială (extero- și interoceptivă), prin mecanismul contracției musculaturii abdominale, gastro-intestinale și diafragmului. Centrii tusei și strănutului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
posibile la menținerea stării de veghe. Folosind tehnica encefalului izolat (secțiunea măduvei la nivelul C1) autorul suscitat constată că decerebrarea determină apariția undelor lente de somn pe electroencefalogramă. Câțiva ani mai târziu, Dempsey și Morrison (1942) semnalează dispariția acestora în timpul excitării electrice a formației reticulate. În 1949, Moruzzi și Magoun precizează că stimularea formației reticulate mezencefalice la animalul care doarme provoacă trezire și desincronizarea traseului electric cortical. În locul undelor lente de somn, apare ritmul rapid (40-60 c/s), caracteristic reacției de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ușor cu ajutorul substanțelor neuroleptice de tipul barbituricelor, clorpromazinei etc. Atât blocajul, cât și distrugerea formației reticulate, predispune la somn. Bioxidul de carbon, adrenalina, benzedrina și celelalte substanțe psihoenergizante (iproniazid, imipramină etc.) produc din contră, fenomene de activare corticală prin mecanismul excitării formației reticulate. Acest fapt, corelat cu prezența catecolaminelor în formația reticulată mezencefalică (Vogt, 1954), sugerează posibilitatea participării unor factori umorali (CO2, adrenalină), alături de cei nervoși, la activarea corticală din timpul stresului emoțional, efortului fizic etc. Componenta umorală potențează și prelungește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
erectile etc.). I.2.1.20. Parasimpaticul spinal Spre deosebire de fibrele simpatice care ajung la ganglionii paravertebrali prin ramurile comunicante albe din rădăcinile anterioare, filetele parasimpatice părăsesc măduva după unii autori pe ambele căi. Din 1876, când Stricker a semnalat că excitarea capătului periferic al rădăcinilor posterioare lombare produce vasodilatație în laba respectivă, s-au acumulat suficiente fapte experimentale în sprijinul acestui punct de vedere. Una din primele dovezi a fost adusă de Morat și Bonne (1897), care au observat că secțiunea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul ganglionilor spinali, care după Ken-Kure (1928) ar constitui parasimpaticul spinal. Centrul trofic al primului neuron s-ar găsi în măduvă, iar al celui de al doilea, în ganglionul spinal. Alți autori (Bayliss, Langley, Wybauw), constatând că vasodilatația provocată de excitarea rădăcinilor posterioare persistă și după degenerarea capătului lor periferic, au pus fenomenul pe seama stimulării antidromice a fibrelor senzitive aferente și eliberării locale de histamină (Lewis și colab., 1927), acetilcolină (Gaddum și Kviatkowski, 1938), plas-makinine (Hilton și Lewis, 1955) sau adenozină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aferente și eliberării locale de histamină (Lewis și colab., 1927), acetilcolină (Gaddum și Kviatkowski, 1938), plas-makinine (Hilton și Lewis, 1955) sau adenozină (Holton, 1959). Împotriva naturii antidromice a vasodilatației vin datele lui Malmejac și Donnet (1941), care au precizat că excitarea rădăcinilor posterioare se însoțește și de alte răspunsuri parasimpatice. Ei au obținut, printre altele, contracții gastrice după stimularea centrifugă a căii dorsale D4-D12. În felul acesta, noțiunea de parasimpatic spinal a fost extinsă la întreaga măduvă dorsolombară. Pe de altă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Hinsey și Cutting etc.) să admită că fibrele vegetative eferente din rădăcinile posterioare ale măduvei spinării ar aparține mai curând simpaticului colinergic, descris de Folkow și Uvnas (1955) decât parasimpaticului spinal. În acest sens pledează și dispariția efectelor vasodilatatoare ale excitării rădăcinilor posterioare după administrare de Alderlin, blocant specific al beta-receptorilor adrenergici (Haulică și colab., 1967). I.2.1.21. Plexurile prevertebrale În afară de nervii simpatici și parasimpatici bine individualizați, un rol important ocupă plexurile prevertebrale sau periviscerale. Acestea sunt entități vegetative
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
motori inhibitori care determină în sens anal o zonă distală de relaxare (9, 31, 36, 37). Astfel excitația se deplasează de-a lungul peretelui intestinal imediat proximal față de bolul alimentar (fig. 21). Microcircuitele secretomotorii și vasomotorii sunt activate atât de excitarea mecanică a mucoasei cât și de chimismul intestinal, prezența endoluminală a glucozei fiind unul din cei mai importanți factori fiziologici stimulatori. Calea aferentă a acestor circuite este reprezentată de neuronii IPAN ai plexului submucos, dar și de cei mienterici care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și relizează un arc reflex monosinaptic, făcând sinapsă direct cu neuronul secretomotor/vasodilatator. Colateralele lungi ale neuronilor IPAN din ambele plexuri, submucos și mienteric, fac sinapse cu lanțurile interneuronale descendente și stimulează secreția distal (anal) față de zona excitată. În cazul excitării mucoasei intestinale prin agenți patogeni sau diferite toxine are loc depolarizarea celulelor entero-endocrine și eliberarea de 5-HT (35, 39). Aceasta stimulează neuronii IPAN din submucoasă, iar axonii lor centrali fac sinapsă cu interneuronii interplexuali care, la rândul lor, activează neuronul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sodiu cu tetrodotoxină sau de potasiu cu tetraetilamoniu, de asemenea, reduce excitabilitatea neuronală ca urmare a alterării potențialului membranar. Pentru ca propagarea potențialului de acțiune să continue indiferent de lungimea nervului este necesar ca raportul între voltajul potențialului și pragul de excitare să fie mai mare de 1, iar propagarea procesului de depolarizare să se realizeze conform principiului „totul sau nimic”. Transmiterea semnalului electric prin tractusurile nervoase se realizează cu diferențe mari ale vitezei de conducere în funcție de diametrul și prezența fibrelor prevăzute
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mușchii piloerectori și musculatura netedă a unor vase mari. Sarcolema acestor fibre este izolată, ca și la mușchii striați, de un strat glicoproteic, iar inervația este asigurată, în majoritatea cazurilor, de fibre nervoase individuale. I.5.2.1. Modalități de excitare a mușchilor netezi Inervația musculaturii netede este de două tipuri: -extrinsecă, aparținând sistemului nervos vegetativ simpatico-parasimpatic; -intrinsecă aparținând plexurilor nervoase locale. În cazul mușchilor viscerali inervația este asigurată de terminațiile nervoase vegetative prevăzute cu varicozități ce conțin vezicule eliberatoare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
-extrinsecă, aparținând sistemului nervos vegetativ simpatico-parasimpatic; -intrinsecă aparținând plexurilor nervoase locale. În cazul mușchilor viscerali inervația este asigurată de terminațiile nervoase vegetative prevăzute cu varicozități ce conțin vezicule eliberatoare de neurotransmițători sau neuromodulatori. Spațiul de difuzie a acestora este mare. Excitarea miocitelor netede se realizează prin două tipuri majore de mecanisme: (1) mecanisme bazate predominant pe depolarizarea membranei, ce includ potențiale de acțiune și depolarizări globale ale membranei (generate prin mecanisme nervoase sau de alt tip) și (2) mecanisme hormonale bazate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorii 5-HT1 participă astfel la controlul prin feedback negativ al eliberării de serotonină de la nivelul terminațiilor nervoase serotoninergice. Receptorii 5-HT2 dimpotrivă, sunt localizați postsinaptic, fiind cuplați cu fosfoinozitidele generatoare de IP3 și DAG. Activarea lor determină depolarizare membranară, însoțită de excitarea celulei subsinaptice nervoase sau musculare (vasculare, ileale, uterine etc.). Cortexul cerebral și îndeosebi stratul al III-lea al acestuia, prezintă o mare densitate de receptori 5-HT2. Receptorii 5-HT3 se găsesc atât în structurile nervoase centrale (aria postrema, nucleul solitar), cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Modularea balansată și integrată a activității lor interdependente asigură adaptarea și menținerea funcțiilor normale ale organismului. II.1.3. ACȚIUNILE EXCITATORII ȘI INHIBITORII ALE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus acelora produse de excitarea parasimpaticului. Dacă unul din cele două subsisteme exercită prin veriga umorală efecte inhibitorii asupra unui organ oarecare, celălalt subsistem provoacă răspunsuri inverse din partea organului respectiv. Acolo unde mediatorul chimic adrenergic este activator, cel colinergic acționează în sens inhibitor și invers
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din teritorii diferite ale axului cerebro-spinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus celor produse de excitarea parasimpaticului. Dacă una din componente exercită prin veriga chimică mediatoare acțiuni inhibitoare asupra unui organ oarecare, cealaltă componentă provoacă răspunsuri inverse din partea organului interesat. Acolo unde mediatorul adrenergic este stimulator, cel colinergic acționează în sens inhibitor, și invers. În general
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatici ai inimii provoacă dilatația coronarelor, în vederea asigurării unui flux sanguin adecvat nevoilor nutritive crescute ale cordului în stare de hiperactivitate. Concomitent, activarea adreno-simpatică dilată musculatura bronșică, pentru a ușura schimburile de gaze dintre organism și mediu. Efectele inverse ale excitării simpaticului toracic asupra inimii și căilor respiratorii nu au încă o explicație satisfăcătoare. Ele țin, desigur, de proprietățile morfo-chimice ale musculaturii celor două teritorii efectoare. Fiind organe dublu inervate, atât cordul, cât și căile respiratorii inferioare prezintă reacții de sens
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două teritorii efectoare. Fiind organe dublu inervate, atât cordul, cât și căile respiratorii inferioare prezintă reacții de sens opus în cazul stimulării parasimpatice. Predominanța vagală se însoțește de deprimarea activității ritmice a inimii și de bronhoconstricție. Oprirea cordului produsă de excitarea electrică a vagului este însă de scurtă durată, datorită fenomenului de scăpare ventriculară (escape), care face ca mușchiul cardiac să-și reia activitatea contractilă în plină stimulare vagală. Natura sa pare a fi adrenergică, deoarece nu mai apare la animalul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt activate, respirația și ritmul cardiac scad. La nivelul ficatului, parasimpaticul determină glicogenopexie. Vagotonia din timpul digestiei și somnului favorizează astfel procesele de asimilare și refacere a rezervelor energetice. Organele excretoare (vezică, uretere) își intensifică, de asemenea, motilitatea sub influența excitării parasimpatice. Uterul reacționează variabil, după cum este în stare de graviditate sau vacuitate și, bineînțeles, în funcție de stadiile ciclului estral. Glandele sudoripare, splina și membrana nictitantă, deși au numai inervație simpatică, reacționează prin contracție atât la substanțele adrenergice, cât și la cele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în funcție de stadiile ciclului estral. Glandele sudoripare, splina și membrana nictitantă, deși au numai inervație simpatică, reacționează prin contracție atât la substanțele adrenergice, cât și la cele colinergice. La rândul său, pupila se dilată sub influența simpaticului și se micșorează în timpul excitării parasimpatice. Din exemplele date, rezultă că activitatea multora din organele prevăzute cu funcții vegetative este sub influența modulatoare a inervației simpatico-parasimpatice. Rolul nervilor vegetativi este, deci, hotărâtor și indispensabil nu atât în declanșarea răspunsului, ca în cazul inervației motorii somatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
extrinseci ai ochiului sunt bine cunoscute. (adaptare după Sherwood, 2001). După Guyton, atât cortexul motor, cât și cel premotor ar elabora, în urma integrării și prelucrării aferentelor senzoriale specifice și nespecifice sosite la scoarță, nu numai răspunsuri somatice, ci și vegetative. Excitarea electrică a girusului sigmoid anterior, de exemplu, provoacă efecte presoare și tahicardie de natură adreno-simpatică, în timp ce stimularea circumvoluției suprasilviene produce vasodilatație, hipotensiune, apnee și intensificarea motilității intestinale pe cale parasimpatică. Numeroase alte arii corticale participă la procesele de integrare superioară somato-vegetativă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rândul său, contracția detrusorului și relaxarea sfincterelor este sub controlul centrilor vezicali din lobul paracentral. Un centru stimulator al contracțiilor uterine a fost găsit în partea internă a cortexului motor. Efecte inverse, de inhibare a activității sexuale, se obțin prin excitarea lobului piriform din rinencefal. Împreună cu nucleii amigdalieni, acesta reglează activitatea organelor sexuale și comportamentul alimentar. În timp ce ablația lobului piriform determină hipersexualitate, stimularea amigdalei atrage după sine ingestie de alimente, asemănătoare cu cea produsă de excitarea lobilor olfactivi. Aceste câteva exemple
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activității sexuale, se obțin prin excitarea lobului piriform din rinencefal. Împreună cu nucleii amigdalieni, acesta reglează activitatea organelor sexuale și comportamentul alimentar. În timp ce ablația lobului piriform determină hipersexualitate, stimularea amigdalei atrage după sine ingestie de alimente, asemănătoare cu cea produsă de excitarea lobilor olfactivi. Aceste câteva exemple demonstrează că ariile vegetative corticale sunt implicate profund în integrarea și coordonarea diferitelor forme de activitate somato-vegetativă. Controlul cortical al funcțiilor vegetative și psiho-emoționale se exercită însă prin intermediul centrilor organo-vegetativi diencefalo-mezencefalici și bulbo-medulari. Locul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pur somatică. La rândul său, comportamentul alimentar controlat de centrii foamei din hipotalamusul lateral antrenează, de asemenea, ambele sectoare ale sistemului nervos. În strânsă conexiune morfo-funcțională cu nucleii simpatici din hipotalamusul posterior se găsesc centrii ergotropi vasoconstrictori, cardioacceleratori și termogenetici. Excitarea lor directă sau reflexă declanșează o gamă variată de fenomene de predominanță simpatică, reprezentate de tahicardie, hipertensiune, midriază și hiperglicemie, însoțite de reacții motorii și afective de agresivitate. Fenomene similare produc descărcările brutale de adrenalină, care, străbătând cu ușurință bariera
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hemato-encefalică numai la nivelul hipotalamusului posterior, provoacă stimularea FR diencefalice ascendente, din care acesta face parte și, prin intermediul ei, activarea scoarței cerebrale. Hipotalamusul anterior este, din contră, sediul centrilor trofotropi de natură parasimpatică, prevăzuți cu proprietăți vasodilatatoare termolitice și neurosecretoare. Excitarea osmoreceptorilor Verney, din imediata vecinătate a nucleului supraoptic, de către presiunea osmotică crescută a plasmei sanguine determină, pe plan somatic, actul comportamental adecvat procurării și ingestiei de apă, iar, pe plan vegetativ, hipersecreția de hormon antidiuretic în hipotalamusul anterior, care este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atriilor, venelor mari, ventriculilor, aortei și arterelor coronare, există o suprafață receptoare difuz răspândită în întregul miocard, sensibilă la variațiile de distensie a cordului. La nivelul capilarelor juxtaalveolare sunt, de asemenea, receptori sensibili la fenomenele de congestie și microembolism pulmonar. Excitarea lor determină reacții cardiovasculare depresoare. Reflexe depresoare provoacă și stimularea mecanică a receptorilor de la nivelul globilor oculari și aparatului vestibular. Și excitarea puternică a suprafețelor extero- și interoceptive din întregul organism, denumite de Danielopolu zona tisulară superficială și profundă, poate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]