1,387 matches
-
ori și cu temei, Fondane este Poetul existențialist al exilului modern al făpturii umane. Febrile, fluviale, simfonice, marile sale poeme - Ulise, Exodul, Titanic - mărturisesc un angajament în același timp visceral și totuși extrem de lucid de partea dezrădăcinaților, a dezmoșteniților, a exilaților de tot felul - cei care constituie „materia primă” a fenomenului recent al migrației transcontinentale de mase anonime de oameni, mase bulversate fizic și psihic, supuse unei distrugeri accelerate de către civilizația modernă, cu gravele sale erori politice, cu rupturile ei demografice
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
voce tare, întrerupândo mereu, în așa fel încât lectura a durat trei zile. Până la urmă i-a permis s-o publice. Ceea ce, se pare, a fost impulsul primar în interesul Lilei față de Nabokov a fost împrejurarea că erau amândoi niște exilați. Lila nu și-a amintit niciodată nimic din viața ei în Iranul precomeinist și și-a închipuit, probabil, că întrebările ei vor primi un răspuns citindu-l pe Nabokov. Cartea ei nu ne spune dacă lucrurile stau așa. Ceea ce n-
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
trimite în țară, unde va fi întemnițat pentru zece ani. Și romanele, și nuvela și alte narațiuni din Opera Omnia sunt încărcate de materie biografică, răsfrângând experiențele lui Pavel Chihaia ca ins captiv și mereu doritor să evadeze, apoi ca exilat cu gândul mereu la întoarcere. Paginile de jurnal sunt dintre cele mai interesante din câte am citit despre acea epocă extrem de complicată, a anilor 1956-1957. Aș spune că toate aceste scrieri ale lui Pavel Chihaia sunt marcate pe de o
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
unor scriitori români și străini. Editorialul meu de astăzi conține un punct de vedere personal, pe care îl voi dezvolta la colocviu. Exilul reprezintă o realitate foarte veche și, firește, nu numai și nici măcar prioritar în literatură. Unul din primii exilați a fost Ovidius, poetul latin care și-a scris ultimele opere la Tomis, Constanța de astăzi, la câțiva kilometri de locul unde se desfășoară Festivalul. Se știe că Marele Premiu, pe care îl acordăm în fiecare an, îi poartă numele
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
a fost Ovidius, poetul latin care și-a scris ultimele opere la Tomis, Constanța de astăzi, la câțiva kilometri de locul unde se desfășoară Festivalul. Se știe că Marele Premiu, pe care îl acordăm în fiecare an, îi poartă numele. Exilații au fost dintotdeauna indezirabili pentru oficialitățile din țara lor. Au existat și exilați care nu și-au părăsit țara. Exilul așa-zis interior n-a lipsit mai ales în epoca contemporană. Dar cei mai numeroși indezirabili au fost siliți s-
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
Constanța de astăzi, la câțiva kilometri de locul unde se desfășoară Festivalul. Se știe că Marele Premiu, pe care îl acordăm în fiecare an, îi poartă numele. Exilații au fost dintotdeauna indezirabili pentru oficialitățile din țara lor. Au existat și exilați care nu și-au părăsit țara. Exilul așa-zis interior n-a lipsit mai ales în epoca contemporană. Dar cei mai numeroși indezirabili au fost siliți s-o părăsească. Natura motivelor e diversă. În secolele XIX și XX, ea a
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
politică. Mai devreme fusese preponderent religioasă. Ca să existe exil, trebuie să existe discriminări de un fel sau altul, ca și regimuri mai mult sau mai puțin autoritare. Dictaturile sunt terenul cel mai propice. Dacă ne referim la literatura română, primii exilați au fost pașoptiștii (Cantemir sau Neculce sunt, un secol înainte, cazuri izolate), ultimii, scriitorii din timpul comunismului. În jurul lui 1900, emigrau în România ardelenii. Coșbuc, Slavici, Goga, Rebreanu au trecut munții, cum se spunea, prin „vama cucului”, adică prin pădurile
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
un secol înainte, cazuri izolate), ultimii, scriitorii din timpul comunismului. În jurul lui 1900, emigrau în România ardelenii. Coșbuc, Slavici, Goga, Rebreanu au trecut munții, cum se spunea, prin „vama cucului”, adică prin pădurile greu accesibile grănicerilor austro-ungari. Între războaiele mondiale, exilați propriu-ziși, adică, de nevoie, nu de voie, n-au mai existat. Tradiția s-a reluat după al doilea război, dar nu imediat, ci în a doua parte a regimului comunist, tot mai frecvent și mai masiv în anii ’80. Epoca
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
puține cazuri, dar nu fiindcă ar fi fost mai indulgentă cu scriitorii, ci, din contra, fiindcă nu permitea călătoriile în străinătate, care furnizau ocaziile cele mai potrivite. Numărul scriitorilor care „au ales libertatea”, altă expresie de atunci, este foarte mare. Exilatul nu este un emigrant oarecare, precum, de pildă, românii ardeleni care au plecat la muncă în America înainte de Unire sau a „căpșunarilor” actuali. Mai întâi, fiindcă nu este de obicei o opțiune liber consimțită. Apoi, fiindcă el este considerat capabil
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
în uitare, cum au trecut atâtea dintre lucrurile care păreau definitiv legate de profesia de scriitor, manuscrisele, corespondența și altele. Sunt convins că discutăm acum pentru ultima oară despre exilul literar. Ultimul scriitor exilat, urmaș al lui Ovidius, cel dintâi exilat din istorie, se află probabil printre noi.
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
peisaj pe timp de furtună, brăzdat de fulgere paradoxal fertile: „om devastat de propozițiile inutile/ ca o fîntînă vara de fulgere albe care lasă însărcinate/ femeile locului” (Vinul de inimă). Autorul ne oferă un autoportret de-o modestie zgrunțuroasă, de exilat avizat asupra contrastului ce-l întruchipează în raport cu mizeria ambientului epocal, gata a-și detalia, a-și nuanța relativa dizgrație (În secolul ăstora). Dar persiflarea autoscopică e asociată cu una obiectiv-imaginară, spre a nu rămîne datoare lumii maștere. Avem a face
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
valențele din acest câmp semantic fiind clare și robuste, în contururi de un relief net și sever. Deși aparțin actualității, personaje precum Salomea și Lala se revendică de la fondul arhetipal, iar Stratis, naratorul și alter egoul autorului, este poetul și exilatul ce, întors în patrie, contemplă cu tristețe o societate săracă și periferică, năzuind s-o purifice din interior. Multiplele piste de lectură sugerează o aventură spiritual celestă cu direcție surprinzătoare, de sus în jos, ca și când scopul ultim nu este spiritualizarea
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
e departe de a-și fi spus ultimul cuvânt, o ciudată resemnare își face simțită prezența în intervențiile lui publice din ultima vreme. Într-un interviu din revista 22 de acum trei săptămâni, Mircea Cărtărescu mărturisește că se consideră un exilat de bună voie. Tonul amar al interviului m-a frapat chiar mai mult decât mărturisirea cu pricina. E adevărat că, în ultima vreme, Mircea Cărtărescu a fost ținta unor urâte atacuri în presă. Nu e însă adevărat, cum afirmă, că
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
mai multe decât mine), o literatură care nu se reduce la viața literară, nici ea atât de neagră, încât să merite a fi disprețuită. Să-mi permită să i-o spun, căci o cunosc mai bine decât el. Mircea Cărtărescu, exilat literar? Cu nici un chip nu accept ideea.
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
noastre. După moartea tatei, mi-a dat impresia că nu mai vrea să aibă de-a face cu mine. Mă simțeam ca o amintire dureroasă, o ancoră pe care mama o târa după ea, și am adoptat sârguincios rolul de exilat, de nenorocit jalnic care nu vrea să se bage acolo unde nu e dorit.” (p. 105) Cititorii avizi de acțiune, răsturnări de situație, urmăriri sau dezvăluiri senzaționale vor fi dezamăgiți. Cel mai bun exemplu este faptul că în primele trei
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
de atunci legătura noastră a continuat, prin scrisori sau prin viu grai la Paris, până la ultima ei manifestare în volumul omagial al Revistei de Istorie și Teorie Literară. Am admirat, în 1973, curajul dumneavoastră de a vă „compromite” cu un exilat; apreciez acum fidelitatea cu care îmi răsplătiți străduințele - și pe tot parcursul legăturii noastre am fost mișcat, atât eu cât și scumpa mea soție de prietenia caldă și statornică pe care doamna Ana Tăușan 7, soția dumneavoastră, și d[umnea
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
aflat mereu aceiași protectori ai minciunii (actanți ai jocului manipulator, ar fi spus Culianu). Chiar dacă soluția unei „republici” de tip platonic e utopică, ea îi părea singura eficientă atunci, în zorii revenirii, unuia dintre cei mai tineri și mai valoroși exilați români. Doar personalități necontaminate de regulile și de fascinația jocului puterii, doar indivizi liberi de ideologii distructive și compromise ar fi putut repara ceea ce dărâmase comunismul în patruzeci și ceva de ani. Aplicată atunci, soluția Culianu ar fi făcut, poate
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
care i-a cunoscut și i-a apreciat, așa cum rezultă din mărturiile contemporanilor și ale sale. Epistolele trimise prozatorului Mihai Niculescu (1909-1994) și care se publică, acum, întâia oară, se constituie în câteva pilduitoare mărturii privitoare la exil și condiția exilatului, precum și la activitatea de cercetare științifică și academică, pe care o desfășurau unii dintre intelectualii români. Opiniile, sugestiile și informațiile privind antologia Omul și pământul românesc în lumina literaturii noastre 5 sunt obiective, juste, iar Mihai Niculescu a operat în
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
a binecuvântat și i-a ținut un cuvânt 40. Dar, fiindcă Sfântul Ioan n-a încetat să critice aspru de pe amvon destrăbălarea și abuzurile de la curtea imperială și în special viața imorală a împărătesei Eudoxia, el a fost din nou exilat la anul 404. Dragostea credincioșilor față de marele lor păstor de suflete s-a manifestat puternic și cu prilejul celei a doua și, de fapt, a ultimei lui deportări. Unii din credincioși l-au urmat de aproape, mergând până departe în
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
al XIX-lea. În al doilea rând, profilul literar al lui Ioan Budai-Deleanu capătă mai multă pregnanță, căci Țiganiada nu se mai înfățișează ca o reușită întâmplătoare (urmată de eșecul Trei viteji), un soi de violon d’Ingres al originalului exilat de la Lemberg, ci ca fructul unei activități literare susținute și constante, ce include și alte texte originale și traduceri. Accidentul biografic care a împiedicat tipărirea capodoperei nu-i răpește autorului dreptul la titlul de scriitor în toată puterea cuvântului, unul
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
rudele sale din Franța, pentru suma de 25.000 de dolari, prin intervenția lui Henry Jacober, cerealist din Anglia. La 28 ianuarie 1962 Vlad și Sanda Stolojan părăsesc, împreună cu fiul, România, trăindu-și restul vieții la Paris, în condiția de exilați, cu dorul de țară. La Paris, Sanda Stolojan a publicat trei volume de versuri (în anii 1982, 1985 și 1993), a tradus în franceză Lacrimi și sfinți (1986) de Emil Cioran, ca și o antologie din poeziile lui Lucian Blaga
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
Mircea Popescu a fost trimis cu o bursă la Roma pentru a-și lărgi și perfecționa cunoștințele în domeniul culturii italiene. După 1944 nu se mai întoarce în țară și trăiește - adaptat aparent, tânjind însă permanent după locurile natale - drama exilatului. Cum nu și-a tăiat niciodată cu adevărat rădăcinile, ancorarea spirituală în pământul românesc îi va marca identitatea. Legătura identitară cu românitatea are la Mircea Popescu multiple valențe, una dintre acestea fiind dată și de relația permanentă cu mulți dintre
Mircea Popescu și corespondenții săi by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/3164_a_4489]
-
mici”; în Vest, „câinii sunt mai importanți decât oamenii” și „aici toți au apă caldă la baie și un frigider în inimă”. Mai mult decât orice, „familia mea s-a spart în străinătate cum se sparge sticla”. Condiția străinului, a exilatului, răzbate din notațiile fetiței de 12 ani seduse prematur de angoasă și resemnare. Vedetă ratată a propriei vieți, ea învață tragic că arta e singurul limbaj universal și unica șansă pentru emigrant de a sări etapele și a fi acceptat
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
Începe cu poezia, va fi așezată sub semnul lui Mihai Eminescu, din a cărui creație a citat prima strofă din Glossă, apoi altele. Gestul m-a impresionat, el amintindu-mi că În Jurnal portughez Mircea Eliade afirmă că pentru un exilat a-l citi pe Eminescu echivalează cu o Întoarcere acasă. Ascultând versurile citate, simțeam că reintrăm În spațiul cugetării și simțirii noastre fundamentale. Revenind la același mare poet, dar și ziarist, ea a prezentat cea mai recentă carte care a
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
ne și avertizează, de altfel, că modelul lui Radu Brateș nu mai este poezia tradițională interbelică, nici lirica tânără ardeleană de la începutul anilor ’40, din care el însuși făcea parte. Ciclul se numește Tristia și trimite, evident, la figura ilustrului exilat pe malurile dobrogene ale Pontului Euxin. Excelentă este plasarea acestei poezii în contextul istoric. Editoarele au structurat cartea în patru secțiuni, ordonate cronologic: 1) exilul la Rogojeni, la granița de est a României (nov. 1948 - oct. 1949), 2) scurtul intermezzo
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]