1,156 matches
-
(n. 7 august 1867 în Nolde, Nordschleswig - d. 13 aprilie 1956 în Seebüll, Nordfriesland), născut Hans Emil Hansen, a fost un pictor expresionist german. Nolde este unul din marii acuareliști și un maestru al culorilor printre artiștii secolului XX. Originar dintr-o familie de țărani, Emil Hansen se naște la 7 august 1867 în satul Nolde, situat în apropirea graniței cu Danemarca. La
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
expunere a tablourilor („Bildersaal”). „"Haus Seebüll"" este în prezent un muzeu (Fundația „Ada și ”), unde anual se organizează o expoziție retrospectivă cu operele lui Emil Nolde. Cu toate că simpatizează cu național-socialismul, va cădea în disgrație - ca de altfel toți ceilalți artiști expresioniști - operele sale sunt expuse în expoziția „Arta degenerată”. În 1937, peste o mie din lucrările sale sunt scoase din muzeele germane, autoritățile interzicându-i să mai picteze. În această perioadă realizează pe ascuns o serie de acuarele, pe care le
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei." Într-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creația lui Ion Barbu era împărțită de acesta în patru etape: parnasiană, antonpanescă, expresionistă și șaradistă. În studiul din 1935, Introducere în poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu reducea această clasificare la doar trei etape: parnasiană, baladică-orientală și ermetică. Această din urmă împărțire a devenit clasică. Prima etapă este cea a versurilor publicate între
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
constante dimensiuni monocrome, nu era în ele nimic funebru, nu plutea nici cea mai vagă umbră a vreunui presentiment funest asupra acelor viziuni. Chiar și în cazul temelor în aparență mai sumbre, ca acelea din seria sicrielor, în care materialitatea expresionista a lui Anselm Kiefer se prezenta diluata de în lichiditate coroziva, reducând soliditatea spectrala a acelor figuri la memoria larvara, ceea ce precumpănea era puternică rațiune geometrica a unor ambigue și mute prezente. Era vorba mai curând de un vizionarism care
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
târâse lenea până la locul de unde izvorăște apa vie și apa moartă. Vitele răgeau la iesle, călcând în copite fânul. Femeia se opri în mijlocul curții și ascultă. De la răsărit și apus nu se auzea nimic. Nu avea nici o scăpare." În viziunea expresionistă a lui Marin Bucur, urgia vremelniciei istorice capătă proporții stihiale, afectând până și cadrul de natură în care eroina își duce existența de țărancă nevoiașă, cu gesturi de o ritualitate ancestrală în actele ei gospodărești: „Pomii cei tineri erau smulși
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
urmat cursurile liceului la Corcoran School of Art în Washington, D.C. S-a înscris apoi la School of the Museum of Fine Arts din Boston, Massachusetts, un an înainte de a pleca în Europa cu intenția de a studia cu pictorul expresionist Oskar Kokoschka. Deși plănuise să stea trei ani, Lynch s-a întors în Statele Unite după numai 15 zile. În 1966, Lynch s-a mutat la Philadelphia, unde a urmat Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania (PAFA) și a făcut o
David Lynch () [Corola-website/Science/303045_a_304374]
-
pace în lume". Estimează costul total la 7 milioane de dolari; în decembrie 2005 a cheltuit 40000 de dolari din banii personali și a strâns 1 milion din donații de la câțiva indivizi și organizații. Lynch l-a citat pe pictorul expresionist austriac Oskar Kokoschka ca fiind o inspirație pentru lucrările sale. L-a descris pe artistul Francis Bacon că "pentru mine, tipul principal, eroul pictor numărul unu". Continuă să creeze instalații de artă și decoruri de scenă. În timpul liber, concepe și
David Lynch () [Corola-website/Science/303045_a_304374]
-
țară după studiile făcute în Germania și Franța. Putem aminti pictori ca: Ștefan Luchian, Abgar Baltazar, Nicolae Vermont, Ipolit Strâmbu, Ștefan Popescu, Kimon Loghi sau Cecilia Cuțescu-Storck. Înainte de primul război mondial, în arta românească se regăsesc tendințe primitiviste, fove sau expresioniste și mai puțin cubiste. Una din problemele teoretice ale timpului era cea legată de „specificul național”. Pictor de excepție ce va fi un deschizător de drumuri în școala de pictură, Ștefan Luchian (1868-1916) aduce un aer de modernism de la München
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
cele mai cunoscute lucrări ale sale. Nicolae Tonitza, fiind un admirator al lui Luchian, adoptă stilul acestuia, dar vine și cu influențe din pictura modernă, cu accente decorative, creându-și propriul său stil. Începutul său în pictură are o tentă expresionistă cu accente narative pusă în evidență mai ales în desene. Tonitza are o operă vastă compusă din peisaje, portrete, naturi moarte, interioare sau nuduri ce exprimă un subtil lirism ca în portretul scriitorului „Gala Galaction”. În acest tablou se observă
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
în această direcție preocupările sale au cunoscut două componente. El s-a inspirat în pictura de șevalet din frescele românești în stil bizantin, precum și din artele de origine orientală, realizând fie imagini de vis precum lucrarea "Domnițe bizantine", fie reprezentări expresioniste ca portretul "Domniței Ruxandra". Cele două domnițe sunt înfățișate hieratic, părând a coborî dintr-un basm în fața treptelor unui templu. Treptele sunt executate cu o trăsătură de penel, diferențele dintre ele făcând-o pasta albă și intensitatea loviturii de pensulă
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
limba maghiară, la vârsta de 17 ani cunoștea limba atât de bine încât, împreună cu câțiva prieteni a înființat o revistă literară, numită ""Holnap"" („Mâine”). Cu toate că administrația școlii a interzis revista după apariția primului număr, Reiter a continuat să publice poezie expresionistă. În 1917 devenise un contribuitor regulat la revista ""Ma"", publicată de Lajos Kassák la Budapesta. Reiter a studiat la Universitatea din Budapesta, devenind una din figurile principale ale cercului lui Kassák. Talentul său este remarcat și de editorii și contribuitorii
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
publicarea unor albume cu picturile sale). În 1929 este diagnosticat cu schizofrenie; își va petrece restul vieții într-un spital psihiatric din Haar, în apropiere de München (Germania), unde se dedică definitiv picturii, apelând în lucrările sale la un limbaj expresionist. Lucrările sale vor atrage atenția pictorului francez Jean Dubuffet, când acesta îl descoperă în 1950. Pentru neîntoarcerea lui Gabricevski în Uniunea Sovietică, va avea de suferit din partea regimului comunist fratele său rămas în țară, Aleksandr. În condițiile în care Gabricevski
Evgheni Gabricevski () [Corola-website/Science/311782_a_313111]
-
al vieții, loc al ocultării, al trecerii din «Țara-cu-Dor» în «Țara-fără-Dor», spațiu al metamorfozelor "ens"-ului uman, al „transcenderii“ etc. "Catharsis"-ul blagian este rezultatul trăirii în tot mai «largi fiori de sfânt mister», condiție "sine qua non" a poeziei expresioniste. Poezia " Din ceas, dedus"..., «compusă în toamna lui 1929, utilizând un material poetic din 1920», cu care se deschide volumul "Joc secund", publicat de Ion Barbu în 1930, și poezia secundă a acestui volum, "Timbru", mai întâi «apărută cu titlul
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
goliciunea noastră în mașina care, după pasarelă, gonește pe străzile cunoscute. Dar cine știe de această goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică. Obosit de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
mediul ficțiunii - damnare asumată a creatorului în raport cu propriile-i plăsmuiri. Drept care acesta se adîncește în mediul "pierzaniei" sale, aidoma unui narcoman ce, nemaiavînd nici o scăpare, își mărește doza de drog. Ne reîntoarcem la începutul veacului al XX-lea, nu doar expresionist, ci și crepuscular, la modul unui rafinament tradițional adus la viciu, dar și la finețea delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Tocmai acest acompaniament pe care muzica îl face afectelor este redat cu talent de cei premiați. Premiul la secțiunea de animație a fost acordat lui Sebastian Cosor cu filmul The Scream, o animație cu totul specială după capodopera omonimă a expresionistului Edvard Munch. Regizorul a explicat că filmul său face parte dintr-un proiect provocator, și anume încercarea de a anima tablouri celebre conferindu- le în același timp și o interpretare, refăcând fictiv background-ul lor spiritual, de tensiuni și imaginar
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
gruparea și revista „De Stijl” (Olanda), c. s-a propagat în întreaga Europă, ca și dincolo de Atlantic, în Statele Unite ale Americii. În literatură (poezie), apar procedee analoage celor constructiviste la futuriști (F. T. Marinetti, Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski), la unii expresioniști (Franz Werfel, Johannes Becher, Gottfried Benn), la poeți francezi marcați de amiciția cu pictorii cubiști: Apollinaire, Max Jacob, Jean Cocteau. În România, ideile c. au fost propagate de revistele avangardei din deceniul al treilea, îndeosebi de „Contimporanul” (1922-1923, 1924-1932), „75
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
Sergiu Milorian. În periodicele de mai scurtă durată și mai consecventă atitudine de frondă, stilul constructivist apare în alianță și chiar fuziune cu moduri ale altor curente de avangardă, în special cu cel al al futurismului, dar și cu cel expresionist, dadaist sau suprarealist. Orientarea specific constructivistă se exprimă în desentimentalizarea comunicării poetice, obținută prin intelectualizare, prin dezinteriorizare, prin captarea de priveliști ale existenței obiective, mai cu seamă urbane, prin profesarea, în consecință, a poeziei-reportaj, menită să procure nu emoții, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
59-67, II, 366-440; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, passim; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Arte, 339-349; Paul Constantin, Constructivism, în Mică enciclopedie de arhitectură, arte decorative și aplicate moderne, București, 1977, 43-50; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d’avangardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; [Constructivismul], REVR, 1981, 10-12, MS, 1990, 3-4, „Arc”, 1995, 2 (numere speciale); Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
discursului poetic, aspirând să restituie cuvintelor funcția lor comunicativă și să cenzureze orice fel de excese metaforizante. În cazul lui A.E. Baconsky, poet cu un traseu interesant, a cărui evoluție poate fi înscrisă între un model postsimbolist și unul expresionist (fără a mai pune la socoteală derapajele realist-socialiste din anii ’50), anticiparea paradigmei (meta)tranzitive este precumpănitor teoretică. Chiar dacă, în practica literară, Baconsky a mizat din plin pe decorativism și nu a respins nicidecum mecanismele poetizării emfatice, trebuie să amintim
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu întregul univers”, înalță imnuri unui „nou umanism” („oameni / care vă dăruiți vieții total”), transfigurând fără efort lucrurile întâlnite în jur și celebrând chiar „profeția” planurilor muncitorești. Discul (1972) depășește mimetismul entuziasmelor facile și aduce cristalizarea unor teme precum frenezia expresionistă, muzica izvorâtă din materie, omul care trece prin „porți” („într-o noapte să rup rețelele, toate, / să scap spre păduri/ în sânge cu viperi de rouă” - Taină). Expresia ezită între Lucian Blaga și Ion Barbu („Cineva zadarnic ne întreabă, am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
integralei operei poetice a lui Rilke și a lui Goethe (aici intrând și cea de-a treia versiune românească la Faust, după cele realizate de Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș), tălmăciri din lirica de expresie germană, de la romantici la expresioniști (Eduard Mörike, Conrad Ferdinand Meyer, Ricarda Huch, Hugo von Hofmannsthal, Richard Dehmel, Ernst Stadler, Else Lasker- Schüler, Oskar Loerke, Gottfried Benn) și din Paul Valéry. Traduceri: Georg Heym, Poezii, pref. Thomas Kleininger, București, 1986; Georg Trakl, Poezii, pref. Mihai Mangiulea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
de factură autobiografică, precum și povestiri fantastice, în Ora morilor de vânt (1978). Traduceri din lirica sa au apărut în Franța, Germania, Italia, Grecia, Ungaria, Polonia, SUA, Canada, Bulgaria, India, Macedonia. Versurile de debut ale lui I. sunt „activistice”, în sensul expresioniștilor germani. Un „erou” liric se află mereu în acțiune, repugnându-i stagnarea, iar versul străpunge euforic, cu „arme albe”, o „realitate” atinsă de cariu: „Vom cere cuțitului sângele sfânt din cuvânt” (Exercițiu terminat). Poetul se vrea un „zeu solar”, predestinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
mituri ce ar garanta vigoarea unei opere. Dimpotrivă, avangardiștii susțineau superioritatea imaginației și a simbolurilor care surprind receptorii și le modifică atitudinile, comportamentele, modurile lor de a fi. Acei creatori au intrat în conștiința publică cu nume uneori bizare: futuriști, expresioniști, cubiști, dadaiști apoi suprarealiști. Lista a continuat cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice au fructificat
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Studii Maramureșene „Dr. Alexandru Filipașcu” (1997) ș.a. Este prezent în mai multe antologii, iar versurile i-au fost traduse și publicate în limbile maghiară, engleză și ucraineană. S-a vorbit cu temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]