424 matches
-
cel: (229) rochiile albe și cea neagră Un alt tip de structură cu adjective coordonate este cea în care substantivul regent este la singular, dar are înțeles de plural. În aceste structuri, lectura de tip colectiv este blocată din motive extralingvistice (o limbă nu poate fi și română, și franceză). Singura lectură posibilă este cea cu elipsă, în care se subînțelege un nominal înaintea celui de-al doilea adjectiv coordonat. (230) a. limba română și franceză b. limba română și limba
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
emițătorul și receptorul, mesajul, contextul și contactul, codul - R. Jackobson stabilește șase funcții ale limbii. Funcția referențială, numită și denotativă/informațională/cognitivă (raportată la context) este identică funcției de reprezentare din teoria lui K. Bühler. Sfera de manifestare este realitaea extralingvistică, non-verbală pe care se întemeiază planul semantic al textului, al mesajului din terminologia lui R. Jakobson. Denotația este fundamentală pentru "latura semnificat a unui cuvânt" (DSL, 2005: 159) și reprezintă sensul cognitiv al unui cuvânt, sensul "pur intelectual, fundamental și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
să se recruteze dregătorii erau numite constant siromahi, termen utilizat de 5 ori în textul slavon (D. Butiurca, 2014). Sunt termeni monosemantici, trăsatură care le asigură caracterul specializat. Datorită caracterului plurivoc al Invățăturilor, pentru unitățile selectate nu exista o motivare extralingvistică - așa cum se întâmplă în terminologia economică actuală. Este unul dintre motivele pentru care terminologia ce desemna aparatul administrativ domnesc, utilizată în secolul al XVI-lea a dispărut chiar în perioada finală a acestei epoci, sau cel târziu, la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
A. Bidu-Vrănceanu, 2012: 50). Neologia semantică este un alt aspect teoretizat de Angela Bidu-Vrănceau, relevant pentru "interdependența aspectelor lingvistice de care trebuie să țină seama terminologia descriptivă (idem)". Pentru interpretarea noului sens "sunt necesare atât criteriile lingvistice, cât și cele extralingvistice" (A. Bidu-Vrănceanu, 2012: 40-41); criteriul extralingvistic, având diferite reflectări lingvistice este considerat ca fiind relevant pentru interpretarea neologiei /schimbării semantice, mai ales în cercetarea evoluției conceptuale a unor termeni. Este criteriul care "se concretizează lingvistic atât la nivel paradigmatic, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
este un alt aspect teoretizat de Angela Bidu-Vrănceau, relevant pentru "interdependența aspectelor lingvistice de care trebuie să țină seama terminologia descriptivă (idem)". Pentru interpretarea noului sens "sunt necesare atât criteriile lingvistice, cât și cele extralingvistice" (A. Bidu-Vrănceanu, 2012: 40-41); criteriul extralingvistic, având diferite reflectări lingvistice este considerat ca fiind relevant pentru interpretarea neologiei /schimbării semantice, mai ales în cercetarea evoluției conceptuale a unor termeni. Este criteriul care "se concretizează lingvistic atât la nivel paradigmatic, cât și sintagmatic, cele două aspecte intercondiționând
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mai spus (E. Wüster, 1968; M.T. Cabré, 1998; L. Depecker, 2005; A. Bidu-Vrănceanu, 2007; Fr. Gaudin, 2003 etc.) conceptul este un ansamblu de trăsături unitare care definesc o clasă de obiecte desemnate printr-un termen. Conceptele nu există în realitatea extralingvistică. În lumea materială, determinată spațial și temporal există doar obiectele pe care omul de știință, printr-un proces de abstractizare le transformă în sisteme conceptuale. Dintre trăsăturile conceptului reținem doar două: 1) claritatea. Un concept se definește prin claritate dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
idem). Nu este un semn lingvistic arbitrar. Desemnarea conceptului este motivată prin consens, în terminologie. II.2.3. Referent/ referință În cercetarea semnului lingvistic, Ferdinand de Saussure a fost preocupat de relația dintre semnificat și semnificant, neglijând referentul, adică entitatea extralingvistică pe care cuvântul o denumește. Relația referențială nu este prezentă în conținutul tuturor cuvintelor. Termenii abstracți nu au un referent în realitatea extralingvistică (înțelepciune, fericire, bunătate etc.). Prepozițiile și conjuncțiile sunt instrumente gramaticale fără referent. Valoarea denominativă este dată de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lingvistic, Ferdinand de Saussure a fost preocupat de relația dintre semnificat și semnificant, neglijând referentul, adică entitatea extralingvistică pe care cuvântul o denumește. Relația referențială nu este prezentă în conținutul tuturor cuvintelor. Termenii abstracți nu au un referent în realitatea extralingvistică (înțelepciune, fericire, bunătate etc.). Prepozițiile și conjuncțiile sunt instrumente gramaticale fără referent. Valoarea denominativă este dată de relația dintre semnificația termenului și capacitatea lui de a desemna obiectele lumii exterioare. Nu putem accesa funcția denominativă a limbii înafara referentului. Capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lumii exterioare. Nu putem accesa funcția denominativă a limbii înafara referentului. Capacitatea termenului de a avea un referent este condiția sine qua non a comunicării specializate. Concepția privind statutul referentului nu este unitară în literatura de specialitate. Referentul este entitatea extralingvistică pe care termenul o denumește. J. Lyons (J. Lyons, 1968) consideră că referentul reprezintă lucrurile ca obiecte gândite, nu reale. Raportul dintre semn și realitatea extralingvistică nu trebuie confundat cu referentul, mai ales în cazul limbilor istorice. În DSL (2005
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Concepția privind statutul referentului nu este unitară în literatura de specialitate. Referentul este entitatea extralingvistică pe care termenul o denumește. J. Lyons (J. Lyons, 1968) consideră că referentul reprezintă lucrurile ca obiecte gândite, nu reale. Raportul dintre semn și realitatea extralingvistică nu trebuie confundat cu referentul, mai ales în cazul limbilor istorice. În DSL (2005) se menționează faptul că există o percepție culturală diferită a referentului în fiecare limbă (A. Bidu-Vrănceanu, în DSL, 2005: 425). F. de Saussure considera că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ansamblu de trăsături noționale, cognitive) - care înlocuiește "semnificatul" (ansamblu de seme lexicale și gramaticale). Denotația este partea reprezentativă a conceptului și nu trebuie confundată cu semnificatul. În studiul termenului, referentul și numele acestuia au o importanță sporită. Referentul este entitatea extralingvistică pe care limbajele specializate îl denumesc printr-un termen - indiferent dacă acesta s-a format prin analogie sau prin alte procedee. Metafora specializată este un construct cognitiv ce denumește prin analogie un concept, respectând statutul termenului și, în linii generale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
diferitelor arte (dramaturgie, meloterapie, jocurile, sculptura), de varietatea tehnicilor. III.6.1. Discursul terapeutic Discursul terapeutic nu este o problemă fundamentală înțelegerii metaforei conceptuale și/ sau înțelegerii limbajului. Acest tip de discurs presupune raportul metaforei terapeutice cu elemente ale realității extralingvistice, fapt ce determină abordarea interdisciplinară a discursului terapeutic. Comunicarea terapeutică se bazează pe ceea ce Pêcheux (M. Pécheux, 1990: 102) numea "formațiune discursivă", în condițiile în care există un anumit raport între pacient și terapeut (de alianță, antagonist, de dominare etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
motivat al metaforei în limbajele specializate III.7.1. Motivarea în limbă Caracteristica "motivat" este atribuită termenilor specializați, în opoziție cu celelalte clase de semne lingvistice (dintre care cuvinele) care au caracter arbitrar (sau nemotivat) sub aspectul relației cu realitatea extralingvistică. Caracterul motivat poate fi studiat din mai multe perspective, în tradiția lingvisticii lui Ferdinand de Saussure: a.) există o motivare absolută: forma sonoră "evocă unele trăsături ale conținutului denumit" (DSL, 2005: 330). Interjecțiile: sst! deh! ca și onomatopeele: hodoronc-tronc! tronca-tronca
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
natură estetică" și "metasemie implicativă de natură denominativă". Dacă prima tipologie se manifestă printr-o imagine poetică ce se suprapune ideii mesajului creației artistice, metasemia implicativă de natură denominativă are funcția de a desemna relația dintre un semn și realitatea extralingvistică sau referentul, în accepțiunea lui de obiect particular, aparținând unei clase date (colegul din fața ta), poate fi referentul înțeles ca referință la acțiune (a citi, nu a cânta), la calitatea numelui (frumos, blând), la atributul acțiunii (frățește, englezește). Tiparele generale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
primul enunț, particular - în al doilea, ca și de mărcile "subiective" de opoziție utilizate de cei doi jurnaliști: impersonal/ neparticipativ (contraatac, substantiv comun, nearticulat), personal/ participativ (contraatacul, substantiv comun, articulat cu alticol hotărât proclitic). În deplin acord cu contextul referențial, extralingvistic (politic, de natură socio-umană, culturală) echivalența "contraatac"= "ripostă politică" impune o atitudine, este corelată contextual, cu toponime/ antroponime etc. elemente fundamentale în fixarea imaginii persoanei publice. Seria de metafore ale persuasiunii - "atac", "contraatac" - a devenit o procedură de focalizare în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de sistemul semiotic etc. Seleskovitch, Lederer (1984: 25), Lederer (1994: 49-83), J. Delisle (1993: 28) disting câteva tipuri de echivalență: cognitivă (cu referire la semantismul textului și la "completările" noționale aduse de traducător), denotativă (informația oferită de DS privind datele extralingvistice), conotativă (cu respectarea sociolectului, a registrului de limbă) etc. Se vorbește apoi, despre echivalența pragmatică, dinamică (E. Nida, 1964: 5; P. Newmark, 1988: 48). În domeniul logicii, echivalența este un conector, "o relație logică între două enunțuri care sunt sau
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
rând, raționamentele). În al patrulea rând, raționamentele, constructele cognitive sunt obiective comune terminologiei și ontologiei. Obiectele/ fenomenele au reprezentat dintotdeauna pentru gândirea umană, modele preconceptuale de reprezentare a lumii ideilor, de abstractizare prin raționamente, metafore conceptuale/ terminologice. În acest demers, extralingvisticul este eliminat de facto din lingvistică, imaginea abstractă rămânând să fie desemnată prin limbă. Dintr-o perspectivă aristotelică, ontologia - în calitate de parte a filozofiei are drept obiect de studiu existența ca atare, "existența ca existență" (Aristotel, 1965), pe care N. Hartmann
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Cauzele acestei dinamici a limbajului medical sunt multiple: vitalitatea lexico-semantică a rădăcinilor greco-latine, numărul mare de cuvinte grecești/ latine cu potențial de conceptualizare în domeniul științei (la începutul secolului al XX-lea erau cunoscute aproximativ 925 de cuvinte), rolul coordonatei extralingvistice motivate de dinamica mare a cunoașterii. Variabilitatea conceptual-semantică impune metamorfozele de statut ale afixoidelor, în funcție de domeniul specializat. Utilizarea strict intradisciplinară conservă conceptul-invariantă, îl unicizează. Este cazul unor unități de tip: -plastie (gr. πλαστο- πλαστός), -plegie (gr. πλήσσειν "a lovi"), dermato-
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
legătură, stările mult mai simple precum durerea ar putea fi independente de limbaj. Ca dovadă în favoarea acestei teze, Singer invocă cercetările lui Jane Goodal asupra cimpanzeilor 202. De fapt, chiar și oamenii își exprimă sentimentele utilizând mijloace nelingvistice, specifice comunicării extralingvistice. Alt autor invocat de Singer este Michael Peters, cu textul său Nature and Culture din antologia lui Godlovitch, în care susține că semnalele de bază pe care oamenii le folosesc pentru a exprima durerea, frica sau excitația sexuală nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
explicațiilor și exercițiilor recomandate. Meditația verbală, în asimilarea vorbirii, îndeplinește două funcții principale: Pune în evidență relațiile dinamice, reflectînd structura semantică a limbajului • Modelează structurile lexicale și sintactice Prima funcție este realizată prin intermediul a trei strategii: 1. marcarea lingvistică și extralingvistică a segmentelor de interacțiune 2. orientarea atenției către elementele importante ale unui eveniment sau relații. 3. introducerea copilului într-o situație de explorare și manipulare, pentru a descoperi proprietățile dinamice și relaționale ale obiectelor și fenomenelor din lumea înconjurătoare. A
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
și la o mare varietate a registrelor stilistice, în acord cu tipul de text și cu tema acestuia, cu scopurile comunicării și cu intențiile emițătorului; - componenta persuasivă se realizează prin strategii specifice: titluri incitante, incipituri șocante (termen specializat: lead), mijloace extralingvistice sugestive (imagini, caricaturi, scheme etc.); - componenta subiectivă a discursului (opiniile, atitudinea, opțiunile emițătorului) este explicită sau implicită, disimulată sub aparența discursului obiectiv (de exemplu, selecția anumitor informații, modul de prezentare, imaginile ilustrative presupun opțiuni subiective); - nivelul lexicosemantic se evidențiază prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
manifestării ei: nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis datorită contextului, acesta înțeles sub trei aspecte: 1) dimensiunea spațio-temporală sau situațională, 2) cotextul și 3) contextul extralingvistic sau presupoziția pragmatică. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, actualizarea este mijlocul sau mijloacele prin care se concretizează sensurile primare sau secundare ale cuvintelor și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbirii face parte din teoria acțiunii, așa cum precizează John Searle. La aceasta este adăugat principiul exprimabilității, potrivit căruia tot ce vrem să spunem poate fi spus. Pragmatica a stabilit însă, prin teoria lui J. L. Austin, că există și activități extralingvistice care se realizează exclusiv prin enunțare, încît enunțul Jur! de exemplu, înseamnă însăși acțiunea de a jura, iar alte activități extralingvistice sînt inițiate prin vorbire, căci enunțul Ia-ți umbrela! poate determina efectuarea unei suite de acte de către interlocutor (deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să spunem poate fi spus. Pragmatica a stabilit însă, prin teoria lui J. L. Austin, că există și activități extralingvistice care se realizează exclusiv prin enunțare, încît enunțul Jur! de exemplu, înseamnă însăși acțiunea de a jura, iar alte activități extralingvistice sînt inițiate prin vorbire, căci enunțul Ia-ți umbrela! poate determina efectuarea unei suite de acte de către interlocutor (deplasarea spre locul unde se află umbrela, prinderea ei cu mîna, eventuala ei introducere într-un obiect portabil, întoarcerea). În funcție de perspectiva avută
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domeniu, sferă de acțiune, de manifestare sau de existență". În disciplinele care au ca obiect studiul limbii și în cele cu care acestea colaborează, au fost propuse mai multe sintagme pornind de la acest cuvînt, pentru a denumi realități lingvistice sau extralingvistice. Jost Trier a inițiat în 1931 studiul lexicului pe baza cîmpurilor conceptuale, precum, de exemplu, cîmpul cuvintelor care desemnează "cunoașterea", iar sugestia sa a fost preluată de etnografi și de antropologi, dar, la ei, aspectele lingvistice au devenit secundare. Lexicologia
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]