654 matches
-
o practică. Se poate vedea din cele de mai sus că pudoarea are numeroase nuanțe, care o diferențiază de inocență. Spre deosebire de simpatie, care are un caracter dominant psihologic, interior, pudoarea se raportează la trup, la valorizarea morală a acestuia la exterioritatea persoanei. Pudoarea și inocența sunt conduite de „moralitate corporală” raportate direct la trupul persoanei. În funcție de normele morale, spațiul trupesc este Împărțit În zone rușinoase sau zone interzise, rezervate numai strictei relații de intimitate. Regimul „utilizării” acestor zone corporale este normat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod obligatoriu, de prezența fizică, exterioară a celuilalt În câmpul experienței mele. Dar, În mod egal, și celălalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de sine însuși, dar concomitent, tot prin limbaj, „intră” în realitatea lumii, a celorlalți, realizând comunicarea cu un alt Eu sau cu alte Euri. În felul acesta limbajul deschide calea către „intuiția imediată a interiorității”, unificând interioritatea sufletească subiectivă cu exterioritatea lumii obiective. Din această unificare a „dublului” naturii persoanei umane, rezultă cunoașterea. Fundamentarea unei antropologii psihopatologice Să încercăm în continuare ca, pe baza celor de mai sus prezentate, să schițăm cadrul unei antropologii psihopatologice. Dacă psihiatria clinică este structurată, ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de existență o probează. Cu toate acestea, interpretarea dominantă a genezei și evoluției acestui sistem complex pare a fi tot aceea convențională, elaborată la începutul ultimei decade a secolului abia încheiat. Din această perspectivă, pe care aș numi-o a „exteriorității”, care privilegiază, în chip vădit, factorul politic de analiză, nu pe cel social, am avea de-a face cu un regim de ocupație, impus prin forță, care a supraviețuit prin forță și prin exercițiul terorii. Comunismul ar fi fost așadar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fi coagulate, etalate, combinate, relatate, dezvoltate este tras în principal din două direcții. Prima este aceea a ficțiunii autobiograficului și cuprinde inventarul de obsesii, moartea, în primul rând: „Moartea n-a fost pentru Cristian Popescu o abstracție, o amânare, o exterioritate radicală; dimpotrivă, o proximitate concretă, o componentă a vieții, o iminență continuă” (Mircea Martin). O parte a literaturii autorului vine din spațiul memoriei, ce ia nu o dată forme fantastice: fantasticul e dat de perspectiva temporală ce acoperă și resemantizează golurile
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
și emoții estetizate care îl apropie de lirica lui Ion Minulescu. Descriptiv, este atent la detaliul decorativ, îmbinând indiscreția și rafinamentul. „Subiectul” pieselor sale lirice este luxul, strălucirea mondenă, amintind creația târzie a lui Charles Baudelaire, dandysmul, preocuparea obsesivă pentru exterioritate, femeia ca „obiect” prețios, asemenea artei. Poezia capătă uneori vagi, retorice elanuri constructiviste, R. fiind sedus mai degrabă de aspectul pictural, pitoresc al agitației din porturi, fabrici, șantiere. El pare să ocolească orice popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare. Viața nu trebuie despărțită de artă, afirmă el la unison cu mișcările avangardiste, pomenindu-i pe
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
natura și eternitatea atitudinea contemplativă a romanticului (Poezii, 1837). Nestatornicia vieții omenești devine motivul liricii sale (Memoria celor trecute, Toamna, Vremea, Greierele, Clopotul, Mormîntul). Utilizarea stângace a mijloacelor de transpunere a sentimentului, absența fiorului și a transfigurării mențin meditația în exterioritate și cadrul în decorativ. Frecventele aluzii mitologice atestă preromantismul poetului. Înrâurit direct de Joseph Thomson pare a fi M. în evocarea anotimpurilor. Dar aici el reușește, când nu diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
obiectiv, personalizare și structură, individualitate și colectivitate etc. Construcția identității este departe de a fi o simplă invenție personală, autonomă, liberă de orice determinare exterioară. Dar tot ea este departe de a fi o simplă reflectare a structurilor, a acelei exteriorități care ne înconjoară, în care trăim și față de care trebuie să dăm seama prin ceea ce întreprindem. Ca atare, construcția identității este o deschidere a căutării, dar și o închidere ce urmează descoperirii și care, odată cu aceasta, creează condiții pentru o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
decât partea cea mai lăuntrică a mea, și mai sus decât partea cea mai de sus. Augustin, Confesiuni 3, 6 Cunoașterea poeticătc "Cunoașterea poetică" De ce pierdem esențialul? Dispersia intelectuală și disperarea morală nu rezultă poate decât din sterila asimilare a exteriorității, după reguli învățate la școala marilor iluzii. Zâmbim resemnați în fața mediocrității diurne. Acceptăm cordial ratarea, ca pe o tristă afacere de familie. De ce atât de ușor, de ce atât de repede? De ce măruntaiele faptelor noastre sunt, adesea, urât mirositoare? Ce anume
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
misterul trinitar al nașterii Cuvântului din Dumnezeu. Experiența înfierii duhovnicești este ecoul perihorezei treimice, în care viața de iubire a Tatălui se împărtășește fără știrbire Fiului și Duhului Sfânt. Fără să pătimească nașterea din nou, teologul ar cădea în platitudinea exteriorității; el n-ar practica decât o foarte săracă algebră dogmatică sau un orb formalism filologic - cearta pe litere sau prepoziții; la cealălată extremă nu se găsește decât un ritualism decerebrat și asemantic, încurajat de o vagă psihologie a fricii și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mult decât pot oferi. În acest stadiu, duplicitatea fenomenologică n-a fost depășită. La fel se întâmplă și cu alte gesturi ascetice (i.e., postul). Două persoane pot asuma, cantitativ și calitativ, același comportament plecând de la două (invizibile) rațiuni contrare. Iluzia exteriorității ne poate proiecta în ceremonialul etalării „virtuților”, în timp ce esența ascezei ține de adâncirea lăuntrică a chenozei. „Instituind posibilitatea permanentă a amăgirii și minciunii”, spune Michel Henry, „duplicitatea apariției desfășoară un univers al cărui principiu e ipocrizia. Nu că aceasta s-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să fie subnutrită cu himere și jumătăți de adevăruri. Fără să avem mereu cugetul împărțit, voința n-ar slăbi, nici curajul nu ne-ar abandona la jumătatea drumului. Esența mondenității constă în pervertirea unor adevăruri doar parțial vizibile în sfera exteriorității. Patimile sau păcatele au întotdeauna o bază reală. Sugestia demonică aterizează pe un teren pregătit de nevoile biologice ale animalității noastre. Grija de trup este, între anumite limite, un fapt necesar. Iubirea de sine va confisca însă această obligație în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se definește prin apologia indirectă a nerușinării. Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii de adevăr. Nerușinarea mondenității suferă acuzația crucii. Mărturisirea rușinată a păcatului și amintirea morții curmă lanțul trofic al iluziei. Minciuna patimilor este demascată. Futilitatea vechilor preocupări se spulberă în fața recunoașterii radicale a apartenenței noastre la planul veșnic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inert și fără miză spirituală. La adăpostul acestui vot, prosperitatea economică sau puterea financiară a mănăstirilor poate crește nestingherit, contrastând cu starea celor mai mulți dintre creștinii din lume. Sărăcia trebuie practicată deci nu doar la nivel individual sau doar în planul exteriorității. Votul sărăciei reflectă chemarea evanghelică la simplitate, fiind de mare ajutor în efortul monahului de a îmbrățișa, în carne și oase, soarta umanității pentru care Hristos a murit pe cruce. Fără sărăcie, viața monahală își pierde statutul respectabil și devine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Existența și excelența cunoașterii a fost apreciată în influente tradiții de gândire după gradul de apropiere și de cuprindere a obiectului ei. Se pornește de la presupunerea că toate acele demersuri de cunoaștere care mențin obiectul cunoaștere într-o relație de exterioritate cu subiectul nu vor putea conduce la rezultate care merită pe deplin numele de cunoaștere. Cei mai categorici, din acest punct de vedere, pot fi considerați gânditorii mistici ai epocilor mai îndepărtate sau mai apropiate, care au conceput cunoașterea supremă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dependent sau îngrădit de alții. Autoformarea are la bază o rețea de procese de producere a unor componente ce regenerează continuu prin transformările sale interne și care constituie o readaptare permanentă a tacticilor de învățare la noi exigențe impuse de exterioritatea naturală și socială. Autoformarea, înțeleasă ca autopoiesis, este acea autogenerare interioară cu scop adaptativ, ca perfecționare a mecanismelor de valorizare practică a experienței individuale și sociale. Obiectivul prioritar al practicii formării trebuie să-l constituie autoformarea. Rolul profesorului în această
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod obligatoriu, de prezența fizică, exterioară a celuilalt În câmpul experienței mele. Dar, În mod egal, și celălalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pură, căci ea survine în varii chipuri. Uneori apare ca mod de a fi deja dat.<ref id="118">Ibidem, p. 67. </ref> Sau ca un mod „de sine stătător“.<ref id="119">Ibidem, p. 122.</ref> Eventual, ca simplă exterioritate și mod uniform de a fi, obținut prin abstracție și nivelare<ref id="120">Ibidem, p. 219.</ref>. Apare deopotrivă ca lipsă: lipsă a determinării felului de a fi, lipsă a unei limite sau lipsă de relief, cum am văzut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pură, căci ea survine în varii chipuri. Uneori apare ca mod de a fi deja dat.<ref id="118">Ibidem, p. 67.</ref> Sau ca un mod „de sine stătător“.<ref id="119">Ibidem, p. 122.</ref> Eventual, ca simplă exterioritate și mod uniform de a fi, obținut prin abstracție și nivelare<ref id="120">Ibidem, p. 219.</ref>. Apare deopotrivă ca lipsă: lipsă a determinării felului de a fi, lipsă a unei limite sau lipsă de relief, cum am văzut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu trebuie redusă la produsul ei un „ce” - obiect la sfârșitul procesului; ea este însuși procesul, căci omul nu este un obiect al educației, ci subiectul. În învățarea-proces, subiectul nu se vrea o sumă de obiecte, o însușire, posesie de exteriorități, ci o asumare a valorilor ființiale pentru el; astfel deprinde valorile, virtuțile, se deprinde pe el însuși, forma sa lăuntrică și, totodată, proiectivă în orizont nelimitat, în conformare, relație rezonantă și rezonabilă cu „ceilalți”. Cu natural talent (Kant), conform principiului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
soluție totală, al acelui «Total Altul» care este izvor de mântuire. Înaintând în analiză putem identifica momentul în care atitudinea religioasă devine obicei religios. Nu este vorba despre un salt calitativ, nici de o cădere a experienței subiective autentice în exterioritatea socială. Vorbim, mai degrabă, de un dinamism interior spre un unic fapt, și deci, în consecință, de o dezvoltare. Gestul simbolic poate să fie îndreptat spre Absolut, ceea ce nu duce la excluderea faptului ca acesta să fie în același timp
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
așezare la sine pregătitoare, acea retragere din multiplicitatea răsfirării ființei spre unitatea tensiunii interioare. În mijlocul naturii, fiecare prezență, odată cu apropierea furtunii, încearcă convertirea neputinței de a se ascunde în fermitatea înfruntării nervozității vijelioase. Aici asistăm la o neglijare eficientă a exteriorității, la un abandon temporar al formelor de suprafață în tihna inactivului. Însă, dincolo de aceste forme, freamătă esențele ce-și consolidează temeiul pentru înfruntarea cu presiunea înnoitoare a furtunii. Dar radicalitatea unei astfel de concentrări în sine relevă nu doar elaborarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și a muzelor creației artistice, toate aceste realități și surveniri ontice sunt preluate și încadrate în eșantioanele structurii formale impusă de vigilența socială. Această autoritate se dovedește suveranul ce supraveghează și conduce mobilitatea existențială din și chiar dincolo de cetate, în exterioritatea comunității umane stigmatul social menținându-și, cel mai adesea, apăsarea imprimării sale. Să presupunem acum că omul căruia i-am recunoscut stabilizarea și ancorarea în cotidian, integrarea în resorturile societății dintru începutul șovăitor al vieții cunoaște experiența unei crize mistice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente de către omul ancorat cotidianului. Fiecare dintre semenii acestuia este apelat în același mod de către ecourile înalte sosite din nesfârșitul interiorității dar numai opțiunea personală alege între proiecția în deschiderile spirituale ale lăuntricului neglijând exterioritatea mundană și menținerea în sfera epuizărilor cotidiene ignorând dimpotrivă posibilitatea saltului în interioritate. Așadar, optarea în esență, pentru transcendent sau imanent revine numai conștiinței individuale după întâlnirea dintru început cu propunerea-chemare, cu apelarea și oportunitatea oferite din Absolutul ce-și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]