5,886 matches
-
se concentrează Spiritul legilor. - Ce vorba? întreba Finot. - Legile - explică Blondet, - șunt niște pînze de paianjen peste care muștele mari trec și în care rămîn doar cele mici. - Unde vrei să ajungi? îl întreba Finot pe Blondet. - La guvernul absolut! exclama acesta. Singurul guvern care poate reprimă faptele rele care încalcă legea. Da, arbitrariul salvează popoarele venindu-i justiției în ajutor... Legalitatea ucide societatea modernă. - Încearcă să-i faci pe alegători să priceapă asta! făcu Bixiou. Există totuși cineva care se
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
faci pe alegători să priceapă asta! făcu Bixiou. Există totuși cineva care se ocupă de acest lucru. - Cine? - Timpul. Cum spunea episcopul Leon: Dacă libertatea este străveche, regalitatea este eternă..." * Balzac, monarhistul. Dincolo, se aude un glas, - vorbea Finot! - care exclama: - Ia te uita, alături era lume, - exclamase el auzindu-ne că ieșeam: autorul veșnic pe fază care tocmai lua prînzul cu Doamna... nu spune care, nevrînd s-o compromită. E lovitură narativa... Dată ediției din 1896, (traducere personală, n.n.), cu
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
Bixiou. Există totuși cineva care se ocupă de acest lucru. - Cine? - Timpul. Cum spunea episcopul Leon: Dacă libertatea este străveche, regalitatea este eternă..." * Balzac, monarhistul. Dincolo, se aude un glas, - vorbea Finot! - care exclama: - Ia te uita, alături era lume, - exclamase el auzindu-ne că ieșeam: autorul veșnic pe fază care tocmai lua prînzul cu Doamna... nu spune care, nevrînd s-o compromită. E lovitură narativa... Dată ediției din 1896, (traducere personală, n.n.), cu adăugirea balzaciana Paris, noiembrie 1837. Ce mai
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
de echipaj și cotropita de rozătoarele care îndeobște se ascund în cala. Dacă hîrtia era prea scumpă pentru reeditarea operei lui Eugen Lovinescu (în Jurnalul de dimineață, din 2 noiembrie 1946, a apărut o notă precum un S.O.S., exclamînd: N-avem hîrtie!), se găsea în schimb hîrtie pentru imprimarea noii lecturi "avizate" a operei lovinesciene, pe care și-o asumă N. Tertulian, în lucrarea E. Lovinescu sau contradicția estetismului (1959). În conformitate cu "recalificarea" tabloului literaturii, se ivește și un procedeu
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
cum se spune în limbaj popular, "cu carul" și îl folosește în deplină cunoștință de cauză (deși uneori îl mai și irosește, jucându-se cu cuvintele). an plus, este și neobișnuit de frumoasă ("că o creangă din livadă lui Alecsandri" - exclama, entuziasmat pe bună dreptate, Fănus Neagu, într-o prezentare publicată pe ultima coperta a volumului Săgetătorul). Poezie făcută din abstracții Spre deosebire de poeții din generația '80 și de propriii ei colegi de generație, care cultiva o concretețe fastuoasa, adeseori de inspirație
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
indo-europene, la legile hittite sau construcția teatrelor antice. Antichitățile noastre este o experiență de lectură inedită, care te face să treci prin postura curiosului, apoi a inițiatului, ademenindu-te spre aceea a filologului. Astfel încât, la finele acestei cărți, să poți exclama, convins: antichitățile noastre! Meritul cel mai mare (implicit pedagogic) al cărții provine din decupajul comentariului, din alternanța echilibrată dintre detaliul cultural picant și informația științifică relevantă, dintre punerea în temă și focalizarea pe o problematică strictă, combinând comentariul personal cu
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
secretă” (apărută și la noi la Humanitas). Cei doi și-au pus mereu aceleași întrebări, răspunzând fiecare în cuvintele domeniului lui. Câte o metaforă a scriitorului face deliciul omului de știință: „Lumina transportă trecutul”, afirmă d’Ormesson. „Foarte frumoasă formulă!”, exclamă Thuan. Și, am adăuga noi, la fel de precisă ca o ecuație matematică aplicabilă universului de acesta din urmă. Străinul, continuare și sfârșit Romancierul algerian Kamel Daoud a scris o continuare a faimosului roman al lui Albert Camus, Străinul. Se știe că
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
peste câtva timp. Un părinte care asista la scenă i-a arătat directoarei un SMS în care se spunea că Ministerul Educației se pregătește să introducă în școli predarea, da, cum citiți, a masturbării. „Chiar credeți că vom face așa ceva?”, exclamă directoarea uluită. Intervine o altă mamă, purtând voal, care pune punctul pe i: „Așa scrie aici!” Ca și cum ar fi vorba de litera Coranului. Mesajul e clar: retrageți-vă copiii de la școală! Trei zile mai târziu, în școli din Marsilia, Lyon
Școala suverană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2446_a_3771]
-
vechime, - cred că o avea de cînd era doar sublocotenent și o purta vară, vara fiind și acum la vîrsta să de aproape 90 de ani; deci, a făcut un pas înapoi, și-a aruncat brațele în sus și a exclamat că un actor cu glas tremurător: Eu am văzut munți de cadavre, si valuri-valuri de sînge... Curios, dar cuvintele prost găsite, prost plasate, desființează orișice tragedie oricît ar fi ea de reală, de unde și eșecurile rizibile ale scriitorilor lipsiți de
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
e Pro TV care a fost nominalizat la "International Emmy Award News". "Iarăși Emmy", am suspinat. Așa zicea Zoso despre Emmy: "De festivalul ăsta a mai auzit lumea, are pagină de Wikipedia, e respectat" . "Măiculiță care m-ai făcut!", am exclamat. "Ce n-aș da ca emisiunea mea să ajungă acolo!". La International Emmy Award News, ăla de e respectat chiar de Zoso și căruia îi dă și linkul pe blogul lui cu mult trafic. Iată că după nici un an emisiunea
Atac al unui jurnalist de Emmy la blogurile comercial-băsiste by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/21763_a_23088]
-
Acum, aceștia tremurau sub ploaia măruntă, trăgând fiecare de un cearșaf, dăruit, mi s-a spus, de vreun turist. Când am ieșit din restaurant, cel mic, închircit, era nemișcat și am spus chiar, că va muri până la ziuă, apoi am exclamat, revoltată: "- Dar de ce sunt lăsați așa, de ce nu-i duc? - Cine? - Poliția! (știam ce știam, venind din țara cu "miliție"). - Unde?" Colegii au dat din umeri resemnați, grăbindu-mă să urc în mașină. Și iată că trăiesc acest coșmar acum
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
cea dintîi născocire, imaginea, invenția optică imortalizându-l pe autorul în plină acțiune... Lumina generoasă a Spaniei umple salonul Infantei îmbrăcată în roșu și argintiu. Rochie din care se reflectă în jur jerba de culori nuanțate pînă la incandescent... Cum exclama un mare critic: o perfecțiune ce exclude orice comentariu. Este artistul desăvîrșit ce a ridicat spațialitatea luminii pe treapta absolută a viziunii. Care a înlăturat umbra, ambiguitatea, tenebrozitatea, obscurul, din conștiința hispanică mistică optînd pentru natura solară și echilibrată. Invers
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
pedeapsă, un mod de a ne descoperi caleidoscopul ipseității, o identitate asimilatoare, inclusivă, care absoarbe permanent roluri noi fără a le supune unei logici abstracte și rigide a întregului, ci modificînd sistematic însuși întregul. Citind eseurile din cartea lui Aciman exclami, fără să vrei: Ce oameni fericiți și împliniți! Fericiți tocmai pentru că sînt împliniți. Charles Simic e cel mai debordant dintre toți. Sosit în adolescență din Iugoslavia natală în Statele Unite, Simic nu pare a fi trecut vreo clipă prin acel stadiu
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
invincibilă cum o prezintă Hitler. Și, cu asta, audiența a luat sfîrșit. Oricum, mai înainte, cînd Brătianu l-a informat pe Maniu că Antonescu voiește să guverneze exclusiv cu legionarii și chestiunea discutîndu-se în Biroul PNȚ, dr. N. Lupu a exclamat: "Am scăpat de o belea și am dat peste alta". Iar Maniu, cu toată experiența sa politică, socotea, în septembrie 1940, înainte de constituirea statului național legionar, "că de Antonescu ne putem debarasa mai ușor". În conducerea PNȚ, atunci, se profilau
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
de formare a cristalelor. Scrisul derivă din lene. Observați cum, în raport cu vorba răspundere, responsabilitatea s-a degradat din cauza noțiunii de responsabil... A se nota. Cenaclul Amfiteatru, 28 oct. 1975. Adolescenții sînt triști. Maturii nu pot fi decît amărîți. Berlinguer!, Berlinguer! exclamă unul disperat ridicînd brațele în sus și căzînd brusc în groapa căscată în care și dispăru pe asfaltul accidentat al trotuarului din fața Farmaciei nr. 4 și a lui Air-France - Aeroflot. Virtutea trădărilor superioare. Hm! "Pacea eternă este un vis, și
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
ne întîlniserăm, din întîmplare, în piața Amzei, G.B. îmi spusese, fără să-l întreb, că se ducea să se tundă. Atunci, cerîndu-mi să-i spun ceva, de probă, îl întrebasem: G., tu te duci să te tunzi?... A, nu, nu, - exclamase oripilat - exclus!... Dar cum de făcusem eu, pînă atunci, de nu-și dăduse seama că nu îl tutuiam?... Asta îl mira. Și îi dădusem, la iuțeală, cîteva exemple de eschivare, de ocolire atît a pluralului cît și a singularului, - omițînd
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
tot așa, mă atacase în altă ședință. Era și ea o activistă înfocată în epoca stalinistă, care plîngea cu hohote la moartea lui Stalin și despre care se spunea, pe vremea aia, că ar fi, scuzați, o futăcioasă. Chiar!... Unul exclamase într-o zi: "Ce-or fi avînd activistele astea urîte care se f. peste tot, ca nebunele?!" Timpul se contractă. Ce s-a petrecut la intervale de ani, se întîmplă într-un ceas, două... * Albești, monumentul lui Petöffi, lîngă Sighișoara
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
evident: "Sunt unii oameni care pun casele și alte obiecte la asigurare, bine ar fi să mai asigurezi și altceva, adică mintea, dacă o are!". Și cum pe vremea lui Cilibi gulerele erau detașabile de cămașă, negustorul din el a exclamat: "să trăiască fabricanții care au inventat gulerele, fiindcă sunt mai mulți care n-au cămăși." Sau: Am observat în excursiunile mele că planul temnițelor este greșit; ar fi trebuit să fie tavanurile mai înalte ca să încapă și oamenii mari". Sau
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Ilie Constantin Toate acestea dezgusta și dau o puternică impresie de stupiditate", exclama G. Călinescu după copioase lecturi din erotică diminutival-trivială a lui Bolintineanu (Istoria literaturii române, ed. 1982, p. 233). Ieșind istovit din "aceasta universală inepție" (idem), el extrage din culegere "totuși trei poezii" - printre care și "capodoperă întregii lirici a acestui
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
vorbise despre cartea sa Anti-Goethe. Sincer fiind, Noica nu mă entuziasma. Eram un apolinic în gen goethean. Apropo. În 1981, aveam să-l văd la Paris pe Cioran. Discutaseră despre literatură, iar la ușă, la plecare, venind vorba despre Noica, exclamase pompos: Sentimentul paraguaian al ființei! parafrazînd titlul lucrării gînditorului român. Cînd am auzit de procesul deschis contra lui C. Noica, începusem să mă neliniștesc. Așteptam să fiu închis. Îmi pregătisem bagajul. În cele din urmă, m-am trezit cu o
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Corneliu Bogdan, conștient de unele greșeli făcute de ai săi, mai puțin reușiți, cum ar fi tupeul, impertinența, lipsa de obiectivitate, precum și un anume "spirit comunitar" îndreptat contra celor de alt neam. O dată, aflîndu-mă între ei, la universitate, unul a exclamat: "Și-acum, că am rămas noi între noi..." Dîndu-și seama că mai era un român de față, acela schimbase repede vorba. Acești inși mediocri, fanatici, agresivi dintr-un complex de inferioritate, nu ar admite niciodată că ar păcătui, că ar
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
nu te-ai născut astfel; dar măcar să fii sincer, trăind, altă șansă neavînd. De curînd, întîmplarea a făcut să mă întîlnesc, după mulți ani, la intrarea în R.l. cu eminentul critic plastic Radu Bogdan (nici o rudenie cu celălalt). Bucuros, el exclamase subliniind ironia cu gesturi amicale: "Uite cine se zice că-i antisemit, autorul Galeriei!" Într-adevăr, de la Hary Brummer, de pe vremuri, mi se trăgea faima că aș fi un filosemit. Generația mai nouă, deobicei dezrădăcinată, nu știu de ce azi mă
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi, ca Francisc, aproape orb când a compus imnul, transcendența ca frumusețe. În fața luminii care îl "sigila" fizic în Muntele Verna, îl stigmatiza, Francisc exclamă extaziat: "Tu ești Frumusețea! Tu ești Frumusețea!". Paradisul și frumosul nu înlătură treptele pregătitoare, purificatoare ale durerii, descurajării, ale 'nopții obscure' și nici sicitățile sufletești. Dar vine apoi și fericita Întâlnire cu o Persoană. Beatitudinea e această întâlnire, concretă, individuală
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
întîlnesc în hol pe Timotei - și pe Creția, pe care îl părăsesc îndată pentru Oana. După masă, cu Timotei și Țoncu la Zambaccian unde era și doamna Z. într-o lungă rochie roșie. Trei tineri pictori răsfoiau un album Picasso exclamînd la fiecare planșă: "Ce frumos! Inimitabil! Ăsta e foarte frumos! Uite!". Am revăzut baigneusele lui Renoir, cea verzuie ca ceara veche și cele două roșii, monstruoase, centrul unei spirale vegetale; portret de fată cu pălărie pai, de Padina, nimfa adormită
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Constantin Țoiu 14 noiembrie 1976. Meciul de rugby România-Franța se termină surprinzător cu mari manifestații - scor 15 la 10 pentru noi. Am văzut meciul la televizor. Luptă sălbatică. Mai ales noi, ceea ce l-a făcut pe un jucător franțuz să exclame după meci că am jucat ca... a la guerre!... Păi, era și cazul! Țară mică - odată avurăm și noi ocazia... Imediat după meci, văd tot la TV Odiseea somonilor, un documentar de Cousteau. se zbat mii de kilometri să-și
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]