645 matches
-
pănurile tatălui său de a supune Scoția. S-a confruntat cu o rezistență puternică din partea nobililor față de favoriții săi și de pretențiile sale exagerate. Soția sa, Isabela, fiica regelui Filip IV, l-a uzurpat în 1327 cu ajutorul amantului ei, baronul exilat Roger Mortimer și se presupune că l-a ucis. În 1330, când Eduard al III-lea al Angliei a devenit major, și-a exilat mama și a ordonat execuția amantului acesteia. Ca nepot al regelui Filip IV, a revendicat tronul
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
semnelor îngrijorătoare de independență, inclusiv de numire a funcționarilor pe posturi importante, fără a se consulta cu mama sa. Acest lucru submina baza de putere a lui Wu, iar ea a luat o acțiune decisivă. Zhongzong a fost demis și exilat, și fiul cel mai mic Wu, Ruizong, a devenit împărat. Cu toate acestea, Wu și-a păstrat noul împărat într-o izolare,fără să facă nimic pentru a ofensa pe împărăteasa văduva. În 690 d.Hr., Wu a preluat tronul
Wu Zetian () [Corola-website/Science/328744_a_330073]
-
executat în 1938, ca „spion al Occidentului”, în cadrul epurărilor staliniste, fapt care nu a reușit totuși să zdruncine credința ei în cauza comunistă și loialitatea ei de agent al regimului sovietic. La Moscova a devenit șefa grupului de comuniști români exilați, cunoscut, ulterior în cadrul PCdR, sub denumirea de "facțiunea moscovită". s-a reîntors în România în 1944, îmbrăcată în uniforma sovietică, după ce Armata Roșie a intrat în țară. A fost aleasă secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
la un moment dat controlul asupra aproximativ 2/3 din teritoriul țării. Și de această dată, Hoare și descris aventurile în două cărți: „Congo y” și „Congo Warriors”. În timpul Operațiunii Dragonul Roșu, 5 Commando a cooperat îndeaproape cu parașutiștii belgieni, exilații cubanezi din exil și mercenarii angajați de CIA. Operațiunea Dragonul Roșu a avut ca scop principal cucerirea orașului Stanleyville și salvarea mai multor sute de ostatici ai rebelilor, cei mai mulți civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes. Pe de
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Doilea Război Mondial, 400.000 de polonezi au luptat sub conducere sovietică, iar 200.000 au făcut parte din armatele vestice, în unitățile loiale guvernului polonez aflat în exil. În aprilie 1944 autoritățile Uniunii Sovietice au rupt relațiile cu guvernul exilat, atunci când soldații germani au anunțat că au descoperit morminte ale ofițerilor polonezi omorâți în Katyń. Sovieticii au răspuns că polonezii i-au insultat prin cererea lor ca Crucea Roșie să cerceteze aceste raporturi. În iulie 1944 Armata Roșie și Armata
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
și, în luna următoare, a fost recunoscut de ONU. Deși în acord se cereau alegeri libere, cele organizate în ianuarie 1947 au fost controlate de partidul comunist. Comuniștii au instalat apoi un regim în totalitate sub controlul lor. Guvernul polonez exilat a existat până în 1990, dar influența lui a fost foarte limitată. În octombrie 1956, după al XX-lea congres al PCUS (ținut în același an la Moscova și care a inițiat destalinizarea), în Polonia a avut loc o zguduire a
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
de poetul însuși "cu puțin înainte de moarte", sub titlul Fructul de a trăi (Fundația regală Universitară Carol I). Ea reunește paginile cele mai reprezentative scrise în românește de Alexandru Busuioceanu în perioada 1915-1928, apoi în anii exilului spaniol de dupa 1945. Exilata și ea din literatura română și, daca nu ne înșelăm, încă ne- "recuperată" în spațiul nostru după Decembrie 1989, această carte merită, credem, nu doar semnalată, ci reintrodusa în biblioteca noastră de poezie într-un raft cât mai la vedere
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
și cafenelele, bisericile au devenit centre ale dezbaterilor și activităților politice. Unele femei au organizat o mișcare feministă, pe baza mișcărilor anterioare din 1789 și 1848. Astfel, Nathalie Lemel, o legătoare de cărți socialistă, și Élisabeth Dmitrieff, o tânără rusoaică exilată, membră a secțiunii ruse a Primei Internaționale, au înființat "Union des femmes pour la défense de Paris et les soins aux blessés" („Uniunea Femeilor pentru Apărarea Parisului și Îngrijirea Răniților”) la 11 aprilie 1871. Scriitoarea feministă André Léo, prietenă cu
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
volumele de critică și eseu: Figuri și cărți (1922), Pârvan gânditorul (1933) și Ethos (1941). A rămas din 1942 în Spania, întâi pe funcții oficiale (consilier cultural la Ambasada României și director al Institutului Cultural Român de la Madrid), apoi ca exilat. Lucrează continuu în favoarea culturii române, ca publicist, traducător, inițiator de instituții sau colaborator la publicațiile din exil. La Universitatea din Madrid reușește să înființeze o catedră de limba și literatura română, pe care o va sluji toată viața. Revista și
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
dezertorilor. În teritoriile "eliberate", NKVD-ul și mai apoi NKGB-ul au trecut la arestări în masă, deportări și execuții, inclusiv a luptătorilor rezistenței antifasciste, așa cum a fost polonezii din Armia Krajowa. În străinătate, agenții NKVD au organizat asasinarea unor exilați sovietici sau a unor străini considerați inamicii ai URSS-ului. Printre victimele unor asemenea asasinate confirmate oficial se numără: După moartea lui Stalin din 1953, noul lider sovietic, Nikita Hrușciov a început o campanie împotriva abuzurilor NKVD-ului. Până la dispariția
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
Parlament și Edward a fost încoronat neoficial într-o ceremonie aranjată în grabă la Westminster Abbey. Edward și Warwick aveau sprijinul londonezilor astfel, deși Edward jurase că nu va fi încoronat oficial până când Henry și Margaret nu erau executați sau exilați. Edward a anunțat că Henry și-a pierdut dreptul la tron în momentul în care i-a permis reginei sale să ridice armele împotriva moștenitorilor legali, așa cum fuseseră definiți de Act of Accord. În acest fel ar fi devenit clar
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
a altor nobili. Gloucester a sosit în fruntea unei mari forțe, eliberându-l pe rege. Warwick și Clarence au fost declarați trădători și au fugit în Franță, unde, în 1470, Louis al XI-lea al Franței era presat de regina exilată Margaret de Anjou să o ajute la invadarea Anglia pentru a recupera tronul soțului ei captiv. Regele Louis a avut ideea unei alianțe între Warwick și Margaret, o soluție la care nici unul dintre vechii inamici nu s-au gândit, dar
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
română. Impresionează, evident, capacitatea lui Nicolae Țimiraș de a se bucura că textul lui Mihai Niculescu despre I.L. Caragiale urmează să fie transmis în Canada pentru românii și francezii canadieni. Excelente sunt relațiile și raporturile sufletești între doi scriitori români exilați, din considerente bine știute, unul în America, iar celălalt în Europa. Montréal, la 25 iunie 1953 2910 Maplewood ave apt. 2 Stimate domnule Niculescu, Prietenul meu Ciurea îmi scrie că v-a vorbit de una dintre chestiunile radiofonice care mă
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
Șurası"). Printre cei 11 exilați s-au aflat 8 turci, (printre ei președintele Cihangirzade Ibrahim Bey, doi greci și un rus. Pe 21 septembrie 1919, 12 personalități marcante ale celei de-a doua perioade constituționale au fost la rândul lor exilate. Printre exilați s-au aflat marele vizir Said Halim Pașa, fratele lui Abbas Halim Pașa și ideologul și scriitorul Ziya Gökalp. Cele 145 de persoane arestate și exilate proveneu din diferite medii și se dorea punerea lor sub acuzare pentru
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
ale celei de-a doua perioade constituționale au fost la rândul lor exilate. Printre exilați s-au aflat marele vizir Said Halim Pașa, fratele lui Abbas Halim Pașa și ideologul și scriitorul Ziya Gökalp. Cele 145 de persoane arestate și exilate proveneu din diferite medii și se dorea punerea lor sub acuzare pentru motive foarte diferite. Unele dintre ordinele de arestare au privit persoane care nu se aflau sub controlul autorităților aliate. Unele dintre arestări au avut o legătură directă cu
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
Cezareea Palestinei și din Ierusalim nu existau canoane care să interzică preoțirea celor castrați. Reîntors la Alexandria, a fost judecat de către un sinod, fiind găsit vinovat de încălcarea canoanelor bisericești privitoare la hirotonire. A fost înlăturat de la școala alexandrină și exilat, iar apoi a fost depus din preoție, fapt comunicat tuturor bisericilor și, mai cu seamă, Bisericii din Roma. În anul 232, "Biserica din Roma" a confirmat, într-un conciliu, verdictul dat de conciliul condus de episcopul "Demetrius al Alexandriei Egiptului
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
întors în Elveția, pe data de 6 aprilie 1921. După ce Istvan Bethlen a convins mulți politicieni maghiari de dreptul lui Carol al IV-lea de a-și recăpăta tronul, promițând că nu se va ajunge la vărsare de sânge, regele exilat și-a redactat testamentul, apoi a pornit din aeroportul Dübendorf cu un avion de tip „Ad Astra”. Pe data de 21 octombrie 1921 Carol a reușit să aterizeze pe pista de avioane a grofului regalist József Cziráky, aflată în comuna
Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei și Miklós Horthy () [Corola-website/Science/304105_a_305434]
-
136. 2 întristau foarte mult, mai mult decât propriile lui suferințe 5, scrisorile sunt adresate vechilor prieteni din Antiohia și Constantinopol, episcopi, preoți, călugări, funcționari, care îi luaseră partea și care din pricina acestei loialități față de el, fuseseră închiși, torturați sau exilați. Sfântul Ioan le mulțumește pentru aceasta și pentru scrisorile trimise. Totodată îi înștiințează despre viața din exil și le insuflă tuturor curaj și nădejde. Deci, scrisorile sunt relatări ale situației și sentimentelor sale în lungul și anevoiosul drum al exilului
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
armatei dominicane au ucis, potrivit estimărilor, între 15 și 20.000 de oameni. Acest fapt s-a încercat să fie justificat sub pretextul eliminării infiltrării conspirative și că represalii pentru ideea că guvernul haitian a cooperat cu un plan al exilaților dominicani care doreau să-l răstoarne pe el, pe Trujillo. Exilații dominicani au ținut un congres la Universitatea din Havana și au format așa-numitul "Front Unit Dominican de Eliberare" cu Ángel Morales în calitate de președinte. Țelul principal a fost de
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
de oameni. Acest fapt s-a încercat să fie justificat sub pretextul eliminării infiltrării conspirative și că represalii pentru ideea că guvernul haitian a cooperat cu un plan al exilaților dominicani care doreau să-l răstoarne pe el, pe Trujillo. Exilații dominicani au ținut un congres la Universitatea din Havana și au format așa-numitul "Front Unit Dominican de Eliberare" cu Ángel Morales în calitate de președinte. Țelul principal a fost de a gestiona ajutorul militar al guvernelor democratice din America Latină și din
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
înceteze sprijinul acordat [[cetnic]]ilor regaliști și să ajute în schimb [[Armata Națională pentru Eliberare a Iugoslaviei]] de orientare comunistă , aflată sub conducerea lui [[Josip Broz Tito]]. [[Lumea occidentală|Occidentul]], (în principal [[Regatul Unit]]) au sprijinit monarhia iugoslavă, permițand regelui exilat să se stabilească la Londra și oferind asistență cetnicilor prin parașutări de materiale de către [[RAF]] și [[Special Operations Executive]], dar numai până în anul 1943. Simpatizanții cetnicilor afirmă că, dacă aliații și-ar fi menținut sprijinul pentru cauza lor și nu
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
grandioasă citadela pe care universul a văzut-o vreodată. Între timp, Earl Thorvald, nobilul conducător al forțelor rebele, este urmărit în întreaga galaxie de naibul fremen [[Stilgar]] și de commando-ul de Fedaykin. În altă parte, fostul favorit al Împăratului Shaddam, exilatul conte Hasimir Fenring și soția lui Bene Gesserit, Margot, o cresc pe fiica lor Mărie, pe planetă Tleilax, formând-o că o armă împotriva Atreides. Brutalitatea sălbatică a fremenilor, împinge celelalte case nobile în alianțe cu Thorvald. Bludd este executat
Paul of Dune () [Corola-website/Science/326739_a_328068]
-
Андреева-Рудзутака). Comisia purta numele lui Andrei Andreev și a lui Janis Rudzutaks. Noțiunea de "colonii de muncă/coloniști pentru muncă" a fost introdusă in 1934 și a fost folosită oficial până în 1945. Din 1945, terminologia a fost unificată, iar culacii exilați au fost denumiți "strămutați speciali - culacii". Coloniile voluntare (вольное поселение) erau așezări desemnate pentru condamnații eliberați mai înainte de termen din lagărele de muncă ca și pentru cei care își ispășiseră toată condamnarea, dar fuseseră obligați să respecte regula celor 101
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
aceștia, cel mai notabil a fost viitorul rege Albert I al Belgiei, care a trebuit să renunțe în fața opoziției unchiului său, regele Leopold al II-lea, ce se temea de reacțiile de la Paris față de o căsătorie cu fiica unui pretendent exilat.. La 30 octombrie 1899 Isabelle s-a căsătorit la Twickenham cu vărul ei primar, Prințul Jean, Duce de Guise (1874-1940). Jean era fiul prințului Robert, duce de Chartres (1840-1910) și a soției acestuia, Françoise d'Orléans (1844-1925). Timp de mai
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
note de flaut: «Ah, încă o gavotă, o singură gavotă». Poemul în proză al lui Petică poartă mărci stilistice distincte: perceperea realității din jur prin prisma unor elemente culturale, a unor aluzii savante, reprezintă cel mai frapant procedeu. Un bătrîn exilat își vede trecutul surprins într-un celebru vers de Goethe (Bătrînul care cîntă), primăvara se ivește sub forma unui cer parcă pictat de Veronese (Două vieții), iubiții se recunosc precum pelerinii din Emaus ( Noapte primăvăratecă), lumea Siretului este concomitent o
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]