271 matches
-
recluziune totală. Soția sa a fost exilată. De asemenea Ludovic a rechiziționat toate obiectele decorative și 13000 de volume din impresionanta colecție de 27 000 de exemplare de carte rară pe care le deținea Fouquet. După demiterea lui Fouquet și exilarea definitivă din panteonul artistic, Ludovic a început în grabă redecorarea palatului Versailles, pornind un dialog original între arhitectură și spațiu, între canoanele artistice și inovație, dar și megalomanie bine gradată și dozată. Arhitectonic, ansamblul nu se impune prin spațiu, ci
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care îl detestă pe Putin va riposta, deoarece cecenii care suferă mult mai mult sunt lăsați la o parte. O variantă a deturnării este pirueta: este o glumă prin care se evită să se dea un răspuns la o întrebare. Exilarea urmărește să îl închidă pe oponent în trecut, insinuând că a rămas în urmă: el nu înțelege actualitatea. Lumea progresează, iar el nu are simțul istoriei. Astfel, unui partizan al intervenției statului în economie îi va fi reproșat că a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ca lirică integral erotică, cu precizarea că e vorba de un eros subordonat vizionarismului ontologic și moral. Începând cu volumul Respirație artificială, continuând cu Pasaj de pietoni (1979) și Semne particulare (1979), apoi în producțiile din timpul disidenței și după exilare, a doua etapă a traseului liric al lui T. se vădește tot mai tranșant, determinând o reconfigurare a imaginii scriitorului în tabloul literaturii noastre contemporane. Poetul renunță la calofilie, la iluzia turnului de fildeș protector, la asedierea abstractă a absolutului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
a fost pierdută de francezi. Imperiul lui Napoleon se prăbușea. În dimineața zilei de 31 martie, Frederic Wilhelm al III-lea pășea în fruntea trupelor sale, alături de țarul Alexandru I, pe străzile Parisului. La 6 aprilie 1814 Napoleon abdica, dar exilarea în insula Elba nu a însemnat resemnarea totală, fiind urmată de cele "100 de zile" (10 martie 1815 22 iunie 1815). Aceste zile nu au mărturisit decât o "umbră" a Franței napoleoniene. La 26 februarie 1815 Napoleon Bonaparte a părăsit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
care opune, pe fondul religiei și al controlului resurselor petroliere, populațiile din sudul Sudanului guvernului de la Kharthoum. Un grup aparent puțin atins de mișcările din lume nu mai are același statut ca la începutul secolului: el nu datorează enclavizarea sau exilarea sa decât unei conjuncturi politice, economice, pe scurt, unei conjuncturi istorice particulare. Astăzi, puține grupuri din lume ignoră munca salariată și importul bunurilor venite de la oraș. Indienii Kayapo din Amazonia, în ținută rituală festivă, manifestă la Altamira sau Brasilia împotriva
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
întrucât poetul a fost relegat, cum am spus, după trei decenii. Alți exegeți, mai prudenți, s-au referit la tăinuirea relației dintre Iulia Minor (fiica Iuliei Maior cu Emilius Paulus) și aristocratul Decimus Iunius Silanus. Această ipoteză este susținută de exilarea simultană a Iuliei Minor, în insula Trimerium 6, și a lui Ovidiu, la Tomis, în anul 8 p. Chr. S-a presupus 7 că Ovidiu oferea vila sa pentru orgiile Iuliei Minor care punea în practică învățături din Ars Amandi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care ar fi discutat cu Fabia, soția sa, iar aceasta cu Marcia 19, soția lui Fabius, iar Marcia cu împărăteasa Livia. Dezvăluirea acestui secret de stat ar fi dus atât la asasinarea lui Agrippa din ordinul Liviei, cât și la exilarea lui Ovidiu prin edictul lui Augustus. Precizăm că Paulus Fabius Maximus cobora din gens Fabia, iar soția a treia a lui Ovidiu, tot din gens Fabia. Soția lui Paulus Fabius Maximus era Marcia, nepoata de soră a lui Iulius Caesar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
7 p. Chr., în insula Planasia. Exegeții au urzit scenarii diferite despre implicarea lui Ovidiu în acest eveniment politic. I. K. Horvarth 25 crede că Livia ar fi vrut să-și otrăvească nepotul și că Ovidiu cunoștea acest plan. Prin exilarea lui Ovidiu, Livia ar fi scăpat de un martor incomod. Alți exegeți îl consideră pe Ovidiu conspirator 26, întrucât știa despre planul de eliberare a lui Agrippa Postumus, în speță despre vizita lui Augustus și a lui Fabius Maximus în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
umane și le înalță la nivel universal. Prin creația sa de exil, care reflectă starea sa de surghiun și civilizația de răscruce de la Pontul Euxin, Ovidiu este un precursor paradigmatic al culturii noastre europene. NOTE 1 Lucrări antologice despre cauzele exilării lui Ovidiu au scris I. Severin, C. Blum, St. Bezdechi, I. M. Marinescu, N. Lascu și, de asemenea, N. I. Herescu și Demetrio Marin (vezi, infra, Bibliografia selectivă). 2 Acest fapt a fost consemnat de istorici: "poetam Ovidium pro eo quod
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vedea, după părerea noastră, în chiar dualismul "confesiunii" poetului, care oscilează între a afirma și a nega, așa cum Ovidiu îi spusese de data aceasta fără nici un fel de ocolișuri prietenului (și rudei) lui Paulus Fabius Maximus, de îndată ce a aflat vestea exilării 3. Exprimarea echivocă din acel moment atât de decisiv pentru viața sulmonezului avea să devină într-o oarecare măsură parola care s-a transmis întregii producții literare ovidiene ce a urmat, condamnând tradiția criticii literare din toate timpurile să bâjbâie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și S. D'Elia16, de exemplu, la cauzele morale (legate de comportamentul puțin recomandabil ale celor două Iulii), le adaugă și pe cele politice, asupra cărora se va reveni în cele ce urmează. Nardi 17, în schimb, admițând că motivul exilării lui Ovidiu trebuie căutat în complicitatea poetului la întâlnirile amoroase dintre Iulia minor și Decimus Silanus, mai presupune că Ovidiu a scris și niște versuri satirice ocazionale (carmen) pentru a-și distra prietenii: mai ales această din urmă carmen ar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-ți brăzdau fața, când o căldură crescândă o lăsa uscată pe a mea; le consider ca pe un mare merit consolările spiritului meu îndurerat pe care mi le ofereai mie și ție în același timp"171. Compasiunea lui Rufus pentru exilarea lui Ovidiu se explică perfect datorită gradului apropiat de rudenie care-l lega de poet, prin Fabia. Dar afinitățile dintre Ovidiu și Rufus erau sporite de altele nu mai puțin importante, de exemplu: legături de noblețe, dacă se ține cont
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din aceasta însă nu se poate schița profilul politic al destinatarului, aspect care ne intereseză în mod deosebit în acest moment. Se observă numai că, deși nu este decât foarte puțin familiar cu poetul, a gemut când a auzit vestea exilării lui Ovidiu 184: acest lucru indică o anumită participare, dacă nu la durerea poetului, cel puțin la cauza exilului său. Era legat de studii comune cu principele căruia Germania îi dă numele și, din câte se pare, acestuia și nu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea greșeală." Ecquid praeterea peccarim, quaerere noli; Ut pateat sola culpa sub Arte mea (v. 75-76)221. Aici apare întrebarea: voința de a-și masca
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
greșeala" cu vina de a fi scris Ars amatoria se naște spontan în poet sau îi este impusă de Augustus? Nouă ni se pare evident că acesta din urmă este adevărul. În edictum-ul de relegare Augustus a fixat formal cauza exilării lui Ovidiu în faptul de a fi scris Ars amatoria, adevărata cauză trebuia tăinuită Alterius facti culpa silenda mihi. Nu era vorba, deci, de o datorie interioară, ci de una exterioară, de o impunere în adevăratul sens al cuvântului din partea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
judecată Meque simul serva iudiciumque tuum. Se încheie așadar cu un apel la constanță în fidelitate și judecată (Ovidiu vrea să sugereze că, așa cum Atticus îi dădea dreptate prietenului la început, tot așa să continue să o facă și după exilarea acestuia). Ultima recomandare, mai ales, pare a indica faptul că Atticus avea opinii destul de oscilante (în primul rând, politice)240. Lui Brutus îi sunt adresate cu siguranță scrisorile Ex Ponto: I, I; III, IX; IV, VI241. E dificil de spus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bună dreptate poartă dulcele nume de tată. Din insistența asupra acestei pietas a lui Ovidiu față de Augustus și de casa acestuia reiese din nou, în mod clar, adevăratul motiv al exilului său: și anume lipsa unei astfel de pietas înaintea exilării. Oricum, Ovidiu a făcut cale lungă, cu toate că, și de această dată, este greu să distingem în mod cert până la ce punct Sulmonezul era loial și sincer în săvârșirea acestor rituri ale cultului imperial și până la ce punct era totul doar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
personaje istorice și legendare: Rutilius la Smirna, Diogene în Attica, Temistocle la Argus, Aristide la Lacedemonia, Patrocle în Tessalia, Iason lângă Corint, Cadmus la Teba... și-apoi la vechii Romani Tibur (Tivoli) era locul cel mai îndepărtat în caz de exilare. Nimeni niciodată nu a fost trimis într-un loc atât de îndepărtat de Patria sa și așa de îngrozitor ca cel în care a fost relegat Ovidiu. Trebuie remarcat că aceasta este o acuză categorică, deși implicită, la măsura luată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atribuit acest lucru întâmplării. După părerea noastră, însă, sfârșitul prin exil sau moarte suspectă sau violentă al atâtor prieteni apropiați de-ai lui Ovidiu ne vorbește clar despre ideile politice ale Sulmonezului însuși și poate sugera chiar cauza adevărată a exilării poetului nostru. 6. Soția Fabia și Paulus Fabius Maximus În galeria personajelor care alcătuiesc lumea lui Ovidiu se disting cu claritate două personaje care ne atrag în mod deosebit atenția: Fabia, a treia soție a lui Ovidiu, rudă, în ciuda a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
precizat, chiar cu riscul de a ne repeta, că, nici aici, nu ne putem aștepta la formulări categorice și declarații ostile, ci doar la afirmații aluzive sau de-a dreptul echivoce, care, destinatarilor mai apropiați, care cunoșteau adevărata cauză a exilării, le puteau sugera clar autentica dispoziție sufletească a sulmonezului. Ceea ce s-a spus până acum despre curentul antiaugustan, căruia îi aparține și Ovidiu, și despre modul de a se manifesta față de noua situație politică care s-a creat prin instaurarea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu voce tare că Fabia nu are de ce să roșească nici măcar acum: are motive să fie îndurerată, dar nu are de ce să se rușineze. Ciudat sfat dat unei soții care trebuie să fi fost la curent cu adevărata cauză a exilării lui Ovidiu și care nu trebuia să se rușineze, chiar dacă, așa cum se presupune de obicei, eroarea consta în faptul că poetul a fost "mediatorul adulterului Iuliei Minor cu D. Silanus". A nu se uita că Fabia era una dintre însoțitoarele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a-și putea asuma și apărarea lui Ovidiu). Într-adevăr, Ovidiu, amintind de circumstanțele furtunoase ale acelei îndepărtate de-acum (au trecut deja patru ierni) întâlniri cu Paulus, vrea să-i întărească acestuia convingerea că delictele care au dus la exilarea lui, pot fi camuflate sub vina (scuzabilă) a primei greșeli și că, de aceea, Paulus poate să-i aducă poetului alinare: Haec igitur referens, et quod mea crimina primi Erroris venia posse latere vides, Respicis antiquum lapsis in rebus amicum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu încetul, a înțeles că, date fiind antecedentele, vina sa avea circumstanțe atenuante. Din perspectiva noastră, cele două momente sunt despărțite în mod intenționat de poet. Altminteri, sentimentele destinatarului dezvăluite în momentul ultimei întâlniri, ar fi arătat adevărata cauză a exilării lui Ovidiu, dar poetul dorea să păstreze cu gelozie acest secret fie pentru că așa i-a impus Augustus, fie din calculele sale personale sau de conveniență față de alte persoane. Cele două momente psihologice, despărțite de Ovidiu, sunt integrabile: acestea ne
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
le susțineau și au pecetluit aproape cu exilul sau chiar și cu moartea atașamentul lor față de aceste idei. Realitatea, prin urmare, era mai crudă și mai puțin roză decât a văzut-o Boissier. Probabil că aceste convivia stau la baza exilării poetului. Era ușor de încadrat cazul poetului care fusese deja etichetat de Augustus pentru activitatea sa literară și pentru concepția sa asupra vieții, clar opuse celor ale împăratului în categoria delictelor de lezmajestate de gradul trei: aceea a injuriilor aduse
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
frivol, inept...) și să fi contestat loialitatea acestuia față de împărat. Și cu îndoială în suflet și amărăciune în inimă, Augustus prefera să se lase amăgit de asigurările de fidelitate ale "prietenului" său. De aceea, atunci când Paulus a auzit edictul de exilare al poetului, s-a arătat furios pe Ovidiu, asigurându-l pe Augustus că durerea care îi atinsese inima era și a sa405. Împăratul, pentru moment trebuie să se fi declarat așadar mulțumit de explicațiile lui Paulus, revărsându-și toată mânia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]