1,082 matches
-
oare cartea în discuție, ce destin va mai avea întreaga operă Mihai Eminescu? De la început, nu ai cum să treci peste un titlu evident polemic. Deși nu sunt așezate, poți resimți și tăria (auto)persiflantă a unui eventual semn de exclamație, fie sobrietatea dusă către tragic a semnului întrebării care, retoric, ar marca sfârșitul unui drum. Cine se ascunde până la urmă în spatele acestei "realități", cât de incorect politic este Eminescu în viziunea autorului? Răspunsurile sunt extrem de tranșante și nu lasă loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o clipă, Dante văzu clar cum pleoapele Fecioarei se ridicau, cu pupilele luminate de o strălucire. O tăcere uluită Înghețase sutele de persoane Înghesuite În naos. Apoi, totul se scufundă Într-un vuiet, toate gurile unindu-se Într-o aceeași exclamație de minunare. Poetul murmurase și el ceva, surprins, fascinat de relicva care continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a binelea și privise În jur, Își slăbi strânsoarea brațelor cu o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
brațelor cu o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii abia schițați, părea să se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat pe cineva. Relicva era cu adevărat vie, oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iubito doar noi vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la primul cântat al cocoșilor 22 august 2011 Întrebări am devenit semn de întrebare nu-mi găsesc locul cuvintele se prind în jocuri ciudate apar propoziții fraze paragrafe sunt multe semne de exclamație chiar și parantezele râd în hohote punctele își demonstrează superioritatea prin cantitate poate că într-o zi voi emigra din pagină deprimat de absența întrebărilor până atunci încerc să răspund propriilor îndoieli 25 august 2011 Noaptea în care m-am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
semn evident - aproape o tresărire - de înțelegere. A atins brațul de satin roz al doamnei de onoare și a strigat: — Știu cine e! E surdo-mut - e un mut surd. E unchiul tatălui lui Muriel! Buzele doamnei de onoare au format exclamația „Oh!“. Apoi s-a răsucit în scaun, către soțul ei: — Ai un creion și o hârtie? a răcnit. I-am atins brațul și i-am zbierat că eu am. În mare grabă, ca și cum nu ne-ar mai fi rămas mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în puterea vârstei se comportă ca niște copii, fără să se teamă de ridicol. Totul se întîmplă natural, fără reguli și fără limite, cu o sinceritate care încîntă și derutează. Mă uit și ascult fascinat și nedumerit. Se aud strigăte, exclamații ascuțite și strada seamănă din ce în ce mai mult cu un vulcan. Fiesta e, probabil, tot ce se spune despre ea, drog, petrecere, spectacol și mai mult decât atât. În această noapte, ea dictează ritmul după care trăiește orașul. Strada e transformată într-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încerce cu orice preț saltul mortal. Nu-și poate îngădui să dezamăgească publicul. El nu-și calculează însă bine momentul saltului sau n-are destulă stăpânire de sine și riscă prea mult. Se prăbușește în arenă printre picioarele cailor. O exclamație îngrozită îngheață pe buzele tuturor și o umbră pătează sărbătoarea. E adusă în grabă o brancardă. Înghesuială în arenă și așteptare crispată în tribună. Din fericire, accidentul nu e grav. Curajosul charro se alege cu câteva contuzii, care în loc să-l
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Autofreza a plecat abia acum o oră spune șoferul punînd receptorul în furcă. Bine că i-ai informat ce fericiți sîntem murmură Lazăr. Or să se grăbească încet, s-ajungă aici odată cu primăvara. Nu cred! acoperă profesorul vocile tuturor cu exclamația sa. Cel cu care ai vorbit nu știe. Sînt sigur că autofreza și plugurile au lucrat toată noaptea. Toată noaptea au lucrat mecanicii să pună pe roate o autofreză răspunde șoferul. Alo, centrala, spune Lazăr încet, ținînd receptorul lîngă gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după puțin timp, chemați înapoi... Eu însă am făcut un an de șantier, fără drept de apel. Ce ziceți? întoarce el vorba, arătînd în direcția bătrînei cu ochelari credeți că ne dă un ceas cărțile? Tu și pocherul! își repetă exclamația profesorul, făcînd un gest de lehamite. Rămăsese singura acuzație valabilă, care nu putea fi trecută la erori de optică. Măcar nu-mi pare rău! pufnește Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că de la studenți n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai aproape. Cuget, dom' pro'esor, cuget. Și crezi c-o să treacă timpul mai repede. Pînă acum, măcar, eram amenințați de foame. Acum, stăm și așteptăm, pur și simplu. Ce zici? Lazăr tace. Dinspre masa cu cei doi băieți vin exclamații fericite, ca niște clopoței, semn că le-a fost adusă rața fiartă, apoi prăjită puțin, că întreaga sală s-a umplut de aroma fripturii de pasăre. Fiecare băiat a primit cîte un picior, pe care îl ține cu amîndouă mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai are timp: întregul sîn a fost cuprins în gura tînărului, pentru ca în final buzele lui să rețină mamelonul, sugîndu-l cu plăcere, uneori prinzîndu-l între dinți, să-l poată atinge cu vîrful limbii. Dumnezeule, ce-i cu mine?! aude Mihai exclamația femeii ca un suspin de deznădejde. Gura lui Mihai se ridică de pe sîn pe piept și lunecă pe gît pînă la ureche, s-o poată acoperi cu buzele, șoptindu-și cuvintele, avînd grijă s-o atingă ușor cu vîrful limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noastră. Sper că n-am fost nepoliticoasă iar, dacă am fost, îmi cer scuze. Trebuie să plec. Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Făcu din nou o plecăciune rigidă de marionetă și porni spre ușă. Exact când Antonia scoase o exclamație de protest, ușa se deschise și Palmer își făcu apariția. Într-un gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum puțin derutată, ca un tată ce-și întâmpină un copil de mult pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o afecta pe Antonia. — Ei, poate că așa e mai bine, am spus. Cred că ar trebui să fii mulțumită. Asta îmi scoate ispita din cale. Antonia trase adânc aer în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să scoată o exclamație. Dar nu spuse nimic. Întoarse capul într-o parte și pentru o clipă am crezut că va izbucni în lacrimi. M-a surprins reacția ei. Probabil că prietenia ei duioasă cu fratele meu însemnase pentru ea mai mult decât mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
misiune se va Întinde pe cel puțin doi ani. Am mai fost informată și că Își Închiriaseră o casă minunată, chiar prin apropiere, că mâncau des În oraș și că totul era foarte diferit de cum stăteau lucrurile În California! (Această exclamație Îi aparține lui Betty) Cei doi discutau despre vreme cu fiecare englez Întâlnit În cale, căci au Înțeles de la alți compatrioți de-ai lor că ăsta era un subiect practic obligatoriu. Le plăcea mult orașul, dar găseau că englezii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
picioare, în mijlocul bazinului, printre micuțele forme înotătoare și brațele ude, protectoare, ale mamelor, se afla Nesta Wiggins, oferind ajutor și încurajări absolut inutile. Se simțea atrasă de această sală pentru că era un loc de întâlnire al femeilor. Micile țipete și exclamații, reverberate de cupola tavanului, se întrețeseau într-un soi de cacofonie stridentă, plăcută pentru urechile Nester ca ciripitul păsărilor. Nesta sperase să le îndoctrineze pe câteva dintre mămicile gânguritoare. Dar, în ciuda dezaprobării teoretice cu care privea căsătoria și procrearea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom se întoarse însoțit de un tânăr înalt și slab, cu păr blond spălăcit și ochelari înguști, fără ramă. — Vi-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor. Brian scăpă un „Dumnezeule mare!“ pe care-l acoperi printr-o tuse. Urmară exclamații prietenoase și strângeri de mână, pe parcursul cărora Scarlett-Taylor emise doar un zâmbet scurt și nu scoase un singur cuvânt. — N-ai fost încă la Belmont? întrebă Gabriel. N-ar trebui să-i telefonezi iui Alex, să-i spui că veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i-le lui George. Alex îi întinse puloverul lui Brian. Brian mai găsi în sacoșa lui Gabriel o pereche de ciorapi de rezervă. Ruby îi turnă o cană cu whisky. George le istorisi peripețiile salvării, iar ei ascultară povestea cu exclamații de mirare și de admirație. Pe urmă, toată lumea primi căni cu ceai fierbinte și whisky și pe toți îi apucă o foame de lup, așa încât devorară tot ce mai rămăsese din brânzeturi și din plăcinta cu carne de vițel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domnișoarei Meynell i s-a părut sau poate că nu i s-a părut amuzantă seara. Dar, în orice caz, adunarea firimiturilor și reconstituirile din bucăți sperăm să constituie o interesantă problemă de filozofie morală. Gabriel citi relatarea, cu mici exclamații de deznădejde. Dar nu poate fi adevărat, nu se poate să fie adevărat! Acum a devenit adevărat, zise Brian. Și-ai să vezi ce-o să mai urmeze. Nu s-a știut niciodată cu certitudine cine a fost autorul acestei note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de nuiele, de care Vierme se și debarasează iute, apostolește, părăsindu-l în mijlocul trotuarului. Dă-l mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acolo unde ai găsit-o, nu atinge nimic, Îi spune agentul principal. Au sosit polițiștii de la echipa mobilă, comisarul, inspectorii, agenții de la criminalistică, fotograful. De ani de zile, În apartamentul acesta nu a mai intrat atâta lume. Voci, pași, bufnete, exclamații, dezolare, agitație. Neîncredere. Nimeni nu-l cunoștea Într-adevăr pe Buonocore. Nimeni nu cunoaște pe nimeni. Ordine scurte. Nu călcați pe sânge. Nu schimbați locul obiectelor. Nu atingeți cadavrele. Unde e Mario cu aparatul? Filmează Înainte să devasteze totul. Filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nicidecum răceala. Ba chiar, Într-un timp, maestrul Foiște Își scosese din nămete o labă a piciorului goală și i-o arătase cu Încântare lui Repetentu, lăudându-i desăvârșita curățenie, căldura și culoarea rozalie. Repetentu se făcuse a nu auzi exclamațiile vesele ale maestrului și continuase să Înoate prin zăpadă, Îndreptându-se către marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci și-și dădură seama că acolo nu ninsese. Buruienile nu păreau nici verzi, nici uscate și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
special în raport cu Poarta, făcea obiectul unor tratative diplomatice. Succesul lor depindea de abilitatea, neobosit inventivă, cu care reprezentanții domnului știau să dobândească bunăvoința protectorilor turci prin mijloace ca spionajul, mituirea și propaganda. „Toată Poarta s-a pornit pe cerut“, această exclamație este confirmată la fiecare pagină de lista darurilor pretinse cu insolență de dregătorii otomani, mari și mici: blănuri, giuvaeruri, ceasuri și, la un moment dat, chiar „două-trei roabe frumoase“13. Denunțurile și zvonurile se acumulează frenetic, atât cu privire la situația din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cazurile flagrante (virgula între subiect și predicat). Foarte deranjant este excesul semnelor de punctuație. Un bun exemplu îl constituie punctele de suspensie - obositoare și, de cele mai multe ori, inutile. Și mai grave ni se par invențiile în domeniu - mulțimea semnelor de exclamație (de pildă: !!!, ?!!! sau ???. Evitați ghilimelele. Atunci când nu reproduci spusele cuiva, ghilimelele sunt inutile. Ele vor să sublinieze sensul figurat al unui cuvânt, dar, adeseori, acest sens este deductibil de context. Ghilimelele artificializează textul, îi dă un aspect obositor și neelegant
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Altfel spus, citatul să nu suporte transpunerea în stilul indirect liber, cum este cazul unei apelări banale: „Domnișoară, cât este ceasul?”. De netranspus în stilul indirect pot fi: elementele de argou, oralismele, neglijențele de exprimare, regionalismele, arhaismele, proverbele, comparațiile inedite, exclamațiile etc. Nu recomandăm folosirea citatului în atacul și în finalul textului. Motivele țin de fluența discursului. În atac, citatul obligă la folosire, unor elemente de legătură convenționale (mărturisea X, zicea Y). Amplasat la final, citatul poate crea un suspans nedorit
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]