320 matches
-
cea de a 8-a ediție a sa a devenit o veritabilă instituție de concerte, de educație muzicală artistică; este destinată publicului larg pe care reușește să-l capaciteze cu nebănuită eficiență, este destinată tinerilor muzicieni cărora le oferă o exemplaritate a manifestărilor, le oferă inclusiv utile stagii de perfecț ionare profesională. Iar aria concertelor este extinsă; nu numai în locuri importante din București, în clădiri instorice, în spații tradiționale de concert sau în cele mai noi dar și în alte
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
e cazul) umor, în legătură cu întîmplările importante din existența sa. El nu dorește să demonstreze nimic dincolo de relevanța în sine a fragmentelor de existență rememorate, nu își pune viața sub semnul destinului și nici nu încearcă să-și convingă cititorii de exemplaritatea propriilor opțiuni. Rezultatul este o carte fermecătoare, pe alocuri sentimentală, doldora de informații. O mărturie necesară, o piesă dintr-un puzzle uriaș care, adăugată altor piese de același tip, ar trebui, în final, să dezvăluie chipul real al istoriei românești
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
și Patrimoniul Cultrural Național a municipiului București, instituție din sistemul Ministerului Culturii. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
Luminița Marcu Trebuie să spun că la început am privit cartea lui Teodor Baconsky (Ispita binelui, Editura Anastasia) cu oarecare mefiență. Nu pentru că autorul n-ar fi dintre cei mai interesanți, Teodor Baconsky e binecunoscut pentru exemplaritatea cu care își îndeplinește rolul de ambasador pe lîngă Sfîntul Scaun, e un tînăr cărturar de formație teologică ortodoxă, cum nu sînt mulți; i-am citit deseori articolele în diverse reviste și le-am descoperit mereu pline de un bun
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
cel puțin un mileniu încoace, Gramatopol propune o mult mai profitabilă ecuație: spirit antic, adică spirit modern. Reluându-l pe Flaubert, vom spune și noi, închizând paginile eseului preliminar care dă titlul volumului: dacă democrațiile moderne s-au construit pe "exemplaritatea Atenei și a Romei" (p. 16), dacă trăsătura inalienabilă a civilizației europene stă în deschiderea ei (p. 12), atunci fără nici o îndoială Antichitatea suntem noi. Dar cine o poate aborda? Ea stă, într-adevăr, deschisă tuturor: însă cui? Cui nu
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
valoarea lui Hamlet, dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație, "mic cap d'operă", creație deasupra oricărei școli și oricărei metode șamd. S-au făcut și analize mai "tehnice". S-a vorbit de polivalență, recuzita romantică și exemplaritate clasică, adecvare realist-analitică; despre unitatea stilistică, fluență epică, compoziție ingenios-dramatică, perspectiva istorică dublată de viziunea ființei umane, structură dialogică, limbă viguroasă. Și câte altele. Pe bună dreptate. Încât iarăși se pune întrebarea: capodoperele care sunt atât de masiv-liniștite nu pot
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
se manifestă subit atunci cînd devine cazul cu alegerile. Dar toate acestea, la urma urmelor, pot fi reduse la una singură: românul s-a născut, așa cum bine zice el din tată-n fiu, Poet. Adică s-a născut cu vocația exemplarității, s-a născut ales. în timp ce alte nații au trudit din greu, vreme de zeci de generații, ca să dobîndească anumite deprinderi (și acum fac eforturi mari pentru a le consolida și perpetua prin educație), românul este înzestrat spontan, adică prin transmitere
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
inspirate, datorate compozitorului Ștefan Zorzor, lucrări realizate în baza cântului cultivat în ansamblu, au constituit repere ale unor convergențe muzicale importante, coagulate pe parcursul cursurilor Academiei. Și, pe aceeași direcție, de această dată în Sala Festivă a Primăriei, momentele de specială exemplaritate oferite de câțiva dintre maeștri în domeniul muzical cameral, nu au lipsit. Mă refer la colaborarea pianistului Viniciu Moroianu cu violistul Endre Guran și contrabasistul Botond Kostyák, la evoluția în adevăr captivantă a flautistei Vera Fisher în repertoriul cameral contemporan
Momentele muzicale ale sezonului estival... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7023_a_8348]
-
Brătianu, Portretul Principesei A. Cantacuzino, Portretul Principelui Ghica, Portretul Principesei Clara Mavrocordat, Portretul Elenei Văcărescu, Portretul Baronului Levavasseur, Portretul Contelui Chesingne etc.), pictorul este interesat în aceeași măsură de o exactă definiție a personajului și de o anume sugestie a exemplarității lui.
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
grup literar. Singura sa afiliere a fost una față de un maestru, el însuși străin, puțin cunoscut și puțin recunoscut în epocă: Leon Șestov. Traiectoria acestor doi marginali ajunși în centrul Europei și al culturii nu e lipsită de o anumită exemplaritate în ordinea spiritului. Și, dincolo de scrierile sale, modul în care Fondane a întâmpinat moartea conferă gândirii sale existențiale o coerență luminoasă, revelatoare. Știm că ar fi putut să scape din lagărul în care a ajuns dacă ar fi acceptat să
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
ne lasă o operă importantă, în română și în franceză, dar ne lasă și amintirea unei vieți căreia moartea, în condițiile știute, i-a dat o unitate, o coerență și o consecvență de-a dreptul extraordinare. Desigur, azi o asemenea exemplaritate riscă să pară neverosimilă sau, mai rău, să fie dedramatizată ori chiar bagatelizată. Postmodernitatea nu mai suportă convingerile tari, gravitatea e suspectată și deseori ironizată, tragicul trebuie neapărat agrementat cu spirit ludic spre a fi tolerat. Nici modernismul anterior nu
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
consacrați ulterior, cu foarte puține excepții, în spațiul literaturii naționale") nu se explică numai prin codul profesionist pe care l-ar fi impus primii săi membri în redacție, e nevoie de încă ceva: un anumit climat intelectual și moral (de exemplaritate), un "model iradiant". O ipoteză seducătoare pe care Petru Poantă o dezvoltă dintr-o formulare a lui Laurențiu Ulici e aceea conform căreia "promoția "70" ar fi un efect al Echinoxului. Dacă ar fi să extragem cîteva din acele elemente
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
soluția și găsești ieșirea. Nu mă tentează generalizările, dar îmi vine să cred că reacții de lectură cât de cât asemănătoare trebuie să fi determinat receptarea absolut aberantă a acestei opere în cultura românească. Am în vedere faptul că, în ciuda exemplarității necontestate a acestor volume, textele despre Proverbele... lui Zanne se pot număra pe degete. Cu excepția celor două capitole sintetice, al lui Ovidiu Bîrlea, din Istoria folcloristicii (citat mai sus), respectiv al lui Iordan Datcu din Dicționarul etnologilor români (vol. II
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
Brătianu, Portretul Principesei A. Cantacuzino, Portretul Principelui Ghica, Portretul Principesei Clara Mavrocordat, Portretul Elenei Văcărescu, Portretul Baronului Levavasseur, Portretul Contelui Chesingne etc.), pictorul este interesat în aceeași măsură de o exactă definiție a personajului și de o anume sugestie a exemplarității lui. Fizionomia, tratată naturalist la un prim nivel, este aprofundată și extinsă printr-un evident efort de caracterizare psihologică și morală, iar acest portret, odată realizat, este supus unei încercări de extragere din contingent și de transfer în efigie. Indiferent
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
fur Cembalo (2001) demască faptul că Dieter Acker nu este nicidecum un neoclasic, așa cum nu de puține ori critica roasă în coate îl poziționează ci, chiar dacă aidoma oricărui compozitor de o anume altitudine aspiră la o clasicitate în sensul unei exemplarități la care puțini acced, este un melancolic, un sentimental incurabil. Ascultînd CD-ul cu pricina, dar mai ales restituindu-i în repetate rînduri muzica, mi-am dat seama că cei care au interpretat opusurile sale ca fiind genuri clasate, datate
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
în măsură să deturneze sensuri. Din fericire, Carmen Mușat posedă o bună orientare în corpusul de legi al acestei chimii speciale. Refractar față de discursul excesiv tehnicizat al teoriei literare, Raicu e totuși un teoretician. El nu exemplifică, pentru că îl interesează exemplaritatea. Nu generalizează, pentru că urmărește în permanență generalitatea. Calul său de bătaie, spiritul creator, e același cu al celor mai serioși dintre esteticienii de ieri și, mai ales, de alaltăieri. Într-un loc, pledează convingător pentru credința în inspirație. Fără ea
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
aproape cu o existență apriorică în metabolismul artistic al pictorului și în orizontul său intelectual. Pentru că în ciuda viziunii sale antropocentriste, în ciuda unui umanism care i-a impregnat fiecare fibră a picturii și în ciuda unei adevărate fascinații pentru individualitatea și pentru exemplaritatea umană, Baba nu este un artist cu o structură mentală de tip occidental. într-un mai vechi articol publicat în revista Arta, Gheorghe Ghițescu, subtil cunoscător al picturii europene, scria, referindu-se la această problemă, că "Baba este un european
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
astfel vindecată sau poate doar domolită prin actul povestirii. O știm prea bine încă de la Hanu Ancuței, ai cărei eroi își varsă focul în istorisiri. Însă această individualizare produsă prin povestire accede foarte rapid la o treaptă superioară, cea a exemplarității. Odată povestit, destinul individual își arogă virtuțile pildei, iar idiosincrasia devine prototip. Transformarea aceasta e interesantă în sine, pentru că în ea se află, de fapt, virtuțile terapeutice ale povestirii. După ce și-a enunțat și exhibat unicitatea, individualitatea, destinul narat se
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
confesiunile bachiene ale marilor muzicieni rămân exemplare. De la Wanda Landowska și Albert Schweitzer la Pablo Casals, la Menuhin și Szeryng, de la Stokowski la Anton Webern, de la Enescu și Lipatti la Harnoncourt și Glenn Gould. În ceea ce ne privește...situațiile de exemplaritate sunt destul de distanțate în timp. Iar în ultimii 50 de ani...reușite au existat. Dar nu au fost numeroase pentru a se fi constituit într-o școală, într-o tradiție. Singulare și exemplare rămân în epocă evoluțiile Emiliei Petrescu, Marthei
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
Au devenit notorii profesionalismul desăvârșit, perseverența îndârjită, capacitatea de cuprindere tematică, efortul documentar, adecvarea comentariilor de istorie literară de care a dat dovadă Niculae Gheran de-a lungul timpului în restituirea operei lui Liviu Rebreanu. Sunt calități care, împreună, alcătuiesc exemplaritatea unui editor. Imaginea consacrată a lui Niculae Gheran e aceea a istoricului și a editorului devotat total lui Liviu Rebreanu, deși a început în 1962 prin a-l edita pe Gheorghe Brăescu, căruia i-a dedicat și o monografie (în
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
au ales-o pe cea mai simplă și mai grea: fidelitatea față de sine. S-au Întors din nou, ca totdeauna, spre ei Înșiși și spre ceea ce iubeau, cu aceeași dedicație care transformase și anterior vulnerabilitatea În forță și singularitatea În exemplaritate. Și au dovedit, dacă mai era necesar, că exilul nu exacerbează doar defectele omenești, destule și fără asemenea potențare, ci izbutește, rareori, și paradoxul de a Înălța calitățile de excepție ale celor cu adevărat excepționali. Prietenii mei și ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a adresat. Ne-am văzut doar de câteva ori În București, mi-l amintesc În modestul său bârlog cărturăresc din Germania oferindu-mi o Înghețată, cam asta e tot. M-am gândit, Însă, adesea, mai ales În ultimii ani, la exemplaritatea cazului său și la ceea ce acest caz relevă În relația cu mediul cultural al României din vremea legionarilor, a comuniștilor și a originalei tranziții actuale spre capitalism. „Cazul Negoițescu” - căci așa a rămas și astăzi În peisajul literar românesc - „inversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și cred că azi aș putea pune degetul pe miezul artei lui Doinaș, atât de greșit înțeleasă în general. Doinaș n-a fost un neoclasic, deși a aspirat întotdeauna, ca orice scriitor mare, la o anume clasicitate, în sensul unei exemplarități la care puțini acced. A fost un artist al melancoliei, al sentimentului îmbătrînirii și trecerii tuturor lucrurilor, al culturii ca necropolă în ruine. Ca și perfecțiunea palatelor de altădată, din vedutele și capriciile lui Piranesi, scrierile vechilor maeștri au ajuns
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
orori bolșevice și satanice, să fim cât mai modești și să nu ne mai grozăvim, nici măcar În cuget, În dialogul cu noi Înșine, acreditând ideea stupidă, fariseică și nespus de falsă că noi am fi niște victime nemaipomenite, de toată exemplaritatea. Să nu uităm, de asemenea, că, până la sacrificiul suprem pentru Hristos și pentru Patrie, e o cale mai cu seamă pentru noi doi, cam tot atât de lungă ca de la pămînt la cer. Evident, Încă nimeni nu ne-ndeamnă să mergem la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mult decât un fapt de viață, este nevoie, în primul rând, ca ea să avanseze în zona exemplară și obiectivă a spiritului, deci să intre în spațiul privilegiat al relației dintre piesă și spectator. Paradoxul constă însă în faptul că exemplaritatea nu poate fi obținută decât prin excepție, pentru că, în lumea spiritului, orice regulă viitoare are la origine excepția. Nici un mister nu ar putea fi reprezentat dacă s-ar consuma în spațiul categoriilor obișnuite ale umanului: tocmai extraordinarul lui produce în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]