508 matches
-
inițial involuntar, mai apoi conștient) și în literatura de ficțiune legea cauzalității inverse, potrivit căreia cuvântul ("forma") nu mai are menirea de a exprima trăirea interioară, "fondul" psihic, cu "conținuturile" specifice. Dimpotrivă: în loc să fie un mijloc de comunicare și de exteriorizare a vieții afective, cuvântul determină uneori niște stări sufletești și o serie de reacții sau "acțiuni" sui generis, obligându-i astfel pe toți cei ce "vorbesc" în ficțiune, de la "autor" la "personaje", să-și afirme (prin niște zadarnice tentative de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
proces de sublimare freudiană: "Pentru ca un sentiment să devină o obsesie e necesar [...] ca el să nu fie satisfăcut, realizat în chip normal, adică tradus în acte, în descărcări fizice, în posesiune, când e vorba de dragoste. Negăsindu-și o exteriorizare legitimă, el se reține și invadează toate încăperile sufletului [...], ajunge să paralizeze toate forțele sufletești prin întreținerea unei febre continue, de care omul de rând nu poate scăpa decât doar prin crimă pasională, iar artistul prin transferul ei în ficțiune
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cuvinte, folosirea lor în comunicarea verbală, ale căror mijloace sunt, este mai întortocheat - rolul acestor cuvinte în limbajul nostru este altul decât suntem tentați să credem.“35 Tot așa, anumite forme de exprimare sugerează că vorbirea nu este decât o exteriorizare a gândirii. Impresia este întărită de acele exprimări în care verbele „a vorbi“ și „a gândi“ sunt folosite în paralel, de exemplu în expresii ca „Vorbește fără să gândească.“, „Gândește-te înainte de a vorbi!“, „Nu pot să-mi exprim bine
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
context, intuiția în care constă la început numele devine reprezentare, iar conținutul acestei reprezentări se realizează prin unirea dintre semnificație și semn (= forma semnului). Astfel, numele devine modul de existență a conținutului în inteligență și presupune, pe de o parte, exteriorizarea inteligenței înseși prin el și, pe de altă parte, interiorizarea numelui în forma unei intuiții produse de inteligență. Se produce astfel o dedublare a inteligenței printr-o "înstrăinare de sine" și o situare a ei "înăuntrul ei înseși". De aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii); el a trăit, de altfel, în perioada marcată de tăcerea kantiană în legătură cu abordarea filozofică a limbii. Cînd tratează problema ființării, independenței și dependenței conștiinței-de-sine însă, acest filozof stabilește modul de raportare la o altă conștiință de sine printr-o exteriorizare (printr-o ieșire în afară), deci printr-o atribuire de sine, regăsindu-se astfel ca fiind o altă esență, distinctă, și, în același timp, văzîndu-se pe sine în celălalt 118. Conștiința-de-sine rațională se realizează prin ea însăși atunci cînd se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de iarbă ori Săgeata înfiptă-n aer, uimit de Ploi inverse ori de Memoria copacilor, ori privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile, exteriorizările nu exclud spectrul dispariției; însă privind în sine elegiacul contrapune aprehensiunilor inerente un surplus de elan vital: O beznă flămândă mă caută, sire, și mările toate-s de ceață. Și-am să mor de prea multă iubire Și-am să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unele victime au avut curajul să vorbească în public. Membrele a diverse mișcări feministe au început, la rândul lor, să pretindă pentru victime despăgubiri din partea guvernului japonez. Cazul a iscat o dezbatere publică în Japoniaxe "Japonia", ceea ce a contribuit la exteriorizarea diferitelor judecăți de valoare ale cetățenilor japonezi cu privire la sclavia sexuală. Poziția guvernului nipon a fost următoarea: legislația internațională nu cere statului japonez să plătească despăgubiri „femeilor de reconfortare”. Executivul a încercat să domolească obiecțiile ridicate de avocații victimelor în propriile
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
regimul constituțional exprimă ansamblul de reguli care reglementează organizarea și conducerea unui stat într-o anumită etapă a dezvoltării sale. Orice stat, numai prin faptul existenței sale, are o organizare, o Constituție. Din punct de vedere formal, regimul constituțional exprimă exteriorizarea sau obiectivarea ansamblului de reguli care reglementează organizarea și conducerea unui stat într-un document politico-juridic (Constituție). Regimul constituțional în sens formal corespunde statelor moderne, care sunt guvernate pe baza Constituțiilor scrise. Substanța regimului constituțional o reprezintă regulile de organizare
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
regimul constituțional exprimă ansamblul de reguli care reglementează organizarea și conducerea unui stat într-o anumită etapă a dezvoltării sale. Orice stat, numai prin faptul existenței sale, are o organizare, o Constituție. Din punct de vedere formal, regimul constituțional exprimă exteriorizarea sau obiectivarea ansamblului de reguli care reglementează organizarea și conducerea unui stat într-un document politico-juridic (Constituție). Regimul constituțional în sens formal corespunde statelor moderne, care sunt guvernate pe baza Constituțiilor scrise. Substanța regimului constituțional o reprezintă regulile de organizare
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
întâlnesc mai ales la adolescenții băieți cu vârstele cele mai mici și la adolescentele fete cu vârstele cele mai mari. Acest rezultat ar putea fi determinat de o mai bună identificare a depresiei realizată de mamă la băiatul mic, datorită exteriorizării mai evidente și mai ușor de reperat a tulburărilor de comportament ale acestuia decât ale fetelor (Garrisson, 1992). Ca urmare, o mai mare introspecție și o capacitate de a pune în relație starea sa afectivă interioară și evenimentele exterioare ar
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
etc.; în același timp în care se îndoiește profund de ale sale; dar este convins de prietenia pe care o poartă acestui prieten/prietenă în timp ce se îndoiește uneori de prietenia prietenului/prietenei sale față de el. Acest proces amestecat servește unei exteriorizări temporare a imaginii de sine păstrând în același timp o relație afectivă și emoțională: este un proces diferit de proiecție deoarece permite în plan secund o refacere a propriei sale imagini. Situat în mod esențial pe axa narcisiacă, fenomenul prietenului
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai variat etc.) impun tranzacții inițiate de Adult sau Părinte. Relația profesională mai ales ar trebui să fie guvernată de către Adult, garantul randamentului și eficienței. Manifestările excesive ale eului Copil devin disonante și neproductive o dată cu înaintarea în vârstă; în schimb, exteriorizarea comportamentelor Parentale este tot mai îndreptățită în percepția socială, producând subiectului satisfacții cu efect de întărire. Rolul profesional al funcționarului public, mai mult decât al altor profesii, impune un dozaj precis și adecvat al comportamentelor Adulte și Parentale. Pe de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și a uzurii în relația cu celălalt, a implicării emoționale excesive, a incompetenței relaționale, ca și a ambiguității rolului profesional. Ca urmare, el va fi tentat să se comporte Infantil, căutând în tranzacțiile pe care le inițiază beneficii rezultate din exteriorizarea frustrărilor, a nemulțumirilor și insatisfacției în relațiile cu clienții sau din obediența excesivă în raporturile cu superiorii. 3. Obiective, ipoteze, metode Ca obiectiv, ne-am propus să investigăm relația dintre nivelul de anxietate al funcționarilor publici și tipurile de tranzacții
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și rezultatul socializării profesionale, nu numai al reacției individuale la condițiile de muncă și de viață. Cultura organizațională, prin sistemul de valori pe care îl promovează și în jurul căruia gravitează întregul ei conținut și desfășurarea, poate încuraja sau, dimpotrivă, frâna exteriorizarea de comportamente indezirabile din perspectiva interacțiunii sociale. În multe organizații, respectul, ca valoare fundamentală pentru întemeierea agregatului social dezirabil, nu este explicit afirmat pentru a jalona acțiunile fiecăruia dintre membrii săi. Deși există cadre instituționale, cum ar fi Statutul Funcționarului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
sistemului axiologic personal. Numeroasele blocări, contrarieri, care vor apărea în funcționalitatea sa îl vor determina să adopte roluri și modalități de acțiune care nu-i sunt proprii, care nu sunt conforme cu tendințele sale native, fapt care împiedică manifestarea și exteriorizarea plenară a „Propriumului”, a „matricelor sale valorice și a sistemului său axiologic”. Faptul că structurarea persoanei rămâne însă „deschisă”, asigură atât caracterul evolutiv, dinamic, al personalității, cât și posibilitatea unei activități constructive din partea persoanei care, odată cu însușirea progresivă a unor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deoarece o astfel de rezolvare a unei situații conflictuale este în contradicție cu modelele de acțiune acceptate în culturile avansate. În cazul comportamentului de izolare, prin care se refuză contactul social cu semenii, „simularea” și „disimularea” reprezintă formele principale de exteriorizare a atitudinii de infatuare și dispreț pe care individul respectiv o manifestă față de sine și față de semeni. Veșnicul camuflaj, continua preocupare de a se preface, de a face să pară adevărat ceva inexistent, la care se asociază, de regulă, suspiciunea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de el, o vie reacție de autoacuzare și de vinovăție. Efectele acțiunii stresante a sentimentului exagerat de vinovăție sunt atât de ordin fiziologic, cât și de ordin psihologic și comportamental. Reacțiile de ordin fiziologic nu reprezintă altceva decât moduri de exteriorizare a acelei tensiuni psihice interioare deosebite pe care o trăiește subiectul aflat sub presiunea sentimentului acut de vinovăție, care, o dată instalat, acționează ca o reacție de alarmă, transpusă în teamă, în frica de a fi descoperit, de a fi tras
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lipsesc remușcarea ândelungată, intimitatea gândului și a sentimentului, viața sa e obiectivă, se revarsă în gesturi și acțiuni. Jocul popular est mai degrabă o etalare a costumului și a calităților fizice (sprinteneala băiatului și grația fetei) și mai puțin o exteriorizare a sentimentului. 5.2. Spiritul practic Ancorarea în concret, în realitatea imediată presupune spirit practic, corespunzător necesităților supraviețuirii zilnice, rezolvării simple și rapide a lucrurilor. Un om cu spirit practic este un om abil, descurcărț, capabil, competent, destoinic, deștept, dibaci
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fericit sau nefericit, în funcție de reușita operei sale. Fie este spectator și pasiv, adică nu își folosește resursele, și există prin „opera” altora. Vezi Cântec, Dans, A citi, Muzeu, Muzică, Pictură. Strigăt, a striga Strigătul este înainte de toate eliberator, deoarece reprezintă exteriorizarea emoției. Este un simbol pozitiv al eliberării, expulzării și exprimării. Se nuanțează însă în funcție de emoția ce îl însoțește: frica, spaima, groaza sau furia, mânia, revolta, sau bucuria, surpriza, plăcerea. Totul depinde și de cine îl scoate. Dacă e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
să se aplice numai comportamentelor și gândirii, rar și emoțiilor sau simțămintelor”. Există însă și „reguli ale simțămintelor”. După Arlie Russell Hochschild, în orice context al activităților umane se regăsesc două tipuri de reguli: reguli ale simțămintelor și reguli ale exteriorizării simțămintelor. 1. Regulile simțămintelor prevăd ce emoții se presupune că ar trebui să trăiască indivizii în diferitele situații: la nuntă, la ceremoniile funebre, în sălile de spectacol etc. Aceste reguli se referă nu numai la emoțiile adecvate în situațiile sociale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
puternic la slabă, orientarea (pozitivă sau negativăă și durata (scurtă sau îndelungatăă simțămintelor. Nu ne așteptăm ca cineva să sufere intens toată viața că i-a murit pisică sau să se bucure peste măsură că a răsărit soarele. 2. Regulile exteriorizării simțămintelor arată așteptările celorlalți în legătură cu „ce și cum” să ne manifestăm emoțiile: la biserică să fim pioși, la circ veseli; să aplaudam la teatru și să strigam sloganuri la mitinguri. Când oamenii se conformează regulilor de exteriorizare a simțămintelor, ei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
soarele. 2. Regulile exteriorizării simțămintelor arată așteptările celorlalți în legătură cu „ce și cum” să ne manifestăm emoțiile: la biserică să fim pioși, la circ veseli; să aplaudam la teatru și să strigam sloganuri la mitinguri. Când oamenii se conformează regulilor de exteriorizare a simțămintelor, ei se angajează într-o „acțiune de suprafață”, de adaptare a aparentei și comportamentelor la cerințele culturii emoțiilor pentru o situatie sau alta: ne luăm „față de înmormântare” când suntem pe punctul de a fi amendați de polițiștii de la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
teza, în opinia mea, legitimează deplin abordarea sociologică a emoțiilor. Conform teoriei despre reflexivitate, există trei modalități de transformare a emoțiilor din entități biologice în entități sociale: 1Ă identificarea emoțiilor, care ține de reflexivitatea cognitivă (interpretarea, atribuirile, inferențele emoțiiloră; 2Ă exteriorizările emoțiilor, controlul și reglarea emoțiilor, procese ce produc efectele asupra celorlalți; 3Ă trăirile interne ale emoțiilor, care se reflectă în starea internă de excitare (nivelul excitației senzoriale, durataă. 3.4.1. Identificarea emoțiilor. Adesea, trăirea internă a emoțiilor este ambigua
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
răspunsurile noastre comportamentale în funcție de răspunsurile date de ceilalți aflați în aceeași situație. 3. Scenariile culturale intervin și ele în procesul de identificare a emoțiilor: prin schimbarea criteriilor de comparare a emoțiilor, trăirile interne pot fi altfel identificate. 3.4.2. Exteriorizările emoțiilor. După Morris Rosenberg (1990, 8Ă, „exteriorizarea emoției nu este un simțământ interpersonal; este un proces interpersonal”. Prin exteriorizarea, afișarea, punerea în evidență a emoțiilor, determinăm anumite efecte asupra celorlalți (vezi dramaturgia lui Erving Goffman, 1959Ă. Morris Rosenberg face distincție
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ceilalți aflați în aceeași situație. 3. Scenariile culturale intervin și ele în procesul de identificare a emoțiilor: prin schimbarea criteriilor de comparare a emoțiilor, trăirile interne pot fi altfel identificate. 3.4.2. Exteriorizările emoțiilor. După Morris Rosenberg (1990, 8Ă, „exteriorizarea emoției nu este un simțământ interpersonal; este un proces interpersonal”. Prin exteriorizarea, afișarea, punerea în evidență a emoțiilor, determinăm anumite efecte asupra celorlalți (vezi dramaturgia lui Erving Goffman, 1959Ă. Morris Rosenberg face distincție între exteriorizarea emoțiilor datorată reflexivității și exteriorizarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]