442 matches
-
să provoace animozități între Sașa Pană, editorul revistei și „stâlpul” grupării, și alți membri, de la Bogza la Voronca. De asemenea, ne sunt lămurite - prin cele două pespective diferite, a lui Sașa Pană și, respectiv, a lui Ilarie Voronca însuși - circumstanțele „excomunicării” acestuia din urmă din grupare. Curtat de oficialitățile culturale, dar și amenințat în poziția sa de funcționar public, apoi ademenit cu perspectiva primirii în Societatea Scriitorilor Români și a publicării la „Cultura Națională”, Voronca nu reușește să gestioneze dubla postură
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
a (din ) este o cenzură religioasă folosită pentru a suspenda apartenența la o comunitate religioasă. Cuvântul înseamnă a scoate pe cineva din comuniune. Sinonime: afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, proclețenie, procleție. În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
pentru a suspenda apartenența la o comunitate religioasă. Cuvântul înseamnă a scoate pe cineva din comuniune. Sinonime: afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, proclețenie, procleție. În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei, ca urmare a săvârșirii de păcate grele
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
comuniune. Sinonime: afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, proclețenie, procleție. În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei, ca urmare a săvârșirii de păcate grele, de abatere de la poruncile ei. Gravitatea excomunicării constă în pierderea oricărei asistențe din partea Bisericii, ruperea
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei, ca urmare a săvârșirii de păcate grele, de abatere de la poruncile ei. Gravitatea excomunicării constă în pierderea oricărei asistențe din partea Bisericii, ruperea „legăturii cu cele sfinte“, prin interzicerea de a
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei, ca urmare a săvârșirii de păcate grele, de abatere de la poruncile ei. Gravitatea excomunicării constă în pierderea oricărei asistențe din partea Bisericii, ruperea „legăturii cu cele sfinte“, prin interzicerea de a participa la Sf. Liturghie și oprirea de la Sf. Împărtășanie. a este cea mai grea pedeapsă pentru un membru al Bisericii creștine. Potrivit canonului 13
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
anumiți eretici, care se reîntorceau la Biserică, puteau fi reprimiți și deci puteau redeveni membri deplini ai ei, numai după ce primeau Sf. Împărtășanie. Separarea ce s-a petrecut în Biserica creștină între Răsărit și Apus a început cu actul de excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae I (858-867), în 863, împotriva lui Fotie, patriarhul de la Constantinopol, deoarece acesta nu recunoaștea Filioque. Fotie, la rândul său, l-a excomunicat (anatematizat) pe papa Nicolae I într-un sinod ținut la Constantinopol, în 867
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
deoarece acesta nu recunoaștea Filioque. Fotie, la rândul său, l-a excomunicat (anatematizat) pe papa Nicolae I într-un sinod ținut la Constantinopol, în 867 și nu l-a mai recunoscut ca papă, condamnând în același timp și Biserica Romei. Excomunicarea - este de 2 feluri: Mică, care constă în oprirea de la primirea Sfintei Împărtășanii și Mare, care constă în oprirea de a mai participa la orice slujbă și scoaterea (fizică) din biserică. În anumite condiții un evreu poate fi marginalizat de către
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
excomunicat ("herem") de către rabin. Un evreu aflat în herem nu va putea astfel participa la ritualul sinagogal, nu va putea contracta o căsătorie după legea mozaică și, în general, nu va fi recunoscut ca evreu de către comunitate. În acest caz, excomunicarea este mai mult o încercare de a determina pe respectivul să se schimbe și să revină pe calea corectă, nu de a-l pedepsi. Astfel, un evreu care a fost supus la herem, dar care ulterior decide să își schimbe
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
o lovitură de cuțit. Drept cauză pentru acest incident au servit vizitele pe care filosoful le făcea unui fost iezuit liber cugetător. Acuzat de “erezii înspăimântătoare” și de “acțiuni monstruoase” el este dat afară din Sinagogă prin următoarea sentință: “Pronunțăm excomunicarea, expulzarea, anatema și blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza... Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodată”. Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternică, anatema Schammatha, i-
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
dat afară din Sinagogă prin următoarea sentință: “Pronunțăm excomunicarea, expulzarea, anatema și blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza... Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodată”. Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternică, anatema Schammatha, i-ar fi fost aplicată filosofului. Ea se încheie cu cuvintele: “Ne rugăm bunului Dumnezeu să nimicească un asemenea om și să grăbească ziua căderii și pieirii sale. Doamne Dumnezeule, Dumnezeu al duhurilor
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
și Urban a reînnoit promisiunea lui de protecție, sub care Sancho, fii săi și împărăția sa fuseseră puse în iulie 1089. La data de 16 martie 1095 Papa a emis chiar o bulă, "Cum universis sancte", acordându-le imunitatea de la excomunicare fără permisiunea papei, a regelui și reginei de Aragon. În același an, în timp ce el a asediat Huesca, Petru a învins forțele din Zaragoza în bătălia de la Alcoraz. În timpul domniei lui, Petru a acordat "fuero (un spațiu deschis care este folosit
Petru I al Aragonului și Navarei () [Corola-website/Science/331472_a_332801]
-
germani. Victorios asupra marilor seniori feudali, l-a demis din funcție pe Papa Grigore al VII-lea la Worms în anul 1076. Excomunicat, la rândul său, de Papă, Henric al IV-lea a fost nevoit să se umilească, așteptând ridicarea excomunicării, timp de trei zile, fără încălțăminte, în zăpadă, la Canossa (până la 21 ianuarie 1077). Profitând de slăbiciunea aparentă a Regelui Rudolf of Rheinfeld, Duce de Suabia, a încercat să îl detroneze, fiind ales la Mainz Rege al Germaniei în mai
Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312114_a_313443]
-
să formeze o armată cu ajutorul regilor Franței, Angliei și Danemarcei. Învinge armata fiului său la Visé în Lorena pe 2 martie, dar în luna august moare. Este îngropat întâi într-o capelă nesfințită la Speyer, iar în 1111, la ridicarea excomunicării rămășițele sunt mutate în cripta regală.
Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312114_a_313443]
-
a sprijinit planul tatălui ei, plan care a eșuat, de a aranja o căsătorie protestantă pentru Sigismund cu Christina de Holstein-Gottorp. Arhiepiscopul a fost atât de provocat de religia ei luterană că i-a amenințat pe Anna și Sigismund cu excomunicarea. Cumnata ei Anne de Austria a împiedicat orice persecuție în acest sens. În iulie 1593 ea și-a ținut noua nepoată, Anna Maria, la botez. Cardinalul Andrew Báthory a propus o căsătorie a ei cu Prințul Transilvaniei. Totuși, Anna s-
Anna Vasa a Suediei () [Corola-website/Science/337344_a_338673]
-
și tăcuse, alții știau și au mințit. Iar după aceea a fost prea târziu, mai Întâi vârtejul revoluționar, apoi haita ocultismului secolului al XIX-lea... Uitați-vă la lista dumneavoastră, un bairam al relei-credințe și al credulității, bețe-n roate, excomunicări reciproce, secrete care circulă pe buzele tuturor. Teatrul ocultismului.“ „Ocultiștii nu prea sunt demni de crezare, nu sunteți de părere?“ Întrebă Belbo. „Trebuie să știți să distingeți ocultismul de ezoterism. Ezoterismul e căutarea unei științe care nu se transmite decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
erau mai convinși că l-ar poseda și că e un secret veritabil pentru că, dacă ar fi fost fals, l-ar fi dezvăluit. Timp de secole, căutarea acestui secret fusese liantul care Îi ținuse la un loc, fie chiar cu excomunicări, lupte intestine, Întrajutorări. Acum, ei erau cât pe ce să-l cunoască. Și au fost asaltați de două spaime: că secretul ar putea fi de natură să-i dezamăgească și că - devenind cunoscut tuturor - n-ar mai rămâne nici un secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dilematici existențialiști. Mai lipseau atributele "vânduți", "francmasoni", "protestantizați". Tonul răspunsului sună fals: discursul celui puternic și sigur de puterea sa, de mijloacele de coerciție pe care le are la dispoziție. Se simte chiar printre rânduri fluturarea armei supreme și superbe, excomunicarea. Refuz să cred că aceasta este Ortodoxia cea blândă cu inima și iubitoare de semeni. Ortodoxia în care cred. Stereotipuri culturale ale locuitorilor din Québec despre francezii din metropolă, obscure suveniruri de imigranți în Lumea Nouă, care încearcă să-și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rival, lupta danezilor continuă. Sub conducerea lui Sten Sture, suedezii îi înfrâng, la 1471 pe danezi, la Brunkeburg, lângă Stockholm. Uniunea de la Kalmar se clatină. Regele danez Christian al II-lea (1513-1523), profitând de pretextul transmiterii unei diplome papale, de excomunicare a lui Sten Sture cel Tânăr, vine în 1520 în Parlamentul Suediei și taie capetele a 82 de înalți clerici, nobili și orășeni. "Baia de sânge" de la Stockholm marca gestul disperat al regelui danez de-a zădărnici încercarea marilor clerici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de rușinea lumii" era un lucru foarte grav. Însemna că ai încălcat codul de conviețuire și puteai intra într-o situație grea. Această stare presupunea priviri piezișe, vorbe primite în răspăr și o stare generală de rea vecinătate echivalentă cu excomunicarea. Rar se întâmpla așa ceva. Furturile erau rare și alcoolul nu pusese încă stăpânire peste tot așa cum aveam să văd cu durere începând cu anii '80, când reîntoarcerile acolo aveau să-mi devină rare, din ce în ce mai rare, într-o lume din ce în ce mai degradată
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pe unii să zâmbească... Cum să definești ca moderat un catolicism într-o vreme când războaiele religioase pustiesc Franța vreme de treizeci și cinci de ani, când masacrul de Sfântul Bartolomeu a făcut trei mii de victime într-o singură noapte, când excomunicările hotărâte de Biserică se succed și odată cu ele, torturile și supliciile? Așadar, cum să gândești și să practici cu moderație în acest climat? Tocmai: dacă acest catolicism nu este moderat, asta înseamnă că el contribuie la escaladarea violenței atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-lea a sancționat la 23 aprilie 1222 Bula de Aur. În anul 1231, constrâns de clerul superior, regele extindea dispozițiile Bulei. Deosebirea constă în sancțiunea prevăzută: dreptul la rezistență acordat marii nobilimi, în primul caz, este sancționat acum sub forma excomunicării. Perioada de anarhie și criză politică din regatul Ungariei, la sfârșitul secolului al XIII-lea, în care Andrei al II-lea sancționa Bula de Aur, va profita Transilvaniei: asociate voievodului, stările impun participarea lor la viața politică în cadrul organizat al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
privilegiate în legătură cu interdicția papei Bonifaciu al VIII-lea pentru principii laici de a impozita clerul fără autorizarea sa. Interdicția a fost cuprinsă în trei Bule papale succesive: Clericis laicos (1296), Asculta fili și Una sanctam (noiembrie 1301 decembrie 1302)188. Excomunicarea rămânea fără efect. Regele avea de partea sa nobilimea și puternicul patriciat. Față de orașe, politica lui Filip cel Frumos a fost favorabilă, găsind în ele sprijinul militar și financiar de care avea nevoie. La 10 aprilie 1302, în Catedrala Notre-Dame
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
egalității între aceasta și burghezie. Prezența celor două stări în Parlamentele generale a devenit formală. Numai clerul, prin poziția sa puternică, de care se bucura și în regatele spaniole, s-a putut opune plății impozitelor, neezitând să amenințe suveranii cu excomunicarea. Spre deosebire de Sicilia, unde în lupta cu stările monarhia era reprezentată prin vicerege, în calitate de interpus, în Neapole poziția regelui a devenit puternică prin exploatarea disensiunilor existente între cele trei stări privilegiate. Din 1509 Sicilia va fi separată de Neapole, păstrând viceregele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
124 240 Prin "Actul de succesiune" regele anula prima sa căsătorie, privând și copiii din această căsătorie de dreptul de succesiune la tron; ceea ce l-a determinat să adopte "Actul de supremație" a fost tocmai neacceptarea divorțului de către Papă și excomunicarea sa. A. Maurois, op. cit., vol. I, pp. 296-298. G. Hermet, Istoria națiunilor și naționalismului în Europa, Institutul European, 1997, p. 83. E. Barker, L'Angleterre et les Anglais, Oxford University Press, London, 1945, p. 16. 241 A. Maurois, op. cit., vol
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]