596 matches
-
limitele cunoașterii - ceea ce implică impunerea unor mijloace care nu conduc la realizarea scopurilor și asumarea unor scopuri ce nu pot fi atinse pentru că nu există mijloace adecvate; aceasta pe de o parte; pe de altă parte, hiperraționalizarea presupune normarea unor expectanțe nerealiste 186. În studiul „Curriculum Policy” (1992), Richard Elmore și Gary Sykes precizau: Când politicile se bazează pe logică, dar sunt separate de realitatea școlară, atunci rezultă ș...ț hiperraționalizarea 187. Curriculum policy este o componentă esențială a dezvoltării curriculare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se total dezamăgiți de propria personalitate și viață. Stima de sine se află în strânsă legătură cu imaginea de sine și se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înșine, cât de „buni” ne considerăm comparativ cu propriile expectanțe sau cu alții. Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere și încredere în forțele proprii. Copiii cu stimă de sine scăzută se simt nevaloroși și au trăiri emoționale negative, de cele mai multe ori cauzate de experiențe negative. Există o relație
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
relație cu acest comportament; - cogniție (C) ce corespunde ideilor și credințelor în raport cu comportamentul și posibilitățile de schimbare; - relații interpersonale (I) în conexiune cu comportamentul; - droguri (D) precizând starea fizică, consumul de medicamente sau de droguri. Cottraux a adăugat două dimensiuni: - expectanță (E) în raport cu așteptările subiectului, - atitudini (A) privind atitudinile terapeutului vis-à-vis de subiect. Acest al doilea model pune și mai mult accentul pe evenimentele interne în funcție de patru concepte: afecte, senzații, imagerie mentală și cogniție. El este primul model care propune în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de substanțe, chiar dacă această abordare provoacă o vindecare adesea spontană, nu corespunde cerințelor în domeniul psihologiei și nu conduce întotdeauna la o reușită stabilă pe termen lung. Terapeutul sexolog și de cuplu care folosește metoda cognitiv-comportamentală trebuie, adesea, să explice expectanța sa în calitate de terapeut și să insiste asupra beneficiului unei reflexii personale înainte de a se precipita într-o altă direcție. A trata penisul și zonele sale periferice (artere și vene) nu este suficient pentru a trata întreaga problema: în relațiile sentimentale
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ne servește ca simplu ghid care înregistrează elementele formale ce ar putea apărea într-o poveste cu încărcătură emoțională. Lista care urmează nu este completă, fiind prezentată doar ca exemplu. Adverbe cum ar fi deodată ar putea indica gradul de expectanță a unui eveniment anume. Verbe ce denotă activități mentale de genul am crezut, am înțeles și am observat că, ar putea indica măsura în care o experiență este conștientizată și unui proces mental. Numirea coordonatelor temporale și spațiale poate fi
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
se instalează imediat după naștere, prin care părinții devin extrem de atașați de nou-născut și percep că este al lor pentru toată viața. Bonding-ul între părinți și copilul cu dizabilitate este o piatră de încercare, părinții fiind nevoiți să-și modifice expectanțele, de la copilul ideal (așa cum și l-au dorit) la cel real. În această situație, acțiunea kinetoterapeutului devine indispensabilă, atât pe planul recuperării, dar mai ales pentru a susține și încuraja părinții în situația delicată în care se află. BRADICARDIE (< fr.
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dezvoltări teoria rolurilor /68 Capitolul IV. Teorii de proces despre motivație / 71 4.1. Teoria echității / 71 4.1.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei echității / 73 4.1.2. Limite, critici, dezvoltări teoria echității / 74 4.2. Teoria expectanței / 77 4.2.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei expectanței / 79 4.2.2. Limite, critici, dezvoltări teoria expectanței / 80 4.3. Teoria caracteristicilor postului / 82 4.3.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei caracteristicilor postului / 85 4
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
71 4.1. Teoria echității / 71 4.1.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei echității / 73 4.1.2. Limite, critici, dezvoltări teoria echității / 74 4.2. Teoria expectanței / 77 4.2.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei expectanței / 79 4.2.2. Limite, critici, dezvoltări teoria expectanței / 80 4.3. Teoria caracteristicilor postului / 82 4.3.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei caracteristicilor postului / 85 4.3.2. Limite, critici, dezvoltări teoria caracteristicilor postului / 86 4.4
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Implicații practice și manageriale ale teoriei echității / 73 4.1.2. Limite, critici, dezvoltări teoria echității / 74 4.2. Teoria expectanței / 77 4.2.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei expectanței / 79 4.2.2. Limite, critici, dezvoltări teoria expectanței / 80 4.3. Teoria caracteristicilor postului / 82 4.3.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei caracteristicilor postului / 85 4.3.2. Limite, critici, dezvoltări teoria caracteristicilor postului / 86 4.4. Teoria evaluării cognitive / 87 4.4.1. Implicații practice
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de mecanisme exterioare individului (Leonard, Beauvais și Scholl, 1999). Anumite teorii ale motivației sunt întemeiate pe conceptul de motivație intrinsecă, așa cum este teoria autodeterminării, în timp ce alte teorii sunt întemeiate pe motivații instrumentale, în care subiectul evaluează și analizează alternative: teoria expectanței sau teoria echității. Clasificarea motivației în intrinsecă, respectiv extrinsecă precum și analiza comparativă a eficacității acestora se regăsește și în lucrările psihologilor și sociologilor români (Golu, 1974; Zamfir, 1980b). O diferențiere analitică este realizată de Leonard, Beauvais și Scholl (1999) care
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
foarte slabă. Lucrările cele mai citate sunt cele publicate de Brayfield și Crockett (1955) și Vroom (1964); * avansarea de către Lawler și Porter (1967) a ideii potrivit căreia performanța conduce la satisfacție și nu invers. Cei doi autori au dezvoltat teoria expectanței și au argumentat că raportul dintre satisfacție și performanță este invers: dacă oamenii obțin performanță, atunci vor obține și satisfacție. Acest principiu este plastic exprimat astfel: oamenilor le place mai mult, ceea ce fac bine. * în perioada 1975-2000, semnificative sunt teoria
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
și mai puțin de factorii legați de conținutul postului. În ceea ce privește binomul motivație performanță, Mitchell (1982, p. 83) afirmă foarte clar că "performanța nu este același lucru cu motivația". Teoriile de proces ale motivației explică relația dintre motivație și performanță. Teoria expectanței definește performanța ca o rezultantă a abilității și a motivației (performanța = abilitatea x motivația). Mai târziu, prin modele îmbunătățite, au fost incluși în definiția performanței și alți factori: nivelul aptitudinilor, nivelul abilităților, înțelegerea sarcinii, alegerea nivelului de efort, alegerea de
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
realizată tot de Latham (Latham, 2007) care identifică zece momente cheie, numite de cercetător "evenimente seismice": legea efectului a lui Thorndike, ideea banilor ca singur motivator, contribuția lui Likert la măsurarea atitudinii, studiile Hawthorne, teoria ierarhiei nevoilor, teoria bifactorială, teoria expectanței, teoria stabilirii scopului, teoria social-cognitivă, justiția organizațională. Având în vedere traiectoria evolutivă a disciplinelor care au concurat la dezvoltarea cercetării motivației, operația de sistematizare este dificilă. Dintre criteriile existente, cel cronologic permite integrarea într-o singură schemă a cercetărilor subscrise
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ale comportamentului organizațional: "Studiul motivației constă în explorarea energizării și direcționării comportamentului. Teoriile psihologice sunt teorii despre motivație doar dacă vizează aceste două aspecte ale comportamentului" (Deci și Ryan, 1985, p. 3). Din această perspectivă teoriile cognitive cum sunt teoria expectanței a lui Vroom sau teoria întăririi a lui Bandura nu sunt propriu-zis teorii ale motivației deoarece acestea nu vizează aspectul energizării comportamentului, ci doar direcționarea acestuia. Clasificarea cea mai des utilizată este cea tematică (propusă în anul 1970 de Campbell
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
centrate pe nevoi ce postulează că procesele de activare sunt datorate unui deficit, reprezentative fiind teoria ierarhiei nevoilor (Maslow), teoria X/Y (McGregor), teoria motivație-igienă (Herzberg), teoria ERD (Alderfer). Teoriile majore ale alegerii cuprind stabilirea obiectivelor (Locke și Latham), teoria expectanței (Vroom), teoria condiționării operante (Skinner) și teoria echității (Adams). Kanfer (1990, după Hollyforde și Whiddett, 2002) propune o clasificare a teoriilor în trei grupe: teorii de tipul nevoie-motiv-valoare, teoriile alegerii cognitive și teorii autoregulatorii-metacognitive. Barbuto (2001, p. 713) propune o
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în literatura de specialitate. Una dintre ele îi aparține lui John W. Atkinson, student al lui McClelland, iar cea de-a doua, realizată două decenii mai târziu, îi aparține lui John Miner. Atkinson dezvoltă teoria lui McClelland în termenii teoriei expectanței. Astfel, tendința de a adopta un comportament orientat spre realizare depinde de: probabilitatea succesului, valoarea stimulativă a succesului și nevoia de realizare (în accepțiunea lui McClelland). Teoria realizării a lui Atkinson se deosebește de alte teorii centrate pe evaluarea recompensei
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
teorii paralele și dezvoltarea unui model comprehensiv, de tip integrat." (Miner, 1993, p. 296). Capitolul IV Teorii de proces despre motivație În acest capitol sunt prezentate șase teorii cognitive (de proces). Trei sunt teorii clasice ale motivației (teoria echității, teoria expectanței și teoria caracteristicilor postului), iar celelalte trei (teoria evaluării cognitive, teoria social-cognitivă și teoria stabilirii obiectivelor) sunt teorii recente, relevante pentru etapa cognitivă a studiului motivației. Ultimele modele formează nucleul dur al cercetării cognitiviste, fiind teorii "deschise", caracterizate prin rafinări
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
1986, p. 335). Deși teoria echității cuprinde o serie de limite, aceasta a avut o dezvoltare spectaculoasă, fundamentând conceptul de justiție organizațională și îndeosebi o formă specifică a acesteia, justiția de tip distributiv (Greenberg, 1990; Konovsky 2000). 4.2. Teoria expectanței Victor H. Vroom este profesor la Universitatea Yale și autorul a două teorii de referință în domeniul comportamentului organizațional: teoria expectanței sau teoria VIE și modelul normativ de luare a deciziei (modelul Vroom-Yeton și modelul Vroom-Yago). Lucrările de referință ale
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
organizațională și îndeosebi o formă specifică a acesteia, justiția de tip distributiv (Greenberg, 1990; Konovsky 2000). 4.2. Teoria expectanței Victor H. Vroom este profesor la Universitatea Yale și autorul a două teorii de referință în domeniul comportamentului organizațional: teoria expectanței sau teoria VIE și modelul normativ de luare a deciziei (modelul Vroom-Yeton și modelul Vroom-Yago). Lucrările de referință ale autorului de origine canadiană sunt: Work and Motivation (1964), Motivation in Management (1971, revizuită în 1992) scrisă împreună cu E. Deci, Leadership
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Motivation (1964), Motivation in Management (1971, revizuită în 1992) scrisă împreună cu E. Deci, Leadership and Decision Making (1973) scrisă în colaborare cu P. Yetton și The New Leadership: Managing Participation in Organizations (1988), scrisă în colaborare cu A. Yago. Teoria expectanței este cea mai cunoscută teorie de proces și piatra de temelie a abordării procesual-cognitive a motivației muncii. Scrisă la începutul carierei, Work and Motivation primește cea mai intensă critică chiar de la Vroom, la treizeci de ani după publicare, în prefața
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Deși Vroom prezintă o serie de limite ale teoriei încă de la data elaborării acesteia, autorul a optat să nu-și dezvolte modelul, conceptele de bază nemaifiind menționate în nici una din lucrările ulterioare (Latham, 2007). Work and motivation cuprinde, pe lângă teoria expectanței, o examinare atentă a cercetării privind motivația în muncă, fiind un text actual ce abordează întrebările fundamentale ale domeniului: de ce muncesc oamenii, cum își aleg ocupația, care este rolul banilor în dinamica motivației, ce determină satisfacția în muncă, care este
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
motivația în muncă, fiind un text actual ce abordează întrebările fundamentale ale domeniului: de ce muncesc oamenii, cum își aleg ocupația, care este rolul banilor în dinamica motivației, ce determină satisfacția în muncă, care este rolul motivației în performanța muncii. Teoria expectanței sau a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
muncii. Teoria expectanței sau a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau atracția către anumite rezultate"; "valența este orientarea afectivă către anumite rezultate" (Vroom, 1964/1995, pp. 17-18). Un rezultat poate avea valență pozitivă atunci când
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
unor oameni de a se alătura unui grup deoarece cred că apartenența la grup va contribui la creșterea statutului sau prin dorința de a performa pe post a unui angajat deoarece crede că acest fapt va conduce la o promovare. Expectanța este "părerea de moment privind posibilitatea ca o acțiune concretă să fie urmată de un anumit rezultat", este "o asociere acțiune-rezultat" (Vroom, 1964/1995, pp. 20-21). În mod similar valenței, expectanța poate avea grade diferite de intensitate, luând valoarea zero
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
crede că acest fapt va conduce la o promovare. Expectanța este "părerea de moment privind posibilitatea ca o acțiune concretă să fie urmată de un anumit rezultat", este "o asociere acțiune-rezultat" (Vroom, 1964/1995, pp. 20-21). În mod similar valenței, expectanța poate avea grade diferite de intensitate, luând valoarea zero atunci când persoana crede că acțiunea nu va fi urmată de un rezultat și valoarea 1 (intensitate maximă), atunci când persoana crede că acțiunea sa va fi urmată de un rezultat. Instrumentalitatea este
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]