9,869 matches
-
asumă dreptul de a publica în formă electronică sau tipărită, în numele agonia. net (agonia. ro sau poezie. ro), orice texte de orice natură publicate în acest site. În acest caz, autorii vor fi notificați urmând că orice drepturi materiale rezultate explicit și direct în urmă publicării individuale a acestora să revină autorilor conform reglementărilor legislative în vigoare. “ Pe de altă parte, www. agonia. net nu își asumă nici o responsabilitate legată de proveniență textelor trimise de membrii site-ului și pedepsește plagiatul
Agenda2004-46-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283037_a_284366]
-
Răsăriteană care a fost prezentă de două ori în finala C.C.E. Marți, 25 mai DISCURS PENTRU ÎMPROPRIETĂRIRE În 1862, Mihail Kogălniceanu a ținut în Parlament celebrul său discurs cu tema „Îmbunătățirea soartei țeranilor“, în care s-a pronunțat în mod explicit și programatic în favoarea împroprietăririi țăranilor și abolirii clăcii. Miercuri, 26 mai MĂNĂSTIREA COTROCENI În 1679 a început construcția Mănăstirii Cotroceni, ctitoria lui Șerban Cantacuzino, domn al Munteniei între 1678 și 1688. Clădirile mănăstirii au fost folosite de domnii munteni ca
Agenda2004-21-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282459_a_283788]
-
falnic peste toate e stăpână./ Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri...”. Cel mult, la Hammer, se pomenește despre „cele trei părți ale pământului peste care umbra lui se răspândește” (der drey Theile der Erde seinen Schatten). Enumerarea lor explicită denotă, în opinia noastră, un efort hermeneutic la poetul român, care a corelat aici textul cu o imagine ce relua și stiliza toată tema „visului sultanului Osman”. Este vorba despre gravura de pe frontispiciul cărții lui Cantemir, Sistema religiei muhamedane (Kniga
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
desăvârșită/ anotimpurile minunate/ românii fericiți/ iar toate acestea/ se întâmplau/ într-o dimineață...“: dimineața acelei Românii e și dimineața poetului, în utopie, în idealitatea surpată pe o săgeată îmbrăcată în roșu. Poezie de notație în Seară pogorînd, Eglogă, Stonehenge, cu explicite mărci autobiografice E nevoie mereu, vestind apocalipsa unei lumi care încă mai este, surpată într-o lume viitoare care nu va mai fi, pe linia subțire unde sînt în balans universul și inima, lirica lui Cassian Maria Spiridon poartă mereu
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
astfel; există, s-au manifestat și se manifestă ca atare influențe asociații civice ale intelectualilor; președintele țării, presedintele Senatului și primul ministru sînt, "la baza", profesori universitari, iar cel puțin unul dintre ei a fost susținut de intelectuali în mod explicit, activ și entuziast; în sfîrșit, din guvern fac parte mulți intelectuali, unul dintre aceștia fiind chiar Andrei Pleșu. Care nu se înșeală, totuși, în constatarea eșecului intelectualilor: atîta doar, că au eșuat că intelectuali. Acea diferența pe care o stabileau
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
adăpost de orice suspiciune de inocentă, o exploatare maximala a unor abstracțiuni filosofice; adică a Timpului și a Spațiului. Această exploatare nu se referă însă la niște concepte aride, ci la un fel de comprimate senzoriale, de forme dense și explicite, sugerate metonimic prin repere exemplare: primul prin eclipsă, adică prin expresia astronomica a temporalității și a mecanicii astrale, cel de-al doilea printr-un spațiu marcat, încărcat cu memorie, adică prin situl istoric al Râmnicului. Așadar, Arta în drum spre
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
forma reală a acestei poezii, "perfecțiunea" să în răspăr cu cea ideală. Apărînd tulburat de neputința, de renunțare, de deziluzie, universul prin care sîntem invitați a pași e un revers al Edenului, nu însă un Infern, căci pedeapsă nu este explicită, ci difuza într-un mediu de eclipse, de goluri, de umbre, de riduri, într-un climat care ar justifica ideea augustiniana că Răul n-are o existență ontologica, fiind doar o absență a Binelui: "o mare eclipsă e această naștere
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
prietenii năzdravani, caracterul premonitoriu al unor întîmplări etc. (C. Eretescu este și un cunoscut folclorist, care a publicat, înainte de plecarea să în S.U.A., lucruri esențiale despre elementele mitologice din folclorul românesc), dar ele nu devin vizibile decît treptat și niciodată explicite, încît pot scăpa cu surintă celui care nu le caută. Ele au un rol important însă în construcția românului, justifica fracturile temporale, inserțiile într-un alt timp și modificările de registru, de persperctivă, dînd cărții o naturalețe, un firesc care
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
nevoie de o etichetă, de un nume, pentru a circula: structura lor și mai ales formulele introductive sînt suficiente pentru recunoaștere. E normal ca un proverb să fie introdus prin "vorba ceea", iar circulația bancurilor nu se bazează pe identificarea explicită a speciei, fiind suficient un semnal de tipul "o știi pe ăia cu...?".) Folcloristica noastră tradițională a propus ca denumiri pentru "probele de dicție" sintagmele frămîntare de limbă sau frîntura de limbă; ambele, cu un iz arhaic și popular, datorat
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
istoric, si astfel implicit mai nuanțat, mai atent la detalii și posibile contrargumente. Și nici nu mi se pare tot atît de înclinat spre un moralism oricît de fin sau de subtil, că autorul Abuzurilor memoriei. Într-o manieră foarte explicită, Todorov pleda pentru o universalizare a problemei răului, în sensul unei exemplarități în virtutea căreia un eveniment tragic și oribil să coabiteze, paradigmatic, cu altele de același tip, oricît de diferite circumstanțele istorice producătoare. Nu am impresia că aceeași ar fi
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
frustrant. Întorcându-ne la a doua problemă enunțata la început și anume la faptul că acest român n-ar fi putut fi publicat înainte de ^89, ajungem la însăși structura de rezistență a acestei cărți: lumea românească interbelică, privită cu o explicită simpatie. Expoziția jubiliara ca simbol al României europenizate în timp record, cursele de cai ce adună o splendida protipendada, vacanțele la mare, vizitele în saloanele marilor familii, pensionul Notre-Dame de Sion unde învăța Adriana, sora naratorului, sunt toate elemente ale
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte incipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici că substanță și nici că text, rămîn un document important dincolo de vreo informație anume ori de anecdotica lor generală. Asemenea picturii, ele
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
crizei generalizate". Într-adevăr, găsiți în acest volum un discurs teoretic decupat din paradigmă unui postmodernism nutrit în bună măsură la surse franțuzești, mai cu seamă Baudrillard, dar și Michel de Certeau, chiar dacă al doilea nu e o prezență intelectuală explicită. Leach pornește de la constatarea, banală de altfel, că trăim într-o lume caracterizată adeseori de un "extaz al comunicării", o lume a informației care circulă cu viteze uluitoare, ne ia cu asalt, ne invadează intimitățile (prin mass-media), ne face vulnerabili
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
română/ Fără Eminescu" (p.89). Delicat spus, volumul este inegal. Pe lîngă poeziile scurte care se subordonează unei formule a conciziei, a "tăcerii", în care cuvintele umblă fără podoabe, "în pielea goală", întîlnim și poezii mai lungi cu o morală explicită, chiar scrise cu ritm și rimă, apropiate de exercițiul facil al versificației, cum este această Cît încă e timp, închinată copiilor săi, temă predilectă a autorului alături de cîteva clasice: iubirea, moartea, singurătatea, rostul poetului etc. - "Răsfoiți printre amintirile ce mai
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
a comunicării (București, All, 1999), are la bază mai vechea sa Introducere în psiholingvistică; de fapt, cartea din 1968 e mult amplificată, mai ales prin introducerea unor studii și articole publicate de autoare între timp; se stabilește chiar un dialog explicit cu textul de acum trei decenii, care este completat, autocomentat, confirmat sau (mai rar) amendat pe parcurs. Coerența asigurată de unitatea principiilor și a metodelor, reafirmate cu fiecare ocazie, permite o lărgire și o diversificare a faptelor cercetate în partea
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
fost profesoară la Liceul Gheorghe Lazăr". Folosirea conjuncției și în construcție eliptică este marcată în codul oral printr-un puternic accent frastic: "un an și"; în scris acestă construcție e evitată, din cauza ambiguității ei, fiind substituită printr-o alta mai explicită, eventual prin completarea cu elementul indefinit absent ("un an și ceva") sau e indicată grafic, prin subliniere, prin scriere cu caractere cursive etc. în același text, nu e totdeauna clar indicată reproducerea replicilor, a discursului direct, nici măcar cînd locutorii alternează
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
convocate, pentru susținerea sau respingerea unor idei, voci critice de mare autoritate: Todorov, Deleuze și Guattari, Michel Foucault, Harold Bloom etc. Obiecția eventuală de suprasolicitare e neutralizată de farmecul spectacolului în sine, pe care, într-un fel de intertextualism critic explicit, autoarea îl orchestrează cu îndemânare. Notele de subsol abundente, indicarea promptă a surselor chiar și atunci când e vorba de o sintagmă sau de un singur cuvânt, arată un spirit de corectitudine și un fair-play cultural dus până la scrupulozitate extremă. Autorii
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
scenă a intimității fizice și sentimentale dintre Karenina și Vronski e descrisă de Tolstoi în termenii unei crime. Corpul Annei e corpul victimei, iar Vronski e criminalul care îl măcelărește cu sărutări și mîngîieri. Însă nicăieri nu am întîlnit mai explicită această legătură profundă dintre crimă și iubire ca în Pușca de vînătoare. Terorizați că taina lor va fi descoperită, cei doi amanți din romanului lui Inoue sînt atrași de fapt tocmai de pactul crimei lor. Scena apropierii nelegitime dintre Misugi
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
supraviețui. Dar eforturile noastre de asimilare a unor strategii menite să ne facă viața mai bună rămîn, într-un fel, intuitive. De aceea zadarnic ne vom strădui să aglomerăm informații a căror relevanță nu e mai mult sau mai puțin explicită; dacă se vor asimila într-adevăr, ele le vor înlocui pe acelea de care avem cu adevărat nevoie. A fi cult, pare y Gasset să declare, e un lux pe care nu oricine poate să și-l permită. Prin urmare
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
mileniu, să se lase legănat de vise. Nici pentru struțocămilă lucrurile nu sînt cu mult mai complexe, deși trebuie să facă față neajunsurilor provocate de însuși statutul său de animal hibrid, care se află, simultan, în două luntre. Cel mai explicit - și avînd ochii larg deschiși - optează Faust. Bătrînul savant (un fel de pustnic pînă la întîlnirea crucială cu Mefisto), ce pare a fi epuizat tainele cărților, e conștient nu doar de faptul că alegi în orice clipă a vieții - ceea ce
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
Care să fie pricina acestor nereușite, cînd materialicește nu s-a cruțat nimic și nu ne-au lipsit nici artiștii cu mult talent?"... "Spațiul cinematografic ingrat" e evocat, investigat, analizat, sistematizat în "Istorie" de un autor care respinge - implicit și explicit - slalomul criticii conjuncturale și al istorigrafiei romanțate. Apropo de romanțat, e incredibil cîtă materie "romanescă" închide în ea istoria filmului românesc, (încă) de la începuturile ei: incendii devastatoare, pelicule distruse, conflicte, procese, căderi, figuri romantice, morți premature - totul ca pentru un
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
al patrulea segment, dar unul difuz și cu puține șanse de coagulare din pricina suspiciunii și a ostilității oficiale, acela care privea expresiile și atitudinile neconvenționale în accepțiunea strictă a cuvîntului. Exprimat mai curînd individual decît ca o tendință largă și explicită, acest comportament artistic îi avea ca protagoniști de frunte pe Geta Brătescu, Ion Bitzan, Ion Grigorescu etc., în timp ce unii dintre pionierii săi, Paul Neagu, de pildă, sau Ștefan Bertalan, erau plecați deja de mai mulți ani din țară. O astfel
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
în scurte povestiri autonome care estompează "curgerea". Fluiditatea amenință cealaltă calitate a apei, si anume transparență. Limită cuvîntului este însuși cuvîntul, el nu mai reprezintă, ci se reprezintă că esența proteica inepuizabila. Astfel, spectacolul implicit al "memorării" viselor devine unul explicit, al avatarurilor logosului (Braga vorbește de mai multe ori despre "conștiința unui spectacol"). Sîntem în fața unuia din paradoxurile scrisului: comunicarea este un drum care, în mod ineluctabil, îl va trădă pe cel care îl alege. Obrocul este numai în aparență
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
inefabil dar distinct, în virtutea căruia odată apărut în fața noastră un chip străin ne atrage imediat atenția, șomează privirea să îl contemple, să îl admire, si constrînge memoria să îl rețină. Hoții de frumusețe mi se pare a fi un raspuns explicit la o celebra frază sartriană: "Celălalt este pentru mine în același timp cel ce mi-a furat ființă și cel ce face să existe o ființă care e ființă mea". Protagoniștii lui Bruckner sînt niște eugenici pe dos: încercarea lor
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
universității britanice (deși motive ar avea berechet), ci o impresionantă reflecție pe tema identității și a felului în care se restructurează ea prin intermediul întîlnirii cu Celălalt. Părerea mea este că la Mariaș indiciul legitimitătiii unei asemenea lecturi există în chip explicit, si pentru a-l argumenta voi cîtă, cum nu fac de regulă, destul de generos din român. Protagonistul lui Mariaș este un profesor de literatură spaniolă invitat să predea la Oxford pe o durată mai lungă. Pentru acest meridional atipic (nu
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]