417 matches
-
sistem gramatical, unitățile lexicale primesc, în actul lingvistic concret, o componentă gramaticală în interiorul opozițiilor categoriale în care intră, în funcție de structura sintactică a textului, realitatea extralingvistică pe care categoria o interpretează sau de raportul pe care îl stabilește locutorul, între realitatea extralingvistică și interpretarea ei lingvistică. Concomitent cu componenta semantică lexico-gramaticală (genul, la substantive, tranzitivitatea, la verbe etc.), unitățile lexicale poartă în structura lor (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă), și în interiorul sistemului lexical, anterior actului lingvistic concret, o componentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
componenta semantică lexico-gramaticală (genul, la substantive, tranzitivitatea, la verbe etc.), unitățile lexicale poartă în structura lor (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă), și în interiorul sistemului lexical, anterior actului lingvistic concret, o componentă gramaticală. În alți termeni, realitatea „obiectului” extralingvistic este interpretată lexical de pe o anumită poziție în sistemul opozițiilor gramaticale categoriale; „obiectele” sunt reprezentate în sistemul lexical prin substantive la singular: student; “însușirile”, prin adjective la gradul pozitiv: inteligent etc. Unele sensuri categoriale, cele cu originea în structura sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul gramatical, actualizat în sistemul opozițiilor categoriale, primesc un fascicol de sensuri gramaticale concrete, generate de aceste opoziții categoriale: „Studentul inteligent găsește soluția optimă.” studentul - nominativ - impus de și expresie a funcției de subiect gramatical - singular - expresie lingvistică a realității extralingvistice - determinare definită - expresie lingvistică a situării realității extralingvistice sub semnul „generalului”; inteligent - nominativ - expresie a acțiunii legii acordului adjectivului-atribut cu substantivul regent - masculin - singular La verb, termenul neutru care-l reprezintă în sistemul lexical al limbii și care conține în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un fascicol de sensuri gramaticale concrete, generate de aceste opoziții categoriale: „Studentul inteligent găsește soluția optimă.” studentul - nominativ - impus de și expresie a funcției de subiect gramatical - singular - expresie lingvistică a realității extralingvistice - determinare definită - expresie lingvistică a situării realității extralingvistice sub semnul „generalului”; inteligent - nominativ - expresie a acțiunii legii acordului adjectivului-atribut cu substantivul regent - masculin - singular La verb, termenul neutru care-l reprezintă în sistemul lexical al limbii și care conține în sine posibilitatea dezvoltării sensurilor categoriale în sistemul gramatical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai multe perspective: Cine știe adevărul și îl calcă în picioare se așează definitiv de partea ticăloșiei. Verbele nepredicative nu își pot asuma, singure, predicația, întrucât planul lor semantic, 1. sau nu-și află determinarea necesară în raportul cu realitatea extralingvistică în procesul de actualizare a semanticii enunțului lingvistic, 2. sau reprezintă proiectarea enunțării (subiective) asupra enunțului (obiectiv). 1. Prima situație este reprezentată de verbele copulative, care realizează funcția de predicat - ca predicat analitic - printr-o relație de complementaritate cu un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cineva a-nveninat fântânile omului.” (L. Blaga) șpronume-subiectț șverb-predicatț șnume-compl. directț agent activ acțiune obiect pasiv La diateza pasivă, corespondența între cele două planuri este suspendată printr-o schimbare radicală a perspectivei din care subiectul vorbitor trece în ordine lingvistică lumea extralingvistică pe care se întemeiază planul semantic al enunțului sintactic: Furtuna nu a doborât stejarul ® subiect predicat-verb activ ¬ compl. direct autor activ acțiune (obiect pasiv) Stejarul nu a fost doborât de furtună. subiect predicat-verb pasiv ¬ compl. de agent obiect pasiv acțiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfologică, sintactică. Funcția semantică principală a adverbului este de a particulariza planul semantic general al unui verb: „El scrie El scrie frumos.” Adverbul caracterizează acțiunea exprimată de un verb sub aspect calitativ sau cantitativ, sub aspectul coordonatelor principale ale lumii extralingvistice (timpul și spațiul) sau ale situației de comunicare, din perspectiva protagoniștilor comunicării (locutorul și interlocutorul) și a cadrului situațional (temporal sau spațial). Prin acest amplu plan semantic, adverbul ocupă, în sintagma verbală, poziții pe care, în sintagma nominală, le ocupă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin autonomie lexicală poate introduce în câmpul sintactic al regentului (verb, substantiv) o dimensiune semantico-sintactică generală - spațialitatea, de exemplu; conținutul semantic deplin, bine determinat, al funcției sintactice este asigurat de raportul semantic prepoziție - substantiv (adverb) etc.; interpretarea lingvistică a realității extralingvistice este orientată de caracterul polisemantic al prepozițiilor, care vin în aceeași relație sintactică cu un fascicol de trăsături semice care adâncesc, nuanțează, definitivează sensul general, din perspectiva unor opoziții care se interferează: interior/exterior, vertical/orizontal, punct de plecare/punct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul semantic și structura enunțului sintactic. Prin intrarea sa în relații cu planul semantic global și totodată cu alți constituenți ai enunțului, cuvântul își actualizează identitatea lexicală și primește o nouă identitate semantico-sintactică. În procesul de interpretare lingvistică a realității extralingvistice 1, specificul structural și funcțional al enunțului sintactic rezultă din: • includerea unor elemente aparținând celor două nivele imediat inferioare în organizarea sistemului limbii, lexical și morfematic: • împletirea nivelului fonematic cu elemente prozodice: intonație, accent, pauză etc: Răsare soarele. Formidabil! Vorbă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al enunțului și planul expresiei se desfășoară funcția centrală a actului de cunoaștere și comunicare lingvistică: predicația. Rezultat al enunțării - proces complex prin care subiectul vorbitor intră în raport intersubiectiv cu un interlocutor în interpretarea lingvistică a unei realități extralingvistice - enunțul este o structură finită, relativ autonomă, a cărei identitate sintactică se definește printr-o triplă unitate, întemeiată pe coeziune și coerență: • unitate de înțeles; componentele planului său semantic se situează în simultaneitate în desfășurarea cunoașterii și comunicării lingvistice; • unitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de la nivel sintactic este constituită din cel puțin două unități lexicale autonome, între care se instituie o anumită relație sintactică. Din perspectivă logico-semantică, relațiile sintactice sunt interpretarea lingvistică a unor raporturi logice, prin care se reflectă în planul gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între „obiecte”) și intrinseci (interioare „obiectelor”, de tipul: parte-întreg, conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice implică o interdependență specifică între reflectarea lingvistică a unor raporturi din realitatea extralingvistică și desfășurarea raportului dintre planul sintagmatic și planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin care se reflectă în planul gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între „obiecte”) și intrinseci (interioare „obiectelor”, de tipul: parte-întreg, conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice implică o interdependență specifică între reflectarea lingvistică a unor raporturi din realitatea extralingvistică și desfășurarea raportului dintre planul sintagmatic și planul paradigmatic al limbii. În relativă dependență de particularități ale realității extralingvistice și într-o mai strânsă legătură cu specificul organizării și funcționării fiecărei limbi, între sfera semantică a unităților lexicale (și sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice implică o interdependență specifică între reflectarea lingvistică a unor raporturi din realitatea extralingvistică și desfășurarea raportului dintre planul sintagmatic și planul paradigmatic al limbii. În relativă dependență de particularități ale realității extralingvistice și într-o mai strânsă legătură cu specificul organizării și funcționării fiecărei limbi, între sfera semantică a unităților lexicale (și sintactice) intrate în enunț și dezvoltarea relațiilor sintactice se instituie un raport de intercondiționare. Expresie a modului de reflectare lingvistică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice sunt condiția, cadrul și sursa dezvoltării sensurilor sintactice și morfologice, precum și cadrul împletirii acestora în constituirea sensului global al enunțului, prin care vorbitorul intră în comunicare cu un interlocutor despre realitatea extralingvistică, exprimându-și totodată și raporturile lui cu aceasta. Prin raportul dintre planul expresiei și planul lor semantic, în interpretarea lingvistică a celor două categorii de conexiuni, relațiile sintactice: a. reprezintă expresia lingvistică izomorfă a reflectării în conștiința subiectului vorbitor a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și prin corelația sens gramatical (categorial) - sens lexical, în interiorul unor categorii gramaticale (diateza, timpul): El a sărăcit. El a devenit sărac. El s-a îmbogățit. El a devenit bogat. c. transformă în succesivitate lingvistică conexiuni existând în simultaneitate în plan extralingvistic și care pot fi reflectate în simultaneitate în planul gândirii: floare albastră, casă mică, un copil mic și obraznic. Relațiile sintactice compensează în acest caz incapacitatea unităților lexicale (al căror plan semantic atinge, prin implicarea unui nucleu noțional, un înalt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precum: casă mică, ladă mare etc. au și corespondente lexicale: căsuță, lădoi etc., dar floare albastră sau viață de student etc. își pot desfășura planul semantic numai prin intermediul unei relații sintactice. d. introduc în succesivitate lingvistică conexiuni simultane în plan extralingvistic, dar descoperite în succesivitate temporală în procesul de reflectare a realității și de comunicare a cunoașterii: „Floarea este albastră.”, „Mircea, colegul Danei, a plecat ieri la mare.” Gramatica tradițională vorbește în general de două raporturi sintactice principale: subordonare și coordonare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doua a acestei noi ediții a Gramaticii este consacrată dimensiunii pragmatice a textului. Aici, în capitolul intitulat Structuri sintactice deviante, se regăsesc Constructțiile incidente (pp.738-742) din edițiile precedente. În funcție de: • modul specific de interpretare lingvistică, prin intermediul raportului limbă-gândire, a realității extralingvistice, concretizat în desfășurarea raportului dintre categoriile de sensuri din interiorul planului semantic al enunțului, • exigențe impuse de linearitatea desfășurării în enunț a semnelor lingvistice, • atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul comunicării, organizarea enunțului se întemeiază pe cinci tipuri fundamentale de relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reciproc, nici unilateral), dar între ei se desfășoară raporturi de echivalență: • lingvistică, concretizată într-o sinonimie lexicală: „... Am trecut în salon, unde ne așteptau țigări, țigarete, cafele, des bonbons et des liqueurs - adică pe românește bomboane și lichioruri...” (I.L. Caragiale) • extralingvistică, concretizată în termeni care-și constituie planul semantic prin raportare la același referent: „Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald.” (M. Eminescu) În planul expresiei, termenii nu-și impun restricții, dar se pot situa pe aceeași poziție în interiorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică: termen sintactic-unitate lexicală, termen sintactic-unitate sintactică (propoziție): (1) (2) „Am cules numai merele coapte.” „Am cules numai merele care erau coapte.” care se copseseră.” În interiorul sintagmei, termenii se situează pe diferite poziții, relativ determinate de particularități ale interpretării realității extralingvistice. Prin poziția pe care o ocupă în organizarea sintagmei și, prin aceasta, în desfășurarea relației sintactice, fiecare din termeni (unitate lexicală sau unitate sintactică) sau numai unul dezvoltă o anumită funcție sintactică. Funcția sintactică este noua identitate, de plan sintagmatic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unitate sintactică: ‘Plec la Veneția.’, planul său semantic global primește, la acest al doilea nivel, al frazei, un alt strat semantic, corespunzător funcției sintactice realizate propozițional: Vreau să plec la Veneția. Expresie lingvistică a interpretării și a reacției la realitatea extralingvistică, pe care se întemeiază „obiectul” comunicării sau atitudinea locutorului față de interlocutor, enunțul este dezvoltarea sintagmatică în care se realizează concret, prin includerea nivelului lexical, funcțiile sintactice, existente ca atare, cu identitate abstractă, în planul paradigmatic al limbii. Existența „abstractă” - în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reprezenta, și atributul: „Teiul din fața ferestrei a înflorit deja.”, și circumstanțialul: „Am plantat un tei în fața ferestrei.” Topica Ordinea termenilor în desfășurarea lineară a enunțului sintactic este în mare măsură expresie a interpretării obiective și/sau subiective a dinamicii realității extralingvistice în interiorul și în afara raportului limbă-gândire în limba română. Desfășurarea bogată a flexiunii, precum și existența unor condiționări semantic-lexicale implicite lasă topicii un rol relativ secundar în marcarea identității unei relații sintactice sau unor funcții sintactice. Când, însă, sfera semantică a termenilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțului. a. Prin elemente de relație se realizează și se exprimă dependența (sau o direcție a relației de interdependență), coordonarea, mai rar, apoziția și se desfășoară o subcategorie a relației de incidență. În interpretarea lingvistică a unor raporturi din plan extralingvistic, elementele de relație determină și descriu perspectiva din care acestea sunt reflectate în planul gândirii. În legătură cu aceasta, ele marchează modul specific de transpunere a unui raport extralingvistic într-o relație lingvistică. Așa, de exemplu, reflectarea în planul gândirii a unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subcategorie a relației de incidență. În interpretarea lingvistică a unor raporturi din plan extralingvistic, elementele de relație determină și descriu perspectiva din care acestea sunt reflectate în planul gândirii. În legătură cu aceasta, ele marchează modul specific de transpunere a unui raport extralingvistic într-o relație lingvistică. Așa, de exemplu, reflectarea în planul gândirii a unui același raport de antiteză din plan extralingvistic se poate realiza sintactic, prin două tipuri de relații, descrise de elementele relaționale, de coordonare: El a avut timp suficient
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva din care acestea sunt reflectate în planul gândirii. În legătură cu aceasta, ele marchează modul specific de transpunere a unui raport extralingvistic într-o relație lingvistică. Așa, de exemplu, reflectarea în planul gândirii a unui același raport de antiteză din plan extralingvistic se poate realiza sintactic, prin două tipuri de relații, descrise de elementele relaționale, de coordonare: El a avut timp suficient dar n-a realizat nimic., „Mihaela se spetește muncind iar Mircea stă și joacă șah.” sau de subordonare: Deși el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categorie de enunțuri caracterizează stilul conversației și implică permanent subînțelegeri: „- A fost pe aici!... Când? $a fost pe aici$$ - Adineaori...” (I.L. Caragiale) $a fost pe aici$$ • enunțuri eliptice; enunțuri care se împletesc, în realizarea unei unități de înțeles, cu factori extralingvistici, situaționali: Casă de bilete, Teatrul Național etc. șAici esteț Intrare studenți, Trecere pietoni etc. șAici esteț Fumatul oprit! Trecerea interzisă! etc. șAici esteț 2500 de lei kilogramul, Două la mie etc. șMerele costăț șPătrunjelul se vinde două legături la o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]