566 matches
-
central ce revine conceptului de „speranța”, central În opera lui. Această filosofie era denunțata că impregnata de „o atmosferă de misticism și iraționalism”, considerată o “Învățătură antimarxista de salvare a lumii” (antimarxistische Welterlösunglehre), situată fiind În tabăra adversă, rivala, a existențialismului și plasată În continuarea lui operelor lui Schelling, Freud, Schopenhauer, Heidegger și Jaspers. Denunțata pentru punctele sale de contact cu filosofia imperialista contemporană, era tratată drept socialism rămas Înțepenit la reprezentările religioase ale salvării. O altă rușinoasă filiație Îl punea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
rând asupra filosofiei marxiste, care, de atunci, n-a mai cunoscut tentative reale de renovare din interior. Începând cu sfârșitul anilor ’60, operele autorilor incriminați au fost din nou publicate, iar polemicile la adresa tradiției filosofice romantice, de care era legat existențialismul, au scăzut foarte mult În intensitate. Reușită eliminării opoziției filosofice din anii 1956-1957 a fost confirmată și prin faptul că singurul teritoriu de opoziție intelectuală rămăseseră cele ale literaturii și artei, opoziție care avea cel mai adesea că finalitate emigrarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
paradigmă stă sub semnul teoriei generale a sistemelor (a lui L. von Bertalanffy). Conjugate, teoriile cibernetice despre informație și comunicare au influențat masiv psihoterapia familiei. Dar și alte curente de gândire au contribuit la schimbarea opticii în psihoterapia membrilor familiei: existențialismul, cu accentul pe raportul libertate-responsabilitate, fenomenologia, mai cu seamă prin conceptul de intenție, constructivismul filosofic, cu ideea realității construite prin interacțiune. Și, în general, atmosfera ideatică de pluralitate, tendința și dreptul la diferențiere și expresie personală au influențat profund teoria
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
zădărniciei luptei și a fatalității eșecului”. Tot astfel poezia lui Remus Luca este stigmatizată de Sașa Pană drept „poezie de atmosferă lunatecă”, „fără legătură cu viața de azi”. Dar critica cea mai aprinsă va fi îndreptată împotriva literaturii promovate de existențialismul francez (Camus, Sartre, Gabriel Marcel), contrapusă noii literaturi sovietice, deoarece - formulează sentențios Nicolae Moraru - „poetul, literatul este ideolog. Este luptător”. Motiv suficient pentru Radu Lupan de a critica revista „Agora”, îngrijită de Ion Caraion și Virgil Ierunca, acesta din urmă
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
Camus, Sartre, Gabriel Marcel), contrapusă noii literaturi sovietice, deoarece - formulează sentențios Nicolae Moraru - „poetul, literatul este ideolog. Este luptător”. Motiv suficient pentru Radu Lupan de a critica revista „Agora”, îngrijită de Ion Caraion și Virgil Ierunca, acesta din urmă considerând „existențialismul egal cu umanismul”. Prin includerea a numeroase fragmente de jurnal aparținând lui Ion Marin Sadoveanu, Eugen Jebeleanu, M. Blecher și lui Mihail Sebastian, Sașa Pană crede că se poate vorbi de „un nou realism”. El descoperă în Al. Sahia (republicat
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
ce li s-a năzărit unora că bântuia pretutindeni. Apoi, prin contagiune, li s-a părut tot mai multora. Până când fantomele s-au mutat în făpturile vii. Ideologii par ei înșiși manipulați de spectrul greței comunizante, ca variantă a unui existențialism ateu, după cum a dovedit-o curând evoluția unui Sartre spre un stalinism cu reminiscențe marxiste strategic obnubilate. Evenimentele își au termenele lor și vor cu orice preț să contrazică timpul societăților sau al indivizilor. Statele-ghettou s-au îndepărtat și s-
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
noimă: scrierea cărții semnifică depășirea impasului. Thanatos este, deopotrivă, și fructul unui climat spiritual frisonant, chiar dacă autorul acceptă sau nu opiniile unor Sören Kierkegaard, Sigmund Freud, Martin Heidegger, Leon Șestov, Mircea Eliade, Emil Cioran sau, mai târziu, pe cele ale existențialismului francez. Opțiunea consolatoare primește în Individualitate și destin o întemeiere de principiu în constatarea alcătuirii dizarmonice a ființei. Neliniștea se revelează a fi însăși forța modelatoare a umanității din om. Între robia corpului și libertatea spiritului, omul, ființă cosmică prin
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hârtie nu se ridică-n picioare/ pipăi golul/ sau trec prin el” (Glăsuirea bufonului). Poetul se mișcă în sfere înrudite cu ale existențialismului, de care se desparte însă radical prin absența dezgustului de a trăi. Dimpotrivă, este dominat de propensiunea spre ironie și autoironie, ceea ce subminează absurditatea gesturilor sisifice, prezente mereu în lirica lui. Frecventă, metafora ploii are menirea de a reliefa o
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
temporal, pe care persoana dorește să-l depășească. Ea caută să iasă din durata vieții, depășind În felul acesta, ca aspirație interioară, perisabilul. Omul nu poate accepta ideea Închiderii existenței odată cu moartea. Sentimus, experimurque nos aeternos esse, spunea B. Spinoza. Existențialismul subliniază criza morală pe care o dă neliniștea existenței, atunci când afirmă că omul este „ființa destinată morții” (M. Heideggeră. Filosofia creștină oferă Însă perspectiva optimistă a deschiderii prin iubire și mântuire, afirmând că omul este „ființă destinată eternității”, fiind „creația
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și stele”, după cum spune Dante. Trebuie remarcat faptul că, În acest caz, iubirea este mai mult decât un sentiment. Ea este forța morală, o valoare care apropie, menține și construiește relațiile dintre persoane, le dezvoltă și le consolidează În timp. Existențialismul nu a văzut acest aspect. Intimitatea Intimitatea continuă Întâlnirea și o completează. Ea este relația strict personală, de reciprocitate dintre un Eu și un Tu. Termenul de intimitate, de origine latină (inimusă, desemnează ceea ce se află Îndeaproape, prietenie (Unus ex
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfera medicinei, a psihiatriei și a psihologiei, prin convertirea lor în pulsiuni. Fenomenele considerate altădată pasiuni rămân obiectul moralei și al filosofiei, iar pulsiunile devin obiect de studiu pentru psihologie și psihiatrie. Acum se conturează două direcții noi: psihanaliza și existențialismul, cu tematică dacă nu comună, cel puțin complementară. Secolul XX cunoaște încă din primii săi ani o remarcabilă dezvoltare a mișcării de igienă Mintală. În 1903, C.W. Beers, un fost bolnav psihic remis, publică o carte interesantă: The mind
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
L. Binswanger), care pune accentul pe „istoria vieții interioare” a persoanei; psihologia persoanei este considerată o „istorie personală de viață”; acest model a fost inspirat de psihanaliză (S. Freud, M. Robert), dar și de analiza fenomenologică (E. Husserl) și de existențialism (M. Heidegger); un rol important este atribuit evenimentelor vieții trăite de individ (E. Minkowski, K. Jaspers, S. Freud, K. Schneider). Ținând cont de aceste aspecte, se poate reprezenta schematic oscilația personalității (P) între sănătatea mintală (SM) și boala psihică (BP
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
parte, îi reduce capacitatea de a percepe lumea exterioară, iar pe de alta, îi accentuează aria de cuprindere intuitivă a aceleiași realități prin cuvânt și imaginație. Unii critici au văzut aici un roman sartrian, în vreme ce alții fie au identificat în existențialismul textului mai mult un „stil” decât o alcătuire de adâncime, fie l-au negat, din cauza faptului că personajul nu caută să compenseze un handicap, ci să îl cultive, să îl exploateze pozitiv prin discurs și fantezie creatoare. Scriitura are și
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
în consecința expresionistă a unei stări de spirit. Chiar și cel mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
profesional au constituit, în felul acesta, un important îndemn pentru mine. Coroborarea observației clinice cu perspectiva interpretării psihopatologice a fenomenelor psihice morbide atât din punctul de vedere al psihologului, dar mai ales condus după o metodologie inspirată din fenomenologie și existențialism, a dus la conturarea unei viziuni antropologice despre psihopatologie. Faptul ne-a obligat să scoatem în evidență și să analizăm aspecte noi, interesante, legate de semnificația fenomenelor psihice morbide considerate ca experiențe ontologice înscrise în „istoria psiho-biografică” a bolnavilor psihici
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deschide o nouă direcție a cercetării în acest sens. Ea este completată cu „analiza existențială” a lui L. Binswanger și cu „hermeneutica actului psihiatric” de către H. Tellenbach. Toate aceste metode, de inspirație filozofică, își recunosc filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolii psihice nu mai este considerată ca o „evoluție a bolii”, ci ca o nouă formă de „a-fi-în-lume” a persoanei alienată psihic. Este o cu totul altă viziune. O nouă perspectivă a cunoașterii se deschide asupra persoanei umane, în spiritul existențialismului. Astfel pusă problema, se remarcă neta individualitate a psihopatologiei care ni se înfățișează ca o știință a fenomenului psihic morbid, situată în interiorul domeniului psihoantropologiei. Din cele de mai sus rezultă faptul că psihopatologia este o disciplină cuprinsă între psihologie și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
XIX-lea, dominat de filozofi și moraliști, aduce în discuție „conceptul de angoasă” (S. Kierkegaard) și raporturile sale cu echilibrul interior al ființei și sensul vieții acesteia, care vor da naștere unui important curent filozofic cu puternice influențe în psihoterapie: existențialismul (M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers, L. Binswanger). Tot în această epocă, F. Nietzsche recomandă o „dietetică a spiritului” prin eliberarea omului de constrângerile morale și afirmarea sa prin „voința de putere”. Este o concluzie care încheie ideile anterioare ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
i-a aparținut, în același an, lui Philip Phenix. Lucrarea sa Realms of Meaning (1964) abandona total tradițiile eficientismului și ambițiile pozitiviste ale teoriei curriculumului 8. El propunea o „nouă filosofie a educației” care anticipa gândirea pedagogică postmodernistă de pe pozițiile existențialismului. Era influențat de Martin Buber și, bineînțeles, se raporta critic la pragmatismul american. Phenix a propus și a folosit o nouă abordare a disciplinelor din educație și învățământ pornind de la conceptul de sens al existenței. Disciplinele au fost decretate „surse
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
psychology), reprezentată de americanii Abraham Maslow și Carl Rogers. Dar pledoariile sale pentru „reumanizarea curriculumului” erau argumentate și prin invocarea unor filosofi precum Eric Fromm și Herbert Marcuse. „Umanismul” pentru care pleda Louise Berman era cel existențialist, în special din „existențialismele” formulate de Kierkegaard, Jean-Paul Sartre și Albert Camus. Dar domeniul o obliga, în mod fatal, să adopte o logică teleologică a discursului. În epilogul lucrării sale New Priorities in the Curriculum sublinia că generația din acel moment era rezultatul proiectelor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vagului sau a fragmentarului), iar în capitolul Oglinda și reversul ei îi are în vedere pe André Gide, Lawrence Durrell, D. H. Lawrence, M. Blecher și Liviu Rebreanu, urmărind „metamorfozele personajului romanesc”. Monografia Albert Camus sau Tragicul exilului (1968) trece existențialismul tot prin grilă marxistă, deși limbajul critic este mai relaxat. Discutând proza unui contemporan în monografia Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor (1980), V. susține că fenomenalul are în proza acestuia o situație precară, pentru ca - stăpânind concepte și procedând la asocieri teoretice
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
să-și contureze crezul existențialist. De fapt, independent de Nae Ionescu - ale cărui cursuri nu le-a audiat - și în bună măsură pe un drum paralel cu D.D. Roșca, el se definește drept cel mai fervent susținător, la noi, al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un sistem - de altfel existențialismul neagă
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un sistem - de altfel existențialismul neagă din principiu „temnițele” oricărui sistem -, el e printre puținii filosofi, nu numai români, care încearcă să își fundamenteze afirmațiile pornind de la rădăcinile cele mai îndepărtate ale curentului: coboară până la Socrate, Apostolul Pavel, Sf. Augustin, Blaise Pascal (L’Actualité de
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
și comentează în mai multe eseuri punctele de vedere ale contemporanilor Lev Șestov, Gabriel Marcel, Nikolai Berdeaev, Martin Heidegger, Karl Jaspers (Existențialismul, 1943). În gândirea sa - inspirată de scrierile lui Sören Kierkegaard („Pascal al Nordului”) și îmbogățită cu accente personale - existențialismul s-ar defini prin preocuparea exclusivă față de „individul concret, unicul”, „accentul cel mare” căzând „pe subiectul cunoscător, pe individul care filosofează din necesitatea de a-și analiza și înțelege în primul rând propria dramă”, a filosofa însemnând aici „a te
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]