327 matches
-
Însă de a nu prelungi prea mult asemenea digresiuni, pentru că va fi greu de captat din nou atenția odată ce a fost deviată. Dat fiind faptul că „arta de a vorbi” joacă un rol esențial În reușita aplicării oricăreia dintre metodele expozitive, revine profesorului sarcina de a-și dezvolta În permanență priceperea de a expune; ține de datoria lui să-și autocultive sistematic elocința prin exerciții de dicție, până ce va ajunge la o adevărată măiestrie oratorică. Nu În zadar În unele facultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
p. 123). Prinintermediul expunerii este prezentată substanța Învățării. Și În măsura În care logica expunerii este capabilă să inducă o logică corespunzătoare actului de Învățare, ea Își va asigura eficiența dorită. Avantajele și dezavantajele expunerii se Încadrează În limitele caracterizării globale a metodelor expozitive pe larg exprimate În paginile anterioare (subcapitolul A). 10. Cursul magistral (ex cathedra)tc "10. Cursul magistral (ex cathedra)" În Învățământul universitar, seria de prelegeri ia forma cursului magistral, destinat prezentării Într-o formă vie, a adevărurilor, ideilor, teoriilor, rezultatelor
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
tipărite, lucrări și reviste de specialitate, Înregistrări electromagnetice de cursuri și manuale, complexe multimedia ș.a.), ponderea prelegerilor universitare s-a diminuat În raport cu utilizarea altor metode. Avantajele și dezavantajele cursului magistral sunt similare celor relatate deja În cadrul caracterizării globale a metodelor expozitive și a prelegerii. Vom sublinia totuși că În situația tipică a prelegerii universitare, „comunicarea verbală se realizează În Întregime În sens unic și primează tehnicile pedagogice, ca elocința, gesturile și talentul profesorului”, așa cum remarcă N. MacKenzie și colaboratorii săi (MacKenzie
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Or, dirijarea excesivă, generează pasivism și conformism, oferă doar iluzia participării la descoperirea efectivă a adevărurilor, când de fapt elevilor nu le sunt lăsate decât firimiturile cercetării. Un asemenea pseudodialog nu constituie nimic altceva, după Gilbert Leroy, decât un Învățământ expozitiv camuflat, În sensul că profesorul „Încearcă să-i facă pe elevi să spună ceea ce ar trebui să expună el singur” (1974, p. 29). Cercetările psihopedagogice care s-au Întreprins de mai mulți ani (J. Piaget, B. Inhelder, H. Aebli, G.
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
că: a) a atribuit o Înțelegere relativ Îngustă noțiunii de experiment; nu au văzut În acesta o modalitate principală de organizare a studierii științelor naturii; b) profesorii au păstrat mereu aceeași mentalitate de a se substitui (prin recurgere la metode expozitive și demonstrative) efortului activ de investigare la care ar fi trebuit să fie atrași elevii; c) trecerea de la predarea teoretică la exercițiul experimental de cercetare și invers, de la experimentul de cercetare la formularea concluziei teoretice a avut un caracter de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sincronizarea ritmului lecției cu ritmurile de învățare ale elevilor; îmbinarea activității frontale cu învățarea individuală și pe grupe. “*” Apecte metodologice: elaborarea strategiilor didactice în funcție de obiective, conținuturi și de particularitățile diferitelor categorii de elevi din clasă; utilizarea corectă a strategiilor didactice expozitive sau a celor participative. “*” Aspecte privind relația profesor-elev; încurajarea relației elev-elev în cadrul desfășurării lecțiilor; gradul de solicitare și angajare a unui număr cât mai mare de elevi în activitatea de învățare; adecvarea stilului de predare la diferite situații de învățare
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Petrea Crina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1164]
-
cedeze (autorul și-a recunoscut și repudiat concesiile ideologice) mai mult decât a făcut-o la noi Augustin Buzura, cu care l-am comparat. Realismul psihologic din Zbor frânt e, în 1966, o mare realizare estetică, după dominația unei proze expozitive, ideologizante, fals obiective, cu personaje de carton și realități măsluite, întru totul superficială și inautentică. Vladimir Beșleagă propune un caz de conștiință, analizat introspectiv, cu eficiență narativă, fior dramatic și ingeniozitate a construcției, valabile și astăzi. Tragedia războiului se reflectă
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
Prietenii și Cîntec de iarnă, două poezii rimate și ritmate, sînt mult mai palide. Ceea ce la Mircea Dinescu dă centrul de greutate al poeziei (geniu verbal încadrat în prozodie) este marginal și nesemnificativ la Ion Mureșan, întrucît structura lui e expozitivă și răsucită (auto)ironic. Vizionarismul, departe de a exclude retorica, se livrează și se „accesează” prin ea. Șocul cititorului este să asiste la revelații poetice care nu au scurtime și intensitate, ci lungime și traseu discursiv. Tînărul Mureșan continuă, continuă
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
reevaluare literară, în Istoria... de acum el își dublează exigențele. Pe de-o parte, în ceea ce privește selecția autorilor discutați (care e, de la un punct încolo, foarte strictă); pe de altă parte în ce privește „arhitectura” logică a medalioanelor (care, departe de a fi expozitive, pun în pagină adevărate demonstrații cu efect de valorizare). Nu cred că e vorba de o „deformație profesională” (moștenită de cercetătorul Răzvan Voncu de la cronicarul omonim), ci de o fericită opțiune intelectuală. O asemenea Istorie... n-ar fi putut face
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
de vedere proprii se văd cel mai bine în partea rezervată Cântecului Nibelungilor (îndeosebi în paginile 309-382). Părțile despre Edda și saga sunt predominant descriptive. Spațiul cel mai amplu este rezervat în aceste capitole radiografierii textelor și descrierii exploratorii. Partea expozitivă implică - și ea - selectivitate și o anumită direcționare a analizei, în funcție de obiectivele propuse. Bun analist al eposului medieval german, Orlando Balaș își etalează virtuțile comparatismului, posibil a fi deschis spre spațiul cultural latin, îndeosebi francez, dar și spre etape istorice
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
drept apărători ai intereselor evreilor din România. În cazul că ar simți vreun îndemn interior să se disculpe, dl Reichmann s-ar putea apăra de criticii săi răspunzând că în Le Monde el nu a făcut decât să prezinte neutru, expozitiv, ideile altora, respectiv ale d-lor Randolph L. Braham, profesor la City University din New York, și George Voicu, conferențiar la Facultatea de științe politice din București, care, în Les Temps Modernes (nov.-dec., 1999), se ocupă de "existența unor asalturi
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
Iluminismul aruncă năvodul rațiunii peste intuiție și imaginație./ Napoleon se războiește cu toată Europa. Revoluțiile aduc/ nenorocire și haos./ Revoluția industrială mecanizează totul. Bolșevicii reușesc marea/ înșelăciune și un secol de teroare se dezlănțuie. Regii abdică." Versurile sunt aici aproape expozitive și tranzitive, fără ambiguizare simbolică, efecte de stil, sugestivități de atmosferă. E o anumită structură istorico-ideologică fixată de poet, firul central al unei Istorii plurale pe care el îl desfășoară, legându-l strâns de cel al convingerilor personale. Acestea sunt
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
echivalențe sunt dificil de trasat. Cum se explică o atare combinație? Să încercăm o secțiune diagonală prin carte. Cu alte cuvinte, de la o proză obiectuală, în stilul instalațiilor din artele vizuale, ca Polata, la una mai degrabă intertextuală și tot atât de expozitivă, dar nu lipsită de anumite infiltrații teoretice, cum e substanțiala bucată Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. De la atelierul robust de concepere a unui amalgam la codul de citire corectă a unui text în egală măsură
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
în general, și alcătuirea tonal-funcțională a temei de fugă, proiectate fiind, prin autosimilitate, conducțiile fluxului tematic, în prezențe explicite sau, corespunzător, în clipuri ori enunțuri sugerative de referință funcțional-acordică. Tema conține, rezumativ, formatul de sinteză al fugii bachiene, cu permutări expozitive raportate la schema generală tonal-funcțională. ► Introspecția tematică ↔ fuga, zone tonale/cadențiale Tema bachiană, evaluată prin raportare la schema formatului de sinteză, poate conține elemente melodice de referință pentru structura și componenetele de bază ale fugii. Zonele de reprezentativitate structurală, platformele
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
picturii românești de la epoca feudală, de influență bizantină, la cea care i-a urmat, culminând cu începuturile secolului al XIX-lea în care a intervenit viziunea occidentală promovată de Gheorghe Tăttărescu, Frunzetti a redactat un text ce prin calitățile sale expozitive, de o mare sugestivitate și de un înalt nivel literar, ne-a cucerit pe toți cei ce făceam parte din sectorul de artă românească contemporană, ca să nu mai vorbesc de directorul Institutului de istoria artei, G. Oprescu. Fiind însă în
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
constrîngătoare, mai ales cel religios, eroic ori tragic, îi conferă o forță de expresie semantică mai puternică decît aceea pe care, adesea, sîntem gata să o recunoaștem în cazul muzicilor pure, abstracte, fie ele formale sau informale, evolutive sau non-evolutive, expozitive sau dezvoltătoare, unidirecționale (închise) sau pluridirecționale (deschise). în aproape toate lucrările sale, Remus Georgescu instaurează (și nu doar pornește de la) un programatism implicit (nemanifest) și chiar explicit (manifest). Oricum ar fi însă, programul propriu-zis muzical sau extramuzical nu funcționează așa cum
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
fire, se prelinge și se amestecă, artizan, cu trăsăturile caracterului acestuia, "Ăsta sunt eu!... Rimez cu mine după cum îmi sună sau îmi răsună sau își consună anumite propoziții în diferite poziții. Sînt un ins pozitiv. Consonanța contează! Pozez în mine expozitiv. Rezonanța salvează! Mă expun. Așa pun impozit pe eu. Așa ajung impozant. Așa îmi iese o poză mai bună. O proză curată. Iată cum mă arată!" (p. 9). Mașina de scris, care apare ca o cover girl pe coperta cărții
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
poate explica evitarea condiției de “critic de specialitate” dacă nu cunoașterea canonului sever, implacabil, ce presupune excorierea imaginației? Valentin Petculescu este fascinat de modulațiile cromatice ori enarmonice, mai puțin riguroase ori tranșante, dar infinit mai subtile și provocatoare. Discursul, eminamente expozitiv, comportă un travaliu în tonalitate impresionistă, ce recurge la tehnici repetitive sau improvizatorice. Rând pe rând diarist, grefier, martor, avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu ia act, se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
speculează înclinațiile de stînga - , trecînd prin tinerii și mai puțin tinerii critici cu opinii altfel curajoase, toată lumea trebuie să răspundă apelului. E un fel de datorie și, poate, de penitență. Fiecare se achită cum poate, în general preferînd studii tematice, expozitive. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5090_a_6415]
-
își controlează reacțiile milimetric - cu o singură izbucnire semnificativă, excepția ce confirmă regula - un contrapunct într-o furtună de gesturi și decizii extrem de brutale, de implicate. Pe Dan Aștilean l-am descoperit într-un fel prea teatral, lăsat în replică, expozitiv și explicativ, mai degrabă povestitor, nu și autor, dramaturg chinuit de fapte și cuvînt. Vă amintiți spațiul din 1794? Acea piață publică, loc al măririlor și căderilor, al ascensiunii și judecății lui Danton, un spațiu deschis care ne cuprindea pe
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
ei în funcție de cele două criterii de organizare: tematic și tonal. Universul tematic este radiografiat în toate componentele sale: subiectul, răspunsul, codetta, contrasubiectul, contrapunctul liber, episodul. Se vede limpede compoziția binară a AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
sfârșiturilor. Sunt 40 de cadențe finale ce se succed neîntrerupt, după cum spune autorul, într-o cavalcadă de Finalisuri, ce pune în evidență o estetică a CODEI, a eshatonului (a sfârșitului istoriei), așa cum la Mozart se putea observa o estetică a expozitivului, la Beethoven a dezvoltării, la Webern a concluziei, la muzicile conținutiste, procesuale o estetică a punții. Cele două „coperte” ale lui Octavian Nemescu durează împreună cca. 30 de minute. Așezate în programul unui concert simfonic integral, după dorința compozitorului, au
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
în anii dificili și fascinanți ai modernității vieneze (1880-1938). Demersul său se desfășoară, așa cum ne-am obișnuit în cazul său, pe cel puțin două planuri: este unul teoretic - tratând cu problemele de fond ale genului - exact în măsura în care este și unul expozitiv, prin detalierea psihologiei, stilisticii și intenționalității jurnalelor avute în vedere. Treptat, se conturează mai multe categorii și raporturi ale temei - iar, prin acestea, un program în fapt foarte clar al cărții (performanță notabilă, dat fiind caracterul atât de complex, de
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
se află la originile demersului componistic. Marile unisonuri corale sunt momente ale comuniunii spirituale. Polifonia corurilor ample are la bază cântul monodic. Rezultă, în felul ei, o gândire simfonică ce nu insistă nici asupra aspectului dezvoltător și nici asupra celui expozitiv înglobându-le, însă, în parte, pe ambele. Atât polifonia dar și aspectul omofon-armonic, pe de-o parte, cât și recitativul, declamația intonată, pe de alta, pornesc de la această relație originală dintre cântarea psaltică și filonul cântului popular. Aspecte caracteristice ale
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
Widmer tranșează în expresivitate corporală drama "dulăilor de elită" ajunși și ei șomeri. Prezent la ultimele ediții cu spectacole memorabile, Teatrul de Cameră din Budapesta, a cîștigat premiul ex aequo pentru Hoții - Schiller actualizat de către Alföldi Róbert. Cu tot balastul expozitiv, reprezentația incită prin felul în care exaltarea ideatică proprie curentului "Furtună și avînt" a fost convertită hard la cotidianul sordidului fizic, psihic și metafizic prin creațiile actorilor Horváth Lili, Stohl András, Laszlo Zsolt. Pe cît de diferite, pe atît de
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]