287 matches
-
spunea că se așteaptă la o clientelă „superior-creativă“ , ceea ce mie mi s-a părut că se aplică mai degrabă la meniuri, nu la oameni, dar ce știu eu? oftă Penelope. Începusem de curând să Înțeleg că În Manhattan conceptul de exclusivism era principiul organizator al vieții. Asta se datora În parte, cu siguranță, simplului fapt că exista o asemenea concentrație de oameni pe o insulă așa de mică. Newyorkezii concurează instinctiv pentru orice, de la taxiuri În orele de vârf până la locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
editorial din primul număr semnalează tendința unei părți a criticii literare de a exagera cauzele și efectele unei așa-zise „crize” a literaturii române. Același editorial subliniază intenția redacției de a face din P.l. o publicație deschisă, adică ferită de exclusivism, și anunță că are garanția colaborării celor mai cunoscuți scriitori. Și totuși, o idee directoare rezultă din bogatul și variatul material beletristic și critic. Sunt prezenți scriitori care, în anii precedenți, puteau fi întâlniți în paginile unor reviste ca „Vatra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
decât acelea care Încoronează dobândirea ei.” (O. Goldsmith) „Așteptarea unei plăceri este ea Însăși o plăcere.” (G.E. Lessing) Uneori despărțirea este mai bună decât dragostea. (Ca, de exemplu, atunci când unul dintre parteneri are sentimentul de a fi devenit captiv, datorită exclusivismului afectiv al partenerului, care Încearcă să-l subordoneze total.) „S-ar părea că o dragoste asupra căreia trebuie să ai tot timpul ochii ațintiți nu-ți poate da nici o satisfacție, că o iubire pe care ești nevoit s-o păzești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale, Constantin Popa ar fi înclinat să-și renege una din temele recurente, aceea a cuplului în impas, m-aș feri să alunec în acest exclusivism care sărăcește oferta. Părerea pe care o susțin este că în primele sale scrieri funcționează (cel puțin) două lungimi de undă, că există, comunicînd unul cu altul, două paliere, două registre unul captînd pulsații dintr-un orizont existențial, altul, activ
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
greu de atins. Înainte de a Încerca să o facă, Echenoz se plictisește, se ridică de pe scaunul cu rotile și pleacă. Nici un adevăr major nu s-a spus până aici, și, iar, nici nu se poate spune, pentru că orice adevăr, pe lângă exclusivismul său inerent de care aminteam, fixează În enunțul său un loc și un timp. Ori, la Echenoz, ca și pe computer, totul se petrece oriunde și oricând. Adevărul, la Echenoz, sare din schemă. Ferrer este personajul echenozian paradigmatic, un “om
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în același timp și figuralitatea metaforică a nomadismului tehnocultural. Alte autoare critică cyberfeminismului din interiorul mișcării. De pildă, Judith Squires (2000Ă este sceptică față de cyberfeminismul promovat deopotrivă de Donna Haraway și de Sadie Plant. Le reproșează acestora pozitivismul, preferențialismul și exclusivismul, de pildă viziunea conform căreia cyborgul feminin este singurul tip de cyborg. Squires adoptă o ideologie a pesimismului în legătură cu cyberfeminismul la care aderă și pe care simultan îl critică. Opinia sa este că cyberfeminismul, coroborat ciberneticii și cyberpunkului (vezi spre
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
citate din ea la Origene, preluate în lucrarea Contra Celsus. În cartea Calea/Doctrina Adevărului scrisă de Celsus pe la anii 178 poate în Alexandria, autorul neagă orice valoare creștinismului plăsmuit de iudei și îi acuză pe adepții acestui cult de exclusivism și infatuare: ,,Ca niște lilieci sau ca furnicile ieșite din mușuroi, ca niște broaște pe malul bălților, ori ca niște viermi în gunoaie, așa se întrec creștinii întrebîndu-se mereu care din ei ar fi cei mai păcătoși, însă declarînd în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
referindu-se la aceste două tipuri de cauze, scopul împlinit crează noi linii cauzale; iar acestea devin active numai dacă sunt transformate, de oameni, în scopuri. Omul nu poate trăi decât prin cultură. Dar ființa sa culturală nu repre-zintă un exclusivism ontologic, pentru că dacă ar fi astfel, natura nu ar fi depășită. Cultura este o altă ordine decât natura; ea reordonează natura, prin urmare, o și depășește. Omul este ființă culturală prin program ontologic și nu în serie naturală, pentru că apariția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mărturisește" existența unei evoluții orientate (în sensul idealului) și existența datelor necesare parcurgerii acestui drum (dispozițiile individuale vocaționale). Mesianism, de o parte, dispoziții sufletești, de alta; iar împreună, vocație. În alte cuvinte, vocația cuprinde două momente: idealul (care semnifică negarea exclusivismului determinismului cauzei eficiente) și dispozițiile sufletești, ceea ce natura a pus în individ. Strângerea într-o unitate a acestora (în unitatea vocației) reafirmă determinismul, dar într-o ordine de finalitate. Sunt de asemenea prezente în structura vocației cele două planuri desfășurate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instituții sociale. Totuși, această formă de patriotism civic avansată de Aaron nu degenerează în fanatism, pentru că este fundamentat pe legea morală a creștinismului. Plasând patriotismul între principiul christic al iubirii necondiționate a aproapelui (miezul moralei creștine) și "egoismul colectiv" al exclusivismului etnic, Aaron reușește un remarcabil act de echilibristică ideologică. Cărturarul ardelean manifestă o atitudine ambivalentă față de ceea ce numește a fi "virtutea civilă a celor vechi", adică "patriotismul de a iubi pe concetățenii săi și de a le face tot binele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
va desăvârși prin elaborarea unei "Pedagogii Naționale". În laboratorul uman al instituției școlii, crearea sinelui național a dobândit prioritate în fața modelării sinelui creștin. Anul 1870 poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat tratat de specialitate, prin care profesorul ardelean refugiat în Moldova intenționa să întemeieze cadrul și să traseze direcțiile învățământului național. Principiul fundamental care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezidente în naționalism - au revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a semnalat imperiozitatea morală și politică de imaginare a unor soluții alternative exclusivismelor naționaliste. Sub umbra amenințătoare a trecutului belic naționalist s-a născut proiectul Uniunii Europene, conceput fiind tocmai pentru "a face războiul inconceptibil și material imposibil", după cum enunța R. Schuman (1950), unul dintre arhitecții politici ai noii ordini europene postbelice. Declarația
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
șovinismului, insistând în același timp asupra compatibilității dintre loialitatea patriotică, identitatea națională și specificul românesc pe de o parte și integrarea europeană și identitatea transnațională pe de altă parte. În fapt, literatura civică încearcă să îl disloce pe individ din exclusivismul național în care a fost închistat, propunând ca alternativă o stratificare identitară făcută posibilă prin subordonarea și supraordonarea identității naționale (prin introducerea identității local-regionale, respectiv a identității europene și a solidarității umanitariene pe de altă parte). Strâns legat de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sever, implacabil, nu în sensul că nu ar fi avut înțelegere pentru sentimente, credințe și tradiții, ci în acela că a suspectat încercările de a le sustrage examenului critic al rațiunii, încercări în care el vedea tot atâtea surse ale exclusivismului, intoleranței și fanatismului. La sfârșitul voluminoasei sale istorii a filozofiei, Russell observa că față de acel „vălmășag de fanatisme învrăjbite între ele“, care domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de la pasajul exact, neașteptând decât un semn, o ușă Întredeschisă, pentru a se deștepta și a acționa În plină forță. Adesea, rolul de „deșteptător” va fi jucat de o planetă rapidă (vezi actualizările). O altă caracteristică a lui Uranus este „exclusivismul” său, În sensul că mobilizează energiile subiectului până ajunge În situația de a exclude totul În jur. O persoană În tranzit uranian se concentrează asupra unei activități și se dedică acesteia, nemaifiind disponibilă pentru altceva; poate din această cauză anturajul
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
sever, implacabil, nu în sensul că nu ar fi avut înțelegere pentru sentimente, credințe și tradiții, ci în acela că a suspectat încercările de a le sustrage examenului critic al rațiunii, încercări în care el vedea tot atâtea surse ale exclusivismului, intoleranței și fanatismului. La sfârșitul voluminoasei sale istorii a filozofiei, Russell observa că față de acel „vălmășag de fanatisme învrăjbite între ele“, care domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Santucci la Editura Fratelli Fabri din Milano), apare în 1970, demersul fiind considerat de Virgil Ierunca „foarte important pentru situarea obiectivă a literaturii noastre în Italia”. Autorul aplică în mod constant, după exemplul călinescian, căruia îi rămâne fidel, un anume exclusivism estetic în detrimentul culturalului, nu negat, dar sistematic trecut în planul secund. În cadrul Școlii Ardelene, bunăoară, reține doar figura pregnantă a lui Ion Budai-Deleanu, considerat singurul artist viabil, la fel cum Dimitrie Cantemir este tratat numai ca scriitor, din vechea cultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
literei. În acest fel se reduc la justele proporții o serie de rupturi dramatice ce au survenit periodic în câmpul literaturii - nou și vechi, sincronic și diacronic -, M. dând câștig de cauză în modelul său normei lui și/și în locul exclusivismelor. Acest decupaj problematic are o serie de avantaje. Reușește să fixeze într-o ecuație clară raporturile efective dintre practica literaturii și numele cu care a fost desemnată vreme de secole. Se infirmă astfel falsa impresie de coincidență absolută sau, dimpotrivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte și pune în cauză pentru prima oară însăși norma structurală a matricei: coexistența, cumulul în beneficiul exclusivismului și al reducționismului. Și/și tinde să fie surclasat de sau/sau. Se anunță intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
secretul, ne-dezvăluirea. Se ignoră Însă că o Întreagă cultură (cea anglo-saxonă) s-a fundamentat pe valoarea axiomatică a intimității, pe disprețul afișat a ceea ce se numește societate. Chiar forma de socializare tipic britanică - the private club - cultivă tot secretul, exclusivismul, ascunzătoarea, refuzul gregarismului - Într-un cuvânt, intimitatea. Sinonimia interior/intimitate a fost, de-a lungul vremurilor, o marotă a metafizicienilor de toate nuanțele. De la Saint Martin la Swedenborg, aparența nu e decât Întâmplătorul veșmânt al esenței, iar extragerea unui Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se cunoaște. Acest demers trebuie circumscris, pe de altă parte, unei poetici a autenticității, pentru care realitatea și ficțiunea sunt două brațe ale uneia și aceleiași entități. Hibrid prin natura sa originară, el Își relevă puritatea și un fel de exclusivism orgolios prin actul decodării și decriptării semnelor componente. Mizând aproape În exclusivitate pe memoria scurtă a zilei, scriitorul edifică, În tăcere, o altă memorie, care e a textului literar Însuși. Din aparenta lipsă de interes pentru felul În care se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Descompunerea exteriorității publice a omului”9, operată de autobiografia clasică, e preluată, tale quale, de către jurnalul intim. Sursele sale Îndepărtate (și inconștiente) sunt modificările aduse formelor publico-retorice ale antichității. Închiderea În sine, prefigurată de ivirea noii atitudini față de propria persoană, exclusivismul, intoleranța față de persoana a treia, oricine ar fi ea, terorismul irepresibil al mărturisirii (precedat de „biografiile” lui Cicero, de scrisorile către Atticus, de „consolațiile” lui Augustin și Boetius) deschid drumul unei modalități literare cu totul noi. Nu ne aflăm, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prea surprinzător că ici și colo oamenii se regrupează, își adaptează cultura la provocările orei, își folosesc în mod creativ trecutul pentru a încerca să-și găsească locul și să obțină câteva avantaje. Antropologul poate deconstrui aceste ideologii, arătând că exclusivismul, sub toate formele sale rasiale, etnice, de clasă, religioase, sexuale sunt prezentate în mod fals ca fiind calități esențiale, dar el trebuie să muncească și în calitate de istoric pentru a studia condițiile de apariție a lor. Mesajului transmis de istoricul Eric
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
holistică și funcțională. în sensul că în ansamblul funcțiilor culturale, un principiu de echilibru și sinteză exercită o funcție necesară de autoreglare și compensare. Ceea ce respingem sunt doar excesele și denaturările de orice tip, care decurg din orice gen de exclusivism. Exorbitanța și exagerarea dezlănțuită, necontrolată, în oricare dintre activitățile culturale, se dovedesc, până la urmă, sterile și negative. O filozofie și o etică a echilibrului, mediei și sintezei, orientată de un centru ferm de gravitație, prezidează, în subtext, aceste aspirații. Ele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]