2,253 matches
-
Așa cel putin au văzut lucrurile Radu Albala, cât și Alexandru George, ăn tentativele lor de a duce la bun sfârșit ultimul episod. Ceea ce, desigur, implică ideea că românul a rămas neterminat, precum de altminteri s-au și pronunțat majoritatea exegeților mateini, cu excepția notabilă a lui Nicolae Manolescu: "an ce mă privește, Sub pecetea tainei nu mi se pare nicidecum o operă neterminata an sensul neducerii firului epic până la capăt. Cel mult, ea nu a fost finisata estetic cu aceeași șansă
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
șantaj mâna viitoarei soții - el ași asigura venituri ascunse prin trafic de timbre rare. Crimă ăndelung pregătită, răzbunare la rece, târzie, ca an Năpasta. Tur de forță, desigur, ansa un dublet la textul matein, cu străpungerea tainei. Sarcina celor doi exegeți mateini - Radu Albala și Alexandru George - continuatori ai ultimului episod din Sub pecetea tainei, a fost, la alegere, mai ușoară sau mai grea. Vom opta pentru cea de-a doua ipoteză, iată de ce: aparent, acestui din urmă episod, al primejduirii
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
tot ce alcătuiește originalitatea artistului vine mai presus; dar vai de acela care se gândește la personalitatea să când scrie; ea apare privirii, ăn suficientă măsură, dacă e sinceră...". E reconfortant faptul că, ținând mereu a-l cărți pe Cioran, exegetul sau nu-l scoate din cercul marilor referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme ămpotriva Providenței, care, firește, nu pot degradă Providența: "Chiar și
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
rug an care, ăn locul lemnelor, figurează un braț de cărți, de cea mai bună calitate. Flăcările ce-l mistuie șanț flăcări livrești. Părând a-și ănsusi maximă lui Amiel, conform căreia "orice ficțiune se plătește, căci adevărul se răzbună", exegetul pare a trata textul cioranian drept exclusiv o ficțiune, păstrând adevărul exclusiv pentru sine... Un capitol savuros cu osebire al adnotărilor lui Livius Ciocârlie al alcătuiește cel an care șanț consemnate opiniile lui Cioran asupra unor scriitori, filosofi, artiști. Criticul
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
seria fiind reluată abia în 1952 (nu fără o critică la adresa prefeței, taxata de Petru Dumitriu drept o "poticnire", prea puțin politizate, necorespunzătoare cerințelor, în acel moment exacerbate, ale politrucilor culturali) și terminată abia după încă patru decenii. Cel dintîi exeget care a apelat la procedeul asimilării "proletare" a poetului a fost însuși Călinescu, care a pus accentul, "în demonstrația să destul de servila", pe "egalitatea funciară" dintre muncitorul manual și cel intelectual, ambii stigmatizați de mizerie: "Afară de rări cazuri, cărturarul a
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
meschina, "adaptată" într-un chip rudimentar propagandei curente. Nu poetul este înălțat pe firmamentul gloriei, ci ideologia se celebrează pe șine, nedîndu-se în lături a-l înjosi. Eminescu e pus a certifică "transcendență" găunoasa a marxism-leninism-stalinismului. Sau, după cum ne arata exegetul actual: În linii mari, putem spune că ăla aniversara, situația operei eminesciene în cultura română se află între necesitate și optimism exegetic, după cum rezultă din două titluri de articole publicate în nr. 2 pe anul 1949 al revistei Flacăra. Necesitatea
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
strecor cu această ocazie o explicație la care țin". Și anume: "eu nu cred că sîrbii au creat cîntecul popular i-au dat o formă strălucită, dar că l-au creat nu pot admite". Aceste balade sîrbești, au dovedit-o exegeții, preiau părți întregi din chansons de geste ale francezilor, singurul popor creator al cîntecului în Evul Mediu. De acolo, din Franța, a trecut în Italia și, de aici, în Peninsula balcanică. Apoi a apărut, la noi, proza, și profesorul o
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
a vedea dacă mai poate săgeta inima Penelopei, încordînd arcul tinereții sale. Ultima (?) încercare ce i-au dat-o zeii - poate cea mai grea - este aceea de a o lua de la început, alături de o Penelopă-Turandot, care (indiferent de ce ar spune exegeții) e mai tînără că Nausicaa (tocmai pentru că valul e țesut numai pe jumătate). Căci valul Penelopei este și un giulgiu. E giulgiul Amarantei, care a ales să fie singura un veac, în acest unic scop: de a-si broda, cît
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
cea dinții descoperire a acestei melodii și Brauner își înscrie numele pe această descoperire. În 1933 H. Brauner pleacă la Paris cu o bursă, unde lucrează la Muzeul Trocadero sub conducerea unei personalități ce va deveni, apoi, cel mai apreciat exeget al operei lui Const. Brăiloiu. El cunoaște, în capitala Franței, pe Brâncusi, care îl afecționează în chip special cînd aude că tînărul vizitator a făcut investigații etnomuzicale în satul Runcu din județul Gorj. Îl vizitau, adesea, pe marele sculptor, cei
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
miza acestei povestiri nu este doar parodierea mijloacelor prozei polițiste. Prin apelul la surse livrești în scopul elucidării unor crime misterioase, Gloanțele lui Van Moos amintește de Moartea și busola lui J.L. Borges. Detectivul lui Borges se transformase într-un exeget al textelor talmudice. Grigore Ona interpretează mitologiile nordice. Numai că, în timp ce imaginația lui Borges construiește spații simetrice, Cornel Ivanciuc ne proiectează într-un fabulos cu intenții parabolice. "Gloanțele răzbunării" parcurg mii de kilometri până să-și atingă victima, sfidând legile
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
veac în domeniul literelor românești" (p. X). Reamintind principalele cercetări monografice consacrate în secolul nostru învățatului domn - ale lui N. Iorga (1901), I. Minea (1926) și P.P.Panaitescu (1958), în cadrul unei bogate bibliografii, înregistrate în anii din urmă de specialiști -, exegetul actual, care a întreprins cu un grup de colaboratori reeditarea critică a întregii moșteniri literare și științifice a lui Dimitrie Cantemir, subliniază faptul că domnul moldovean s-a bucurat de faima europeană încă în timpul vieții și "cel puțin un secol
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
cine altul decât un smintit ar cuteza să afirme că va înfățișa fără nici o abatere care s-au petrecut cu atâtea veacuri mai înainte(...)?" Confruntând textul original al lui Cantemir - în primul rând, Prefață - cu ediția lui Tindal, cei doi exegeți au constatat că acesta "a suprimat unele pasaje și a reformulat altele, a omis cuvintele cu caractere arabe și interesantele desene de la p. 613 (numerotarea noastră), a secționat cartea I, obținând patru cărți", în timp ce în titlul operei se precizează libri
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
loc de frunte în creația românească de expresie latină, cu reale valori narative și artistice. Emoția este cu atât mai mare, cu cat ea revine acasă, în forma ei originală, tocmai de dincolo de Ocean, unde cel mai puțin se așteptau exegeții s-o găsească. Nu putem decât să felicitam pe savantul istoric ce a descoperit-o și a întreprins, cu ajutorul Editurii "Roza Vanturilor" și al sprijinitorilor materiali, reproducerea ei, însoțită de amplul studiu privind difuzarea în timp și spațiu, precum și periplul
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
narativ: "românul dostoievskian", caracterizat preponderent prin schimbarea unghiurilor auctoriale de abordare, mai precis prin adăugarea unei a treia dimensiuni: cea spirituală. Omul devine astfel, pe lîngă "animal psihologic" și "animal social" (inclusiv politic) și "animal metafizic"3). Unul dintre pertinenții exegeți ruși ai operei dostoievskiene, M. Bahtin consideră gîndirea artistului "polifonica", iar românul (evident "polifonic") rezultat "un uriaș pas înainte nu numai în evoluția românului (...) sci sit în evoluția gîndirii artistice a omenirii"4). Prin urmare, "românul lui Dostoievski oferă, poate
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
avea concepții atee (!), iar creatorul personajului ar fi un "om modern, dar cu fantezie medievală"10). Ion Ianosi consacră un studiu monografic "cazului" Dostoievski, aducînd că "martori" în imaginarul proces pe Nietzsche, Berdiaev, Sestov, Camus, Gîde, Thomas Mann. Spre cinstea exegetului, concluzia - sau, în limbajul sau, "verdictul" - răsună plauzibil și în conștiința cititorului actual: românele sale, construite prin "împletirea polifonă, contrapunctata, armonizata a diverse (sic) voci", preconizează salvarea omenirii, consolidînd din perspectiva artistică morală creștină (în timp ce Nietzsche - trebuie precizat apăsat - vedea
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
chiar răstignitul spusese, fără a consimți la rău:"Doamne, iartă-i că nu știu ce fac!"), mesajul lui Dostoievski apare răsturnat... Cititorul cărții părintelui Paulin Lecca își poate pune în acest moment întrebarea: bine, dar la paginile 85-86 a fost citată părerea exegetului dostoievskian K. Mociulski: "Dragostea, bunătatea, curățenia provoacă în sufletul unui păcătos sortit pieirii o răutate demonica: pentru păcatul sau propriu, el se răzbuna pe omul nevinovat și drept. În fața unui astfel de suflet, ădragostea naturală este tot atat de neputincioasa că și
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
comentariu pertinent era de așteptat, din partea unei fete bisericești ortodoxe, asupra opiniei personajului Zosima privitoare la sinucidere (p. 285). În loc de aceasta, doar amplul citat din Frații Karamazov este așezat dinaintea cititorului... Concluzia fusese trasă indirect, în această problemă, de alt exeget, citat și el, din fericire, la pagina 117: "Pedeapsă cu moartea ne ofera exemplul cel mai izbitor al trecerii limitelor îngăduite de către Stat, căci soluționarea destinelor omenești, judecată definitivă asupra persoanei nu-i poate reveni Statului sub nici o formă, viața
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
accesul la identitatea profundă, multiformă și pluri-semnificativă a unui Proteu al interiorității, la pliurile secrete ale minții sale. Erudiția nu e de mare ajutor în parcurgerea labirintului mental născut pe măsură ce Stephen străbate o porțiune din promenada falezei Sandycove. Faptul că exegeții capodoperei joyceene — de la Stuart Gilbert la Joseph Campbell — au identificat rădăcinile figurii, într-adevăr, enigmatice a lui Proteu, nu contribuie prea mult la demararea cercetării. Dar unele dintre observațiile lor (de pildă, faptul că numele insulei Faros e transcrierea grecească
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
față s-a vrut doar un preliminariu teoretic la un examen posibil al operei barbiene, vom ilustra cu un singur exemplu gradul de funcționalitate a demersului propus, care - subliniem - nu reprezintă decît una din multiplele soluții interpretative ce-i stau exegetului la îndemînă.“ (p. 72) Ce rost au propozițiile acestea de umplutură e anevoie de spus, aducînd cu penele înfipte în trunchiul copacilor spre a le grăbi căderea. Și copacul studiului cade din prea multe pene de jargon fenomenologic, de care
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
cruciat cu apucături mătăsoase: inflexibil în esență, își căptușește ideile cu pînze de retorică grațioasă. Volumul Diavolul e mostră de incursiune spințară în miezul unei teme vechi de cînd lumea: Mefisto în istoria religiilor. Duquesne are verva caustică a unui exeget pentru care diavolul e cu precădere o temă teoretică și mult mai puțin o problemă de conștiință. Cu alte cuvinte, francezul l-a studiat pe Satana în buchii, dar nu l-a întîlnit aievea. Dacă îl întîlnea, arunca buchiile și
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
primul rând, la afirmația sa repetată că se regăsește mai mult în Julien Ospitalierul, decât în poezia erotică prin intermediul căreia a intrat și în manuale. Este doar o cochetărie de autor cu spirit ludic, căruia îi place să-și păcălească exegeții și să deturneze receptarea? Sau, dimpotrivă, este o afirmație gravă a unui autor care, fără să fie deranjat de succes, este ușor incomodat de neînțelegere? Cred, așadar, că unul dintre sensurile adâncirii lui Emil Brumaru în dialogul permanent cu cititorul
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
după răspândit până departe. Pentru cei ascunse, noi nu urmărim decât pur mulțime și m-am trezit la casa marelui ca re l e -au pa rcu rs i n teg ra l și simplu interesul nostru național, Will”. (specialiștii, exegeții, comparatiștii) snici una din ele nu ne-o poate lua în Exemplele f i ind admirabi l a impus ideea unui Eminescu unicat și nume de rău”. invocate când discută despre pe tărâmul atât de labil, adesea Vorba lui Că
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
român sau unor Va expr ima întotdeauna m înia sufleorul etc. Este poetul mondial al alogeni. profesorului meu în fața rînduielilor culturii și literaturii universale, sufletului Opera lui Mihai Eminescu își strîmbe, ” Cum nu vii tu Țepeș tuturor. așteaptă, în continuare, exegeții Doamne...” Va fi mereu reperul Iată, eu îl consider ” Și acel rege al capabili a-i decoda sensurile și ai românității noastre. Ceahlăul unei poeziei // Veșnic tânăr și ferice...” civilizații care a îmbinat într-un mod f e r i
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
un citat din N. Iorga: "Fără unirea în credința cu Romă nu erau școlile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învățăturii; nu era mai ales acea școală pentru inimă poporului român, care a fost Romă însăși". Polemismul exegetului ce și-a luat avînt deschide evantaiul următoarei colorate formule comparatist-sarcastice: "îngăduindu-ne o translație comparativa, ne-am putea aminti că, așa cum nu o ținem sus și tare cu eventuala formulă Clasicismul francez. Cronicarii moldoveni - expresie a clasicismului francez! (de dragul
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
unei mentalități solid tradiționale, potrivit căreia Harap Alb trebuie să dejoace infamele strategii ale Spinului celui obraznic, dornic a minimaliza metodic isprăvile "robului" sau, întors victorios din toate probele de foc, spre a asigura cu orice preț victoria binelui. Astfel exegetul pledează în favoarea românului Gorila, refuzat de G. Călinescu, pe felurite motive ce i se par discutabile, afirmînd peremptoriu că produsul lui Liviu Rebreanu "este mai bine construit decît rubedeniile sale tematice", Bietul Ioanide al lui G. Călinescu și Delirul al
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]