270 matches
-
serios să mă despart de Elsa. N-am nimic să-i reproșez, sau poate prea mult. N-o mai iubesc și poate că nu am iubit-o niciodată cu adevărat, am fost sedus de ea. I-am suportat tirania uneori extaziat, uneori speriat și în sfârșit cu un efort disimulat. Dacă o privesc cu atenție acum, oricum nu mă bagă în seamă, face inventarul cosmeticalelor din beauty-case, dacă o privesc acum, când are o privire fixă și întunecată, cu maxilarul relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mult arificial, mai totul virtual, de aceea nici spargerea nu avea să fie spargere, ce mare lucru forțarea unei parole, un joc pe ordinator, murea sau era rănit cineva? Criminale erau jocurile pe care puștii de cinci-șase ani le butonau extaziați; urlînd, de multe ori; mitraliere, hold-up-uri, case aruncate În aer, mașini făcute zob, avioane doborîte. Datele din memoria doar consultată de Thomas rămîneau intacte. Un fel de privit pe fereastră sau pe gaura cheii. Judecînd altfel lucrurile, vina lui Lars
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unora cucernice. Poate tocmai din pricina asta, spre surprinderea generală, sodomia, de ceva vreme, se tot Întindea: admisă de legi, mediatizată; pe bulevarde, tot mai des, carnaval după carnaval cu gay și lesbiene. Cele două sexe, ajunse incompatibile În pat, defilau, extaziate, urcate pe care alegorice, Într-o adevărată comuniune acum, minunînd privitorii. O personalitate gay, de pildă, față de o alta hetero, avea la unele posturi de televiziune nu neapărat prim planul, ci ațintit asupra sa un reflector În plus, care, uneori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lumii-univers însuși creatorul a cunoscut chinurile care ne așteaptă în viața eternă, pentru că e eternă, nu pentru că e viață. Dar a meritat osteneala. Când creatorul nostru a deschis ușa cuptorului și a văzut ce era înăuntru, a căzut în genunchi, extaziat. Omul nu mai era nici negru, nici alb, nici galben, era roșu, roșu ca aurora și apusul, roșu ca lava aprinsă a vulcanilor, roșu ca focul din care ieșise, roșu ca sângele care-i curgea deja prin vine, pentru că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de care nu am auzit, dar care se pare că e “înnebunit“ să mă cunoască! Când mi‑a trimis mie Zelda de la Cafeaua de dimineață un coș cu fructe ultima oară? Exact. Iau o gură de cafea și îi zâmbesc extaziată lui Luke. Suntem la restaurant și ne terminăm micul dejun înainte ca el s‑o șteargă rapid la o întâlnire, iar eu mă gândesc ce să fac azi. N‑am nici un interviu în următoarele zile, așa că sunt perfect liberă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
după Ușa Unu, mă întreb? Nici unul dintre noi n-a trebuit să se întrebe prea mult: poza a dispărut și mai multe linii i-au luat locul, după care a apărut o altă imagine. De data asta un tip stă extaziat, cu capul dat pe spate, în timp ce o fată pe jumătate goală stă în genunchi în fața lui, și se arată în detaliu cum îi face o felație. ― Doamne! șoptește Geraldine. Asta e isterie, e atât de, mă rog, deloc sexy. Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rămas nemișcați și apoi s-au trezit în tăcere, unul după celălalt, ca după un lung vis. Dar nimeni n-ar fi plecat, ca și cum cuvintele Celui care îi părăsise continuau să le răsune în continuare în urechi. Și au rămas extaziați, ascultând parcă o muzică cerească minunată. La un moment dat, în cele din urmă, unul dintre ei, ca și cum ar fi fost puțin înfricoșat, spuse: "Ce bine că suntem aici"; iar altul a spus: "Ce bine ar fi fost dacă noaptea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu buricul degetului mare. Catherine coborî ochii spre sân cu o privire extaziată, de parcă l-ar fi văzut pentru prima oară, fascinată de geografia lui unică. Mașina noastră era singură în spațiul pentru spălare. Împrejur, curtea era pustie. Catherine se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu gura ridicată spre Vaughan, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire, aruncând străluciri adânci învăluite în misterele rezolvate din viața elevilor. Cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
copilul bosumflat era pus jos, iar Gaïdick se Învîrtea În aer În brațele fiului ei mai mare, rîzÎnd În hohote... - Băiețelul e Pierre-Marie, exclamă Armelle... Iar femeia e mama lui... Înseamnă că celălalt e Erwan. Ce frumos era! murmură ea extaziată. Bătrînul, smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cafea expreso, mică. Eu sunt un Don Juan, un crai De modă veche și stilat. Tu ești o mândră cum n-am mai Văzut, plăcut ori mângâiat. Iubirea noastră-i, plagiat Din Shakespeare, Balzac, sau e (vai!) Un Tolstoi prea extaziat. Tu ești o damă ce abdică Cu greu războaielor în ceață; Fragilă ca o bibilică. Eu sunt un trubadur, dulceață! Cu dor nespus de Copșa Mică Sau Copșa Mare, fie ... Cică Sunt vrăjitor. Iar tu ... pe viață? Cântec pentru neuitare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă gândesc la viața către care mă îndrept sau la viața pe care o las în urmă. Nu voi fi nevoită să mă gândesc la bărbatul care-o să mă aștepte la altar, sau la motivul pentru care nu sunt extaziată că mă mărit cu cineva care este, incontestabil, extraordinar. și, mai mult decât orice altceva, nu voi fi nevoită să mă gândesc la bărbatul pe care l-am sărutat în urmă cu șase săptămâni. Cu un an înaintetc "Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Luke și m-am îndreptat către ușă. În ultima vreme, ăsta era singurul lucru asupra căruia mă mai puteam focaliza. Când Randall mă sunase mai devreme, în cursul după-amiezei, ca să mă întrebe dacă puteam să plec în week-end, fusesem absolut extaziată. Ceva timp pe care să-l petrecem, cu-adevărat, împreună - nu doar finalul unei zile epuizante - era exact ceea ce ne trebuia. În ultima perioadă, amândoi fusesem atât de ocupați la serviciu, încât căzusem în rutina leșinată a unor conversații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
apoi plecă, nelăsând urme vizibile. Însă îi simțeam lipsa. Luai mâna și-mi atinsei locul, apoi dusei la buze. Îmi rămase preț de câteva clipe un gust dulce-amărui, iar pe tot parcursul serii imaginea acelui gust. La sfârșit, din sala extaziată primirăm o ploaie de aplauze care ne acoperiră. Fusesem apreciați. După spectacol, Angi mă luă în brațe și făcu cu mine mai multe piruete. Și greși din pupici (din ploaia de pupici) un sărut pe gură. Poposi o clipă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici ca vopsitor, mecanic de întreținere, excavatorist, strungar sau macaragiu. Nu prea aveai cum să ai o groază de studii, la mai puțin de douăzeci și unu de ani. Meseria lui de acum îi plăcea, aproape că el o inventase - extaziat simțea că ar fi putut să o presteze și pe gratis, dar de la o vreme, până și tichetele de tramvai se scumpeau. Mai era și Andra, cu toată idila lor din liceu, logodna, căsătoria, munca ei într-o fabrică, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voi că ziua de mâine nu există? Că din acest punct de vedere e incertă, ca o gaură neagră, dureroasă, care nu dă nimic cert înapoi? Am fi putut fi atât de fericiți, am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se par nesemnificative? BRUNO: Mă, Grubi, tu n-auzi ce zice domnu’ Majordom? Rezumăm. BĂRBATUL CU TOMBERONUL (A venit lângă groapă.): Gata. MAJORDOMUL: Ia arată tu domnului culm ai făcut. VIZITATORUL (Fals.): Da, da, numaidecât... (MAJORDOMUL, BRUNO și GRUBI privesc extaziați jocul BĂRBATULUI CU TOMBERONUL.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Mai întâi am venit, așa ca și cum... (Îl pufnește râsul.) hi-hi... le-am zis... (Nu se poate stăpâni și iar râde.) „ha-ha! stați aici și mâncați. Nu vă pasă de nimic”, iar ei... (Râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spus că e pura atracție... CASIERUL: Pura atracție?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fericit de această descoperire.): Da... Așa cum unii, în timpul nopții, sunt atrași de către somn... nu? tot așa, noi, în timpul ploii, suntem tentați... să călătorim. Asta-i tot. (Cei doi ascultă, extaziați; ȘEFUL GĂRII s-a ridicat și el ușor și soarbe cuvintele CĂLĂTORULUI.) CASIERUL (Așteptând câteva secunde, în speranța că vor urma și alte detalii.): Asta-i tot? HAMALUL (Dezamăgit.): Nu se poate! CASIERUL (Rugător, jalnic.): Mai spuneți, domnule... Mai spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E așa de frumos să fii călător prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu, Ioana. De un timp călătorii prin ploaie nu mai au noroc. S-a întâmplat ceva cu ei, s-a rupt ceva în adâncul lor. Înțelegi? IOANA (Extaziată.): Înțeleg! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mai simțim ploaia, Ioana. Altădată o simțeam cum se apropie, o simțeam cu două-trei zile înainte. Altădată plecam în întâmpinarea ploii și nu mă înșelam niciodată. Călătoream prin ploaie zile întregi, săptămâni întregi. Dacă ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul cu încetul! le subțiază. Mai apoi li se tocesc oasele din cauza ploii și după o vreme dispar... IOANA (Îl ascultă extaziată, fericită.): Mai spune, vreau să mai spui. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să te duc să vezi oceanul. Tu știi ce înseamnă oceanul? Ioana oceanul este făcut din mii și mii de picături rotunde de ploaie care se rostogolesc dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa de emoționată, iubitule... am spus În timp ce ridicam straturile de hârtie. Era ceva care licărea dedesubt. Am scos obiectul și m-am uitat la el. —Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii gravați pe el, zise Hunter. Părea necăjit. Poate că reușise să-și dea seama că eram dezamăgită. Nu doream să-l rănesc, așa că, Încercând să par fericită, i-am spus: — Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că trebuie să fac ceva: i-am dat chiloții jos, i-am strecurat o mână Între picioare, i-am adulmecat pulpele, fundul. Simțeam că renasc, mi-am dat jos pantalonii scurți, am rămas În curul gol, În tricou și șosete, extaziat. Între picioarele ei, uscat și rece. Mă munceam degeaba, era prea beată, nu simțea nimic, mormăia din când În când, Îmi Închipuiam că suspină. M-am proptit În cele din urmă Între pulpele ei, n-am reușit să intru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mini-picnic: castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava nepoate! să trăiești și să-ți dea Dumnezeu succes! Când familia află despre aventură, se adunară cu mic cu mare pentru un consiliu-ciolhan ad hoc. Multe sticle de cabernet fură scurtate de gât la conclavul cu pricina. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alea puturoase. - De ce mi te adresezi ca unei femei? îl întrebă făptura desfigurată, încercând să scape din brațele fotoliului. - Pentru că transformarea ta e doar temporară, iubito! La auzul apelativului drăgăstos, Cosmin se prăbuși înapoi în fotoliu. Îi venea să vomite. Extaziat, psihiatrul cu înfățișare de Ștefan cel Mare ridică vocea: - Vei fi din nou femeie. Noi doi vom da naștere rasei androginilor. Penisul ăla, care mai mult te încurcă, îl voi reintroduce în tine, va redeveni vagin. Te voi face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]