319 matches
-
există cărți care mă enervează ori plictisesc, și cărți care mă înminunează. Iar dintre cele care mă înminunează, există cărți care mă îmbolnăvesc (mă ating în latura mea sumbră, cvasi-nevroticăă și cărți care mă însănătoșesc (aceasta înseamnă că, prin citit, exorcizez o formă de răuă. Există cărți care mă fac să râd (pot să râd ironic sau, dimpotrivă, cu voioșia plăcerii de a citiă și cărți care mă fac să plâng (pentru că sunt jalnice sau, dimpotrivă, pentru că ating în mine ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
fapt un instrument adecvat realului în care trăim, capabil să-l potențeze pe acesta din urmă, să-l clarifice ori să-l suprime. Căci nu doar la popoarele primitive spectacolele inițiatice provocau transe eliberatoare, dar și în zilele noastre ne exorcizăm, ca spectatori de teatru, prin katharsis-ul unei emoții. Există un mecanism foarte intim de modelare reciprocă actor-spectator, cu atât mai evident în reprezentația ce oferă actorului și spectatorului roluri egale, interșanjabile, iar scenei i se oferă libertatea să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vedere că eu chiar sânt această insectă. Mai mult, mult mai mult decât Gregor Samsa, hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffmann sau Nerval sau Novalis. Ca toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la botez sau la nuntă, cât și în riturile noastre funerare. Jocurile de priveghi ce se țin în casa mortului sunt pline de vervă, de gesturi și cuvinte, cu substrat erotic și conținut comic; funcția lor e aceea de a exorciza moartea, de a delimita spațiul lumii de aici de lumea spiritelor de dincolo (morții și duhurile de dincolo nu râd niciodată). Funcții de stimulare a forțelor vieții îndeplinesc veselia și glumele, note de umor îngroșat străbat textele orațiilor de nuntă
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
ea ca și cum s-ar fi aflat într-o hală de pește. Îi relatez toate acestea, precum și micile tribulații legate de articolul privind expoziția, pe care încercasem să-l public la "Romînia literară". Este "filozofie caldă - mi-a spus G.I. - care exorcizează cititorul. Trebuie să mă înțelegi, "Romînia" e mereu vizată, după articolul din "Scînteia" cu rezerve la expoziție, risc prea mult, în perioada asta îmi fac bine logoreele vide ale unora etțetera, știu, ai să spui că sânt grobian - și sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
construcții care era închinată lui Wottan, zeul tunetului și al furtunii. Este un soare putred de toamnă, locul e straniu prin amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta ai putea exorciza Umbra Răului, simți nevoia să te înstăpînești asupra locului altfel, ― prin joc ―, cu gândul secret că, prin inocență și gratuitate ludică, spațiul acesta ambiguu s-ar putea purifica. Ce lucru minunat să îți propui să faci un concurs de "cine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răbdare și hotărî să se poarte ca o adevărată stăpînă. — Care sînt condițiile dumitale? Îl Întrebă, amintindu-și de Țanțoșa și apropiindu-și paharul de nas mai mult decît de gură, doar-doar mirosul de lămîie și de gin reușea să exorcizeze realitatea urît mirositoare reprezentată de Abraham. Dar Abraham nu Înțelese o iotă. „Condiții? Ce condiții?“, părea că Întreabă zîmbind cu ochii lui respingători. Singura condiție pe care o punea era fericirea, bucuria de a fi În slujba lui don Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anilor șaizeci. Nu poți petrece atîtea ceasuri gîndindu-te la cineva fără să-l iubești, Își spunea François, care era la curent cu acea coexistență a sentimentelor tandre cu cele agresiv-ostile În inima oricui, și mai știa că nimeni nu a exorcizat cu totul străvechea și primitiva teamă față de răposații care devin dușmanii celor rămași În viață. Oare ce-ar fi gîndit tatăl lui, poetul căsătoriei creștine și al dragostei fidele, despre viața pe care o dusese fiul? Despre aventurile lui, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tului nu aduce altceva decât anarhie, toate aces tea au indus în sufletul oamenilor un sentiment de vinovăție și nesiguranță. Înainte, romanii se îndoiau de ei înșiși și nu mai credeau în republică. El, și numai el, a reușit să exorcizeze aceste sentimente negative. Tatăl său adoptiv a întruchipat, cu bună știință sau nu, credința în propria stea și în propriul geniu. El în truchipează credința în Roma. La Ilerda, Pharsalus, Thapsus și Munda, divinul Caesar a ieșit învingător. La Actium
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apar prescripții În care se spune că homunculii trebuie crescuți la temperatura pântecului de cal. După cum spune gazda noastră, acești homunculi Îi vorbesc, Îi comunică secrete, emit profeții, unul Îi dezvăluie adevăratele măsuri ale Templului lui Solomon, altul cum să exorcizeze demonii... Cinstit să fiu, eu nu i-am auzit niciodată vorbind.” Aveau chipuri foarte mobile. Regele o privea cu tandrețe pe regină și avea o privire foarte blândă. „Gazda noastră mi-a spus că l-a găsit Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar pe guvernanți îi tratează cu expresii de genul „foștii sau actualii stăpâni ai României”. De aceea Anele nici nu speră la un acces real în decizia majoră. Nu au mentalitate de stăpâne. Ele nu fac altceva decât să-și exorcizeze mentalitatea de slugi și să-și caute împlinirea omenească, în felul lor. Am trecut de la un protector la altul. În afara celor tinere, Anele s-au grăbit să sară din numele și patrimoniul patern în cele conjugale. S-au temut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
păduri locuite de copaci înspăimântători și zâne înfrunzite, și-ar fi mai mereu noapte, iar finalul unul trist. Gândul îl bântuie de mult, textul e terminat de câțiva ani, mai lipsesc fotografiile alb-negru. Fie perfecționist, fie nehotărât, reușește rar să exorcizeze definitiv o idee. Să ducă la bun sfârșit un proiect. Să termine o ilustrație. Diminețile îl găsesc cu creionul în mână. Evident, nu-i place nimic și-l doare capul. Câte o coală e făcută cocoloș. Desenele norocoase vor fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în asocierea subliminală a vaginului cu o gură devoratoare (vagina dentata), lucrul acesta nu mai poate să mire pe nimeni. Ceea ce uimește însă este felul în care japonezii au acționat vorbim aici, bineînțeles, tot despre impulsuri inconștiente pentru a-și exorciza această teamă și ce consecințe îndepărtate a avut această exorcizare în plan social. Vorbeam înainte despre felul în care femeile au fost transformate în copile neajutorate, stilizate până la cel mai mic amănunt în același mod, uniform: de la vocea subțire cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rosese creionul, începu să scrie un paragraf. Dacă Hroswitha ar fi astăzi printre noi, ne-am adresa cu toții ei pentru sfaturi și îndrumare. Din austeritatea și liniștea lumii ei medievale, privirea pătrunzătoare de sfântă călugăriță a acestei legendare Sybile ar exorciza ororile care se materializează sub ochii noștri în numele televiziunii. Dacă ar fi cu putință să juxtapunem un ochi al sfintei femei și tubul unui televizor, având amândouă mai mult sau mai puțin de aceeași formă și concepție, ce mai explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
între descântătoare și divinitate. Chiar dacă (sau cu atât mai mult cu cât) remediul nu era administrat propriu- zis, „tiriacul” din text nu mai este simpla denumire a preparatului opiaceu, ci un cuvânt cu virtuți magice care - prin simpla rostire - poate exorciza demonul bolii din „corpul pătimaș”. Inițial, năravul de a consuma opium a pătruns în Țările Române mai ales prin filieră turcească. Mai multe argumente pledează în favoarea acestei afirmații. În primul rând, chiar proveniența terme- nului afion : din turc. afyon, preluat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai bine, mi-am dat seama că tipul se sprijinea de un stâlp și ținea în mână o umbrelă“. 65 de wați și-un plic cu viermi Mulți nici nu l-ar considera artist, ci un individ bolnav, care își exorcizează obsesiile desenând. Recunoaște singur asta, fără să insiste prea mult, oricum n-ar înțelege mai nimeni. Dar știe că e bine ce face: „Desenul are un efect terapeutic asupra mea. Dacă n-aș desena, probabil că mi-aș tăia venele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de a aspira totul În poveste: de la examenele susținute la cărțile negăsite, de la Înghețata cumpărată la colțul străzii la sandalele noi care o roseseră, mai ales la piciorul stîng, „uitați aici, deasupra călcîiului, simțiți?“ Fata asta era În stare să exorcizeze de-a binelea banalitatea viețuirii. Arcul voltaic dintre noi nu l-a sesizat nimeni. Peste un an, cei din jur Încă nu se arătau În stare să-și Închipuie că am putea rămîne pentru totdeauna Împreună. — I-a venit mintea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fair lady of the world wide web, care ești copia mea fidelă, și nu remodelarea virtuală a unei fete reale, gata să las în urmă o mamă orfană și mută, o fostă iubită consolată și un nefrate pornit să mă exorcizeze complet. Să fim serioși. Bineînțeles că mai sunt lucruri pe care nu vi le-am spus și bineînțeles că v-ați plictisit de micile mele stratageme aucto riale. Ați vrea nu să se termine, dar să se rezolve, să se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui Wolff este un alt semn că reporterul adolescent este unul dintre instrumentele prin care divinitatea acționează, neștiută, în lume. Un demon al aventurii și al interogației se află în Hergé însuși, iar banda desenată este terapia prin care se exorcizează fondul, tulbure, al îndoielilor și dramelor personale. În canonul lui Tintin, textul din 1960, Tintin au Tibet se distinge prin circumstanțele care prezidează la nașterea lui, ca și prin vocația de a fi o mise en abîme a obsesiilor artistului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui... Ieși, să nu te scot în șuturi! Cutia cu vopsea aurie pleacă în direcția lui, ajunge pe perete și se scurge într-un soi de soare à la Van Gogh. - Leonard... încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
culmea poeziei nu mai aveam revolte, nu mai aveam remușcări adevărate și speranțe adevărate pentru că toate deveniseră poezie, toate uitaseră să vorbească normal și cântau. Poezia este mult, dar ea nu e în stare să înlăture răul. Îl poate numai exorciza. Din această pricină, în clipa când atinge perfecțiunea și absolutul, când transformă totul în poezie, ea ne lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bine, ca și ea, că telefonul din gară era mort. Dar acele "convorbiri" nu erau simplă maimuțăreală, din contră erau un lucru grav și serios, la fel de grav și de serios, dacă vreți, ca o rugăciune. Era un mod de a exorciza pustiul absolut în care trăiam, agățîndu-ne de amintiri și obișnuințe. Vreți o dovadă? Uneori, noi înșine eram gata să renunțăm. Atunci redeveneam lucizi. Așteptarea, ne gândeam, ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem decât să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Sau, ideal, oricăror cititori, dacă cineva și-ar da osteneala să retraducă textul românesc în orice altă limbă, inclusiv în spaniola originară...) Cum se face un roman se țese în jurul actualității celei mai stringente, Unamuno își trăiește istoria și o exorcizează într-o carte care se proiectează până în copilăria sa. În acest sens e corectă observația că „subiectul cărții este istoric. Cele două planuri ale operei, memoriile și romanul, sunt alimentate de istorie. Mai cu seamă, dacă lăsăm la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mistuirea în focul sacru al poeziei, Shakespeare, după ce, în piesele sale negre, demască și răscolește cele mai crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]