98,675 matches
-
întreg palpitul său interior, să admită că iubirea ar consta într-o "aventură thanatică". (Aici s-ar impune, în paranteză o remarcă. S-ar putea ca asocierea Eros/ Thanatos să fie o penibilă reminiscență a uneia dintre cele mai banale experiențe fiziologice, aceea care indică - în cazul extazului erotic, al orgasmului - ceea ce francezii designează prin la petite mort. Dar ar fi o explicație dintre cele mai triviale, căci voluptatea carnală, extazul simțurilor care anulează, pentru o scurtă durată, conștiința individuală a
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
și a ambiguității. Vreodată, care aici înseamnă "cândva", vrea să sublinieze că incredibila "aventură" a iubirii, comparabilă cu o "ucenicie a morții", fixează ascea clipă - greu de imaginat - în care un eu personal, individual, se poate simți ales pentru o experiență care nu poate fi decât un dar - poate otrăvit - al zeilor. Acest vreodată indică momentul - incredibil - în care poetul se simte răpit, ca de o grație sau de un blestem divin de forța voluptuos-dureroasă a Erosului. În al doilea rând
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
poate otrăvit - al zeilor. Acest vreodată indică momentul - incredibil - în care poetul se simte răpit, ca de o grație sau de un blestem divin de forța voluptuos-dureroasă a Erosului. În al doilea rând, acest adverb de timp subliniază că orice experiență a iubirii (chiar ca "ucenicie a morții") se sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ani și documentele asupra lui s-a tot scris. Fără să-și fi propus acest lucru, experimentul Zaica e o mărturie a acelei perioade, complet atipică, ce recuperează un spațiu al memoriei poate insignifiant, dar altfel iremediabil pierdut. E o experiență extrem de interesantă să afli, fie și din frînturi, cum copiii de atunci vedeau, între libertatea imaginației și forța unui model impus, lumea, într-un regim totalitar ce se străduia să-și impună monopolul asupra zonelor cele mai intime ale gîndirii
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
adresat unei generații marcate de spaima unui trecut încă viu și care căuta un punct de reper în atemporalitatea aparentă a limbii, a poeziei. Ernst Jünger se înscrie cu Laudă vocalelor în modernitatea clasică a anilor '20. Opera sa reflectă experiența războiului, descrierea tehnicii și a noilor medii, afinitatea pentru suprarealism, experimentele cu droguri, receptarea decadentismului francez și a literaturii de fin-de-sičcle, surprinde aspectul politic al radicalismului antidemocratic al Republicii de la Weimar. Deși reunește atâtea coordonate importante, o analiză mai profundă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
din punct de vedere vocalic". Interesul autorului este stârnit și de puterea de evocare sinestezică - sau stereoscopică, cum o numește - a cuvintelor cromatice. [...] La baza Laudei vocalelor se află o estetică a spaimei, sau mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la alternanța între starea de criză a limbii și înnoirea acesteia, între încorsetarea într-o estetică a teribilului și noile forme de verbalizare. Ezitările și muțenia devin premisele unui alt mod de folosire a limbii. În sensul
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
filmografie și un constant succes de public), selectate în retrospectiva ce i-a fost consacrată, sunt tot atâtea incursiuni în universul unor oameni aflați la vârsta autodescoperirii, a autodefinirii și a autoevaluării, dar și a raportării la valorile, exigențele și experiența celor din jur, în dorința de a aparține unei comunități. Două tinere femei, cu părinți originari din Kosovo, dar născute, crescute și integrate activ în viața din Elveția, nu înțeleg de ce de ani întergi li se refuză cetățenia elvețiană (Beromuster
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
Cornelia Ștefănescu Înainte de a fi titlu de carte), este titlul uneia din cele douăsprezece proze de mică dimensiune ale maturității de scriitor a lui Vintilă Horia. Le concepuse în primii zece ani de la înstrăinarea forțată de țară, cu experiența acelor trăiri. Le-a scris pentru cititorul revistelor diasporei românești și le-a răspîndit în atîtea colțuri ale lumii prin cîte a trecut sau a zăbovit. "Pe atîtea răscruci de meridiane și paralele", cum își chibzuiește distanțele pribegiei în funcție de terminologia
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
și disciplina muncii. Peste toate își pune amprenta preocupărilor sale de literat, estetician, gînditor, moralist. Toate cuprind date revelatoare pentru viața interioară a scriitorului, pentru ideile și metoda sa de muncă. Că Vintilă Horia și-a transpus pe plan artistic experiența vieții, în aceste proze scurte, o dovedesc amănuntele care nu au mai cunoscut convenția transfigurărilor estetice, mai ales în Recviem în trei pentru un oraș dispărut și Cronica unui turn și a umbrei. Altfel, timpul acțiunii rămîne nedefinit, plutire între
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
ce-ar merita: Vade retro! Din problemă individuală a fiecăruia dintre noi, politrucii cu sutane au făcut din religie echivalentul desfășurarii actelor sexuale în public. Ei au confiscat și batjocorit însăși esența spiritualității umane: intimitatea. Nu am, recunosc, o vastă experiență a lumii monahale. Dar din ceea ce văd la televizor sau în diverse împrejurări publice, nu țin minte să fi descoperit mai mult de doi-trei oameni ai bisericii care să vorbească, cu adevărat, un limbaj în egală măsură cucernic și pătruns
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
la Hollywood, decît să mă duc să lucrez la Hollywood?! Este o întrebare care mă lasă perplex. Unu - pentru că, rostit sau nerostit, acesta este, pe undeva, visul oricărui cineast. Nu neapărat să se instaleze la Hollywood, dar să treacă prin experiența unui film hollywoodian; doi - pentru că e un vis atît de puțin probabil. Acum, ideea generică de "a lucra la Hollywood" este iarăși o capcană în care alunecăm cu toții, într-o veselie comună. Există cîteva formule în care un regizor european
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
prin diverse curente literare. Un regizor de film poate să citească haotic și lecturile lui pot să-l influnțeze în moduri absolut neașteptate. De foarte multe ori, se poate întîmpla ca lectura unui simplu articol de ziar să devină o experiență fundamentală pentru un film sau pentru o carieră. Alteori, desigur, stimulentul poate fi Dostoievski. În rest, problema cu cititul cred că se pune la toată lumea în aceiași termeni: se pare că e mai bine să citești decît să nu citești
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
vedea vreun deschizător de pluton. Cum faceți să n-aveți complexe că sînteți est-european? Nu cred că poți să ai complexe că ești ceva care ești. Dimpotrivă, am chiar o mîndrie că sînt est-european și știu că materia epică și experiența pe care o pot comunica prin filmele mele, ca est-european, este originală, este bogată și este interesantă. Am o frustrare de a fi cineast est-european, asta da. Nu un complex, o frustrare. Și de a fi cineast est-european. Subliniez, cineasta
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
Tudor Călin Zarojanu La 90 de ani, aflat în activitate (a dirijat de ziua sa, în 8 martie 2001), Emanuel Elenescu este seniorul dirijorilor din întreaga lume. Experiența sa profesională și de viață este fabuloasă. A cântat sub bagheta unor conducători de orchestre precum George Enescu, Theodor Rogalski, Jean Bobescu, Ionel Perlea, George Georgescu. La rândul lui, i-a dirijat pe Henrik Szeryng, Dimitri Bașkirov, Ion Voicu, Valentin
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
de bunuri materiale și aceea a creatorilor de bunuri simbolice, nu numai că nu a existat în mod real, dar nici măcar nu a fost acompaniată în intențiile sale de o minimă încredere. Conform stereotipului comunist și în consecința absenței oricărei experiențe comune, artiștii și oamenii de afaceri s-au privit, de la bun început, cu multă suspiciune, cu dispreț și chiar cu intoleranță. Din punctul de vedere al artistului, proaspătul om de afaceri nu era decît un ignorant cinic și lipsit de
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
nouă a propriului său proiect artistic și nu încearcă în nici un fel să se adapteze unui public, în mare parte necunoscut, pornind de la supoziții și aproximări teoretice. Ea se comportă aici cu un firesc desăvîrșit, aducînd în prim plan, după experiența panoramică de la Sala Dalles, preocuparea constantă pentru o anumită dimensiune arheologică, recuperatoare, a expresiei și a gîndirii artistice. Dar dacă, pînă acum, această preocupare pentru reactivarea unor mesaje arhaice privea un timp generic și o mitologie ambiguă, lesne de plasat
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
populară. Ceea ce artista reține, însă, din acest sit arheologico-etnografic nu este anecdotica sau exotismul său, ci acele caracteristici care, dincolo de faptul că pot fi identificate și recunoscute, prezintă un asemenea grad de generalitate umană încît ar putea fi atribuite oricărei experiențe care implică reflecție și sensibilitate. Astfel, cele mai familiare elemente de ornamentică populară, ale căror sintaxă și morfologie par atît de evidente, se transformă pe nesimțite în hieroglife, în ideograme ale unui limbaj al întregii umanități. Și Paula Ribariu chiar
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
intereselor evreiești, I. Ludo se înfățișează acum ca misionar al comunității evreiești, hotărît să se răfuiască, o dată pentru totdeauna, cu naționalismul șovin și cu antisemitismul românesc. Cîtă subiectivitate intră într-o asemenea atitudine se poate presupune mai ales după tragica experiență a deportărilor evreiești". De ce "subiectivitate", cînd deportările evreiești au avut un caracter de strictă obiectivitate istorică? Mai departe aflăm ceva stupefiant: ""Răspîntia" lui I. Ludo, ca și "Orizontul" lui Sașa Pană stabilesc liniile directoare ale epurării și condamnării literaturii române
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
la emisiunea în cauză, replica dnei Adameșteanu pare să fi obținut întregul rezultat scontat. Oricum vor evolua lucrurile, în clipa de față d-na Gabriela Adameșteanu este o victimă; dl Cristoiu este o victimă. . Ca persoană cu multă și variată experiență de viață, pelerin prin trei orânduiri sociale, trecut prin bombardamente, cutremure devastatoare, descinderi ale Securității, anchete și mai cu seamă ca licențiat în Drept, despre actuala noastră legislaței și despre cei ce o slujesc n-am nici cea mai mică
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
întocmai cum cineva, ispitit de fericitele figuri pe geam văzute, ale unor consumatori dintr-un local de cinci stele, intră, papă, spre a i se întinde o notă de plată pe care nu o poate onora în această existență. O experiență, adică, de pe urma căreia, admițând că scapă de execuție, nu va mai pătrunde nici în birturile excelând în piftii și ciorbă de burtă. Noi ceilalți, în schimb, avem de învățat ceva din dictonul că nu se știe cine mănâncă pe cine
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
ori, romanul la care scrie. O punere în abis "limpede ca cristalul", fără prea multe subtilități, în manieră Gide, Falsificatorii de bani. Este și unul din minusurile acestor romane - deconspirarea rapidă a rețetei. Rețeta străvezie este, pentru un cititor cu experiență, echivalentă cu dezvăluirea evoluției subiectului într-un roman polițist de duzină. Discursul nu mai produce surprize. Defect care este însă din plin compensat de fluxul tematic: România, românii și Europa în ultimul deceniu. Exilul apare descris într-o lumină foarte
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
convingătoare, care recomandă cartea ca un reper de primă referință în bibliografiile de specialitate. Trebuie remarcat că aceste constructe teoretice cuprinzătoare, temerare și comprehensive nu ar fi verificabile fără o foarte bună cunoaștere a textelor și a vieții lui Istrati. Experiența în această privință a autorului și, pe de altă parte, formația sa științifică și universitară sunt nu doar complementare în cazul de față, dar se și potențează și se adâncesc reciproc. Zamfir Bălan, Panait Istrati - Tipologie narativă, cu un cuvânt
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
o deschidere a sinelui, o receptare a neprevăzutului, care a meditat el însuși la moarte și la relația cu Dumnezeu, numai cine a experimentat el însuși dezgolirea de sinele social, politic, egocentric, poate îndrăzni să se apropie de Rilke. Nici experiența și nici cunoașterea perfectă a limbilor din și în care se traduce nu sunt de ajuns. Rilke scoate cititorul (traducătorul) din lumea politică, socială, materială, pregătindu-l pentru a fi văzut de Dumnezeu, și nu oricine are forța de a
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
o echipă plină de vervă, dominată de Oana Andra cu atu-ul pe care i-l oferă un tip de voce rar - mezzosoprană rossiniană - și de Ștefa Ignat cu intgeligență muzicală. Pescuitorii de perle s-a dovedit de asemenea o experiență reușită cu protagoniști convingători (Roxana Briban, Marius Brenciu, Iordache Basalic, Valentin Vasiliu). O aceeași gândire managerială a prezidat și la noua producție a Operei din Constanța cu Madama Butterfly. Conducerea teatrului a acordat încredere unei echipe proaspete: Stela Sârbu este
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
de operă din șase pregătite. Juriul alcătuit din personalități de prim rang (Eugenia Moldoveanu și Ludovic Spiess - președinți, Nicolae Herlea, Silvia Voinea, Constantin Gabor, Florin Diaconescu, Ada Brumaru, Ovidiu Bălan) a constituit prin exigență o barieră în fața nepriceperii, iar prin experiența proprie, o înțelegere nuanțată a momentului, a dilemelor, dar și a valențelor întrezărite dar încă nu desăvârșite ale fiecărui candidat. Ascultând la Gala laureaților pe cei aleși, opt, m-am bucurat îndeosebi de muzicalitatea, grația vocalizării, imaginația coloristică și comunicativitatea
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]