634 matches
-
sfânt într-altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în momentele sale de inspirație, guvernator al Bitiniei, ginerele lui Sylla, mai întâi alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exilul nu a fost de cele mai multe ori decît suma exilaților. În acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atîtea exiluri cîte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate Întoarce În țara din care a fugit fără să Își primejduiască libertatea. Astfel, exilul se caracterizează prin asumarea conștientă de către individ a responsabilității de a acționa public pentru a face cunoscută situația țării din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
termenii de exil și refugiu, ulterior cel mai des apare termenul de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării În anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa În țara gazdă și are, În ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, În timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, avînd astfel valențe negative mai pregnante. În ceea ce privește situația
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
persistența consecințelor sale se mai află Încă Într-un proces de transformare”. Autoarea consideră că scopurile erau comune tuturor: să decidă deopotrivă asupra identității culturale a românilor, să intermedieze Între cultura română și cea a țării gazdă, să fie pentru exilați foruri ale Întîlnirii și schimbului de idei. Însă, așa cum rezultă din cele mai multe scrieri ale exilaților, scopul declarat era să sensibilizeze opinia publică occidentală și să determine o schimbare de atitudine a guvernelor occidentale față de Europa de Est. În acest sens, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fiind cel de-al cincilea an al apariției deoarece se dorea continuarea publicației cu același nume de la București. Unul dintre scopurile declarate ale revistei era să convingă cercurile de stînga din Franța de oportunitatea unei acțiuni occidentale În România, căci „exilații socialiști sînt În același timp și socialiști convinși. Un francez social-democrat nu poate rămîne insensibil la apelurile lor”. În fine, ziaristul Ion Dragu a publicat Cahiers Roumains, care combină articole de analiză politică cu altele de interes comun pentru exilații
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
consemnarea bibliografică reciprocă, În recenzii sau comentarii și În apariția unor articole semnate de autori care trăiau În Spania, de pildă, În publicații de la Paris și nu numai. În final, se impun cîteva observații referitoare la măsura În care acțiunile exilaților au avut sau nu impact asupra audienței. În acest sens, este utilă comparația evocată de Neagu Djuvara, care susține că există două trăsături esențiale ce deosebesc exilul de la 1948 de cel de la 1848. În primul rînd, durata pe care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
început, a generat și convingerea în necesitatea îmbinării permanente a tradiției și a inovației și, de asemenea, adoptarea unui „conservatorism progresist”, în numele căruia, spre sfârșitul vieții, va ataca deseori demagogia și formele străine neasimilate. Pe măsură ce se înstrăinează de ceilalți revoluționari români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul pe care el l-a „mântuit”. Îndrumătorul a devenit un proroc îndurerat și vindicativ, de o neobișnuită vehemență pamfletară la adresa
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
din Buenos Aires, Cohen a reușit (cu ceva noroc) să pătrundă în cercurile înalte din Siria. De fapt, avea relații atât de puternice, încât, la un moment dat, a fost folosit ca emisar între noul guvern Baath și un fost președinte exilat al Siriei; altă dată, a fost propus pentru un post în Cabinetul guvernului sirian. După ce a raportat timp de trei ani despre problemele de ordin politic, militar și diplomatic, Cohen a fost prins de serviciul de contraspionaj sirian și executat
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și pe alții, să ia calea exilului („România este captivă. Granițele sunt sovietic închise. Nimeni nu mai poate fugi. Tata și toți ai mei sunt captivi. Stau de veghe la moartea patriei mele. România nu mai există. Sunt fără țară. Exilat.”) Din Iugoslavia, împreună cu soția, pleacă spre Apus, traversând Europa Centrală, și timp de doi ani face experiența lagărelor postbelice. În 1947 se află la Heidelberg, unde se înscrie la o facultate teologică, apoi, după mai multe încercări de trecere clandestină
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
cu orizontul obturat din toate direcțiile, unica notă de culoare o procură amintirea trenului misterios care - la ora trei și șapte minute în fiecare noapte - trecea ca o nălucă prin gara (cu o oarecare importanță) de unde șeful a fost cândva exilat. Tot eșafodajul de normalitate cotidiană a personajelor se sfărâmă în țăndări în momentul în care trenul-fantomă își face intempestiv apariția la acest capăt de lume, ademenind pe unul dintre cei doi protagoniști (acarul) în lumea „de dincolo”. La fel ca
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
Profesorii erau intelectuali comuniști, militanți cu experință și profesori invitați de la alte școli de partid sovietice În curs de organizare În aceeași perioadă În URSS. Odată cu ascensiunea fascismelor și interzicerea partidelor comuniste din diverse țări, mici colonii ale familiilor comuniste exilate găsiseră refugiu În URSS, lărgind baza de recrutare pentru aceste școli. Refugiații lucrau În calitate de funcționari ai Kominternului, ziariști În secțiile internaționale ale Radio Moscova, traducători etc. Copiii liderilor marcanți ai mișcării comuniste internaționale, precum fiul lui Dolores Ibarruri (sub pseudonimul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o dată cu instalarea la București a primului regim care Îl reprezenta Într-o oarecare măsură. Apartenența la exil constituie În noua conjunctură o miză politică, făcând dificilă definirea legitimă a acestei categorii și a criteriilor prin care „emigranții” se deosebesc de „exilați”. Teamă de a nu vedea repetată istoria cu membrii PCR din ilegalitate, despre care se spunea că „puțini au fost, [dar] mulți au rămas”, se regăsește În luptele pentru conservarea caracterului distinctiv, de „elită”, al exilului. Comparația, jenantă pentru un
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În cazul unor țări europene precum Franța (principala țară de destinație a emigrației românești și a celei intelectuale În special) ori Germania un rol determinant l-a putut juca identificarea cu cultura țării de primire, situație care relativizează condiția de „exilat” a scriitorului emigrat. Exemplul cel mai la Îndemână aici este cel al lui Eugen Ionescu, dar nu este singurul. În ciuda adoptării limbii literare franceze și chiar a originii sale În parte franceze, Ionescu a fost o prezență (fie și cu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
acest caz e dublă, ea se duce În același timp cu dictatură și În interiorul comunității exilaților” (Le Huu Khoa, Sociologie de la littérature des exilés, lucrare de doctorat sub coordonarea lui Georges Condominas, EHESS, Paris, 1992, vol. III, p. 12) Scriitorul exilat Împinge voința de demistificare până la ruperea totală a cordonului ombilical cu mediul de origine: „Exilul asociază deopotrivă doi termeni: dezuniunea și neînțelegerea. Dezuniunea de țara natală ar putea conduce mai târziu la dezuniunea de comunitatea națională de origine din exil
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
intervine aici că un joc explicativ al mecanismului de excludere și de includere. Ea introduce astfel o miză de autonomie a fiecăruia dintre cele două spații, creativ și comunitar, În jocul de deschidere și de Închidere al problematicii exilului”. Dublu exilat, din propria-i țară și din propria-i comunitate din exil, scriitorul sfârșește prin a avea un impact negativ asupra receptării sale de către conaționali. Statutul acestuia apare astfel definit că pe jumătate Înăuntru, pe jumătate Înafara („mi-dehors, mi-dedans”): „În proiectul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
personal și un spațiu literar autonom. „Exilul este dezechilibrul perfect dintre inerția dinăuntru (le poids du dedans) și chemarea libertății dinafară, este distanțarea extremă”. Pentru Le Huu Khoa, conceptul de „filiație literară” este operațional În analiza traiectoriilor convergente ale scriitorilor exilați: În epoci diferite, din cauze, motivații divergențe, exilul recrează un loc comun În care scriitorii adopta aceleași comportamente, reacționează conform acelorași reflexe literare. Ambiguitatea și ambivalenta caracterizează legăturile dintre cei care pleacă și cei care rămân: primii revendică libertatea absolută
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unei comunități literare românești de profesioniști ai literaturii, În concurență cu «amatorii» (foarte Încurajați de regimul comunist În anumite momente), cu «ideologii-cenzori», care exercitau funcția de control atât din interiorul, cât și din exteriorul aparatului literar, dar și cu scriitorii exilați, critici ai supunerii confraților lor față de regimul comunist. Este dificil, daca nu chiar imposibil În aceste condiții, de a vorbi de raporturi Între «ideologie» și «literatura» la modul general. Transformările cunoscute de spațiu literar românesc după 1989 n-au simplificat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de filologie și nu dintre științele sociale, istoriile literaturii române consacră adesea un prim capitol „literaturii populare". În cadrul „festivalui național" CÎntarea României. Vezi Întîlnirea scriitorilor români din Întreaga lume, Neptun, 5-10 iunie 1995, București, Fundația Luceafărul, 1995, 335 p. Scriitorii exilați erau estimați la aproximativ 300, stabiliți cei mai mulți dintre ei În Franța, În Israel, În Germania și În Statele Unite. Cf. La situation de l’écrivain dans leș pays d’Europe centrale et orientale (1994). Am consultat arhivele electronice ale mai multor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În RDG, vezi Ingrid Lötsch (1991, pp. 139-148). Precum Ovid S. Crohmalniceanu, autorul, În anii 1960 al unei cărțulii despre realismul socialist, si In acelasi timp victima a persecuțiilor staliniste, devenit unul din principalii critici și istorici ai literaturii române, exilat voluntar la Berlin În 1994, unde a murit cîțiva ani mai tîrziu. Vezi și Ov. S. Crohmălniceanu, Un om pentru toate dialogurile. Caiet cultural (7) al revistei Realitatea evreiască, volum coordonat de Geo Șerban, Ed. Universal Dalsi, București 2000. Valeriu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
A împărtășit cu sentimentalism, dar cu același devotament ca și soțul său, ideea revoluției de la 1848. Primului său copil, născut la 6 iunie 1848, i-a dat numele Libertate. R. a urmat, pe uscat, de la Giurgiu la Svința pe revoluționarii exilați aflați în ghimiile turcești, între care se găseau C. A. Rosetti, Bălcescu, Ion Ionescu de la Brad, D. Bolintineanu, încurajându-i, trasmițându-le informații, procurând alimente și îmbrăcăminte, făcând demersuri pentru obținerea pașapoartelor. Jules Michelet îi face în 1853 un elogios portret
ROSETTI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
arătat Berdiaev, Merejkovski și alții) un misticism laic, oficializat și obligatoriu, o religie cu cît mai degradată cu atît mai despotică. O altă teză susținută de Ion Cristoiu este cea a unui Mihai Beniuc legionar. Nu e o noutate. Poetul exilat Nicu Caranica ne relatează că viitorul "toboșar al timpurilor noi", proletare, se exersa la toba extremei drepte, citindu-și în premieră, într-un cerc de prieteni, poezia care începea cu versurile: "În zadar se zbate și asudă/ Fruntea voastră galbenă
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
ușile închise. Diavolul și bunul Dumnezeu, în Jean-Paul Sartre, Teatru, pref. Georgeta Horodincă, București, 1969. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 348-353; Moraru, Semnele, 281-288; Steinhardt, Critică, 41-45; Mihai Zamfir, Discreția și eficiența gândului, RL, 1986, 49; Mircea Mihăieș, Pagini (aproape) exilate, O, 1990, 1; Virgil Leon, Minimalism și mântuire ontologică, APF, 1991, 1-2; George Popescu, Dialogul generalizat sau Încercare de a raționaliza i-realul, R, 1991, 2; Ruxandra Cesereanu, De la „dialogul interior” la „dialogul generalizat”, ST, 1991, 2-3; Sorin Vieru, Mihai
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
de Irineu. În loc de rezumat și concluzie parțială Capitolele 12 și 13 formează un ansamblu. Autorul descrie o anti‑Treime care domină întregul cosmos - cer, pământ și ape. După o primă confruntare cu oștirea arhanghelului Mihail, diavolul este învins temporar și exilat pe pământ și în ape. El învestește cu puterea sa o fiară monstruoasă, cu șapte capete, simbolizând Imperiul Roman. Această fiară, a cărei principală trăsătură este violența, își ia drept „scutier” o a doua fiară, ieșită din pământ, al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de gută, maladie în urma căreia ureea se aduna în picioare) nu-și mai pot mișca mâinile și picioarele și au de suportat crize foarte violente. Astfel se prezentau lucrurile cu Radu cel Mare, cel ce își petrecuse anii de tinerețe (exilat fiind) luând parte la vânători și lungi ospețe stropite din belșug cu vin. Ducând, adică, acea viață a nobilimii europene, pentru care excesele alimentare (se mânca foarte multă carne, era doar - zice Fernand Braudel -, înainte de 1550, o „Europă a carnivorilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]