320 matches
-
îndepărtînd-o, apoi lăsînd-o în voie din nou, opt oameni în cămăși albe într-o cadență perfectă, urmați de un mic cîrmaci într-o jachetă albastră cu un megafon de alamă la gură, ca un punct sub un lung semn de exclamare. Totul s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut, am privit nu doar după vîslași, dar și spre urma pe care o trăgeau după ei de sub pod, un mănunchi de linii și de vîrtejuri, acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o respectați! Iar acum în încheiere Vă spunem, la revedere Si-n programul care vine S-auzim numai de bine! TODERIȚĂ ȘI SEMNELE DE PUNTCUAȚIE scenetă Semnul întrebării: Cum se poate una ca asta? Liniuța: Își râde de noi. Semnul exclamării: E nemaipomenit! Sfetnicul : Dar ce s-a întâmplat? Toți: Toderiță!El e pricina! Virgula: Da. Toderiță. Sfetnicul: Toderiță dintr-a doua? Ce a mai făcut? Liniuța: Nu ține seama de noi. Iată ultima lui scrisoare:” Dragii mei bunici purceii care
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nas, fără gură, fără ochi, fără urechi, ce semăna cu un ou de struț. Oul de struț stătea proțăpit pe umerii săi, exprimând prin atitudinea lui atâta uimire, Încât Mașa zâmbi fără să vrea, asemănându-l cu un semn de exclamare, ceva mai rotunjor. „Asta mai lipsea, Își spuse ea, să arăt otova ca un ou sau naiba știe ce... Poate că m-am Întrecut aseară prea mult cu băutura, iar azi mi se Învârte capul de văd totul rotund...“ Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de vânt piatra de moară macină bobul de grâu în intenția plugarului, piatra de om ține evidența desfrunzirilor în grădina lui Dumnezeu; buzele înțelenite în nerostire maci roșii pe calea ferată adulmecând depărtările; mâinile, da, mâinile două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede smulsă din trupul fântânilor. Două semne de exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă fermitate încape într-o linie și un punct. Semnele sunt intenții nedefinite. În podul palmei, timiditatea își sapă loc de veci; în podul palmei, nerostirea se sufocă în propriul mugur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu torțe. Picioare trandafiri, spinii trezesc gustul sângelui, până la beție mai ai un pas; draga mea, ți-am așternut petale sub icoană, cazi în genunchi a dezlegare, păcatul este că sunt, fericirea este că poți. Picioare cât două semne de exclamare, până și cerului îi curg balele pe alei; Doamne, nu încerca să-ți judeci incertitudinea și nici să motivezi lucrul mâinilor tale nedus până la capăt. Picioare batoane de parizer, muncitorul întinge muștarul și muscă; despre foamea această pe nespălate, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
picamer de spart stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la față și plin de mânie a apucat o bucată mare de lemn dintre cele clădite pentru iarnă și a intrat furios în grajd. -Ce s-a întâmplat, măi Luminosule?... așa team crescut eu? ... ca să ataci oamenii mișelește? ... după fiecare exclamare lovea cu lemnul spatele calului... el, săracul numai plângea pe limba lui de durerea provocată. Mitică intrând îngrijorat în grajd, striga:Bunicule, nu-l bate, el nu știe ce a făcut și pentru ce... -Nu știa ce face? Atunci să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
goale de cocteil. Nu erau explicații la fotografii, ceea ce o înnebunea. Unde erau? Când? Erau în luna de miere? Parcurse toate e-mailurile de pe partea dreaptă, scurte misive vioaie de la prietenele Briannei, înțesate cu emoticonuri, elipse și foarte multe semne de exclamare. Unul din aceste mesajele insipide cuprindea un link la situl galeriei Kodak și Emmy simți că tortura ei abia începea. — Oh, Doamne, nu, se văită ea cu voce tare, trăgându-se înapoi în scaun și holbându-se la calculator de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ori o virgulă ce-i pusă, Să separe opt titani, Când gândirea lor e spusă După ani de trudă, ani, Sau un semn de întrebare La trei ipoteze șoc, Gata de înșurubare Cu parfum de busuioc, Ori în rol de exclamare Dup-un fapt mai însemnat, Care cere asumare, Când destinu-i resemnat. Orice-aș fi, sub coloritul Dat de cupa cu Cotnar, Vreau să văd sărbătoritul Tot așa, la centenar! 24 februarie 2004 REFLECȚII (CLI) Executăm în chip tăcut Tot ce
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-s ce sunt și sunt ce nu-s. Am ajuns din întâmplare Într-un cerc de coconet, Care mă socoate mare Și istoric, și poet. Dar eu strig cât pot de tare, Fiind propriul meu profet, Sub un semn de exclamare: Nu-s istoric, nici poet! Doar mâzgâlitor de foaie Sub impuls de fals talent Când sunt singur în odaie, Fără de echivalent. Mâine, poate, nici atâta, Tot mai mic la decăzut; Chiar și muza coborât-a Harul, cum am prevăzut. Totuși
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lumea cea mai de jos, cu timpul dens, fraza scrisă cuprinde gândul care i-a dat naștere, conjuncțiile, prepozițiile, cuvintele corecte și cele greșite, înțelesul alături de subînțeles, semnele șterse cu o linie sau hașurate, parantezele, finalul nesigur, punct sau întrebare, exclamare sau punct și virgulă. O frază scrisă sau vorbită dura zece ani aici și un minut deasupra. Dacă sus ai explica ceva ajutat de gest, ca prelungire sau conturare a cuvântului rostit, ai fi trecut la index de cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
găsise nimeni în sat care să-și asume rolul de succesor. Poate că nu mai rămăsese nimeni în sat. Stând pe pământul bătătorit și nelucrat de lângă seră, vedea biserica urâtă din cărămidă roșie înălțată spre cer ca un semn de exclamare la sfârșitul unei propoziții pe care, de aici, nu o putea desluși. Apoi observă că se plantase totuși ceva: un petic de grădină fusese curățat de buruieni pentru a se pune câțiva cartofi, niște varză și varză creață. Parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai scris „Fata de la petrecere“. Asta în cazul în care nu-și aducea aminte de mine. Am stat și-am deliberat dacă să-mi desenez și portretul, dar mi-am luat seama. După care m-am întrebat dacă semnul de exclamare de la „Sună-mă!“ nu era puțin cam prea mult. Poate că ar fi trebuit mai bine să scriu „Dă-mi un telefon...?“ Știam că era o copilărie. Dar atunci când tipul n-avea să mă sune, așa cum eram sigură c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răspunsul mă înghețase el însuși, nu m-am dat bătut. În orice împrejurare țineam să am ultimul cuvânt. ― Boboteaza îmi displace. Alege mai bine un sfânt. ― Ei bine, Sfântul Așteaptă! I-am întors spatele și am plecat opărit, punând semnul exclamării pe ultimul ei cuvânt. Asta nu mi se întîmplase: o fetiță să-și bată joc de mine și încă în halul acesta! Conversația noastră îi dăduse prilejul de a-și goli tolba de săgeți în pieptul meu. Eram silit să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aibă o durată hotărâtă. Oricât de neașteptată ar fi fost o sărutare atunci, după un așa de puțin timp de cunoștință (era tânără și, cu tot fardul, nu-i bănuiam experiențe sentimentale), cred că ar fi fost bine primită. O exclamare acolo, în noapte, în singurătatea noastră, departe de târg, ar fi fost ridicolă. Dar am preferat să ne întoarcem, nu prea târziu, ca să nu ne speriem complect vecinii, trecând pe lângă o prăvălie luminată, fără să am curajul să cumpăr ceva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la Irina nici ușurința cu care vorbea despre oameni, împărțind repede acel "e drăguț" sau "e antipatic" sau "e bine, vorbește franțuzește", care arătau cât de superficială și cât de egală tuturor fetelor era în judecățile ei. Uneori, câte o exclamare de a ei venea așa de pe neașteptate și în așa contradicție cu temperamentul meu, pe care presupuneam că-l cunoaște cel puțin în trăsăturile lui generale, încît rămâneam uimit. Unul din cele mai puternice sentimente pe care le aveam era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei, făcut cu penița rondă; alături, Irina, dizgrațioasă în văluri albe, gesticulând dizgrațios, vopsită cu roșu pe fața ei roșie. O simțeam că joacă un rol și că-și per-mite chiar să facă exclamări sau gesturi ridicole ca să impresioneze pe cei care găseau prezența ei acolo nefirească. După ce acceptase totul, nu numai faptul, dar și exhibiția lui în toate detaliile, acum i se părea, din scrupul pentru trecut, că n-ar trebui să rămână
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorbe, priviri, interjecții care nu se leagă de nici un eveniment. Nu știu în ce ordine s-au produs ele, și astfel nu voi izbuti să dau o consistență precisă descoperirilor mele. Voi forma o ființă statică compusă din sute de exclamări trădătoare, care s-au petrecut în timp. În definitiv, Irina poate a evoluat. M-a iubit la început mult, și apoi gândul că trebuie să se aranjeze într-un fel i-a încolțit, i-a înmuiat dragostea și la urmă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de cea pe care o faci în artă. Acolo cauți generalități și aci le dai la o parte. Nu mă interesează prin ce semăn cu alții, ci prin ceea ce difer. Aș găsi pe discul gramofonului meu imaginar tot felul de exclamări momentane, mereu contrare și idioate: "mi-e foame, mi-e sete, mi-e frig, mi-e cald", sau "supa te încălzește, friptura e prea arsă, prăjitura prea dulce", mici exclamații necesare, se va zice, totuși numărul lor mare e sinistru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum glumea cuel, cum se alipea de el, și el plictisit! Și cum îi părea rău la despărțire! Și ce încredere avea în vorbele lui! Cum îi asculta puținele lui exclamări, căci el nici nu binevoia să vorbească pe de-a-ntregul! Cum nu se îndura să-l lase, și cum întorcea capul să-l mai vadă, în timp ce el își făcea țigara! Fără îndoială, el o va părăsi în curând, peste o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îmi făcui mustrări. Mă găsii in-just în gustul meu pentru forme, căci nu puteam descoperi o suferință reală numai din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am cerut să-și destăinuiască supărarea. A ezitat. Apoi a izbucnit într-o mulțime de exclamări stupide, ca să se sustragă întrebării mele. Mă mira această discreție când îl crezusem incapabil să puie frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda cu eleganță, că nu i se știe nimic precis, cu toate că nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Racin! (Aluzie la o întîmplare anterioară de care râseserăm cu chef amîndoi.) - Ce are a face! Nu va exista! Are bani, rude la Florența, undemerge în fiecare an, acolo mă voi educa pe cont propriu! Deci avea răspuns la toate exclamările mele, planul fusese bine cugetat. Ca și cum ar fi vrut să-mi arate că o hotărâre posibilă n-ar fi fost rezultatul unei ușurințe, îmi reaminti: - Știi bine că am fost deseori decisă să mor și că m-ai împiedicat. Ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
extrasă dintr-un fascicul de valută forte. Alex își dădea seama că avea de învățat de la Ina și că, fără să arate, se situa într-o oarecare inferioritate. El mai risipea uneori vorbe în care se aflau atât semne de exclamare cât și de întrebare, puse grijuliu sub o perdea subțire de tul, dar nu știa niciodată dacă acestea nu erau luate de vânt. Pus în situația să decidă, păstrând încă față de Olga îndoieli ce puteau, la urma urmei, să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
unde s-a mai pomenit Asemenea fapt, de neîngăduit? A protestat, cu glas dogit, Un semn de întrebare cocârjit. Întâmplarea n-a rămas fără urmare Căci, după o ortografică judecare, Virgulei i s-a dictat eliminare De către imperativul semn de exclamare (!) Asemeni virgulei, care la loc nepotrivit s-a infiltrat, Sunt mulți parlamentari din Cameră și din Senat. Avem... Administrație supradimensionată, Sărăcie cvasigeneraiizată, Hoți mari și mărunți, Cerșetori tot mai mulți, Mică și mare corupție, Nelipsita prostituție, HIV și SIDA din
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]