344 matches
-
discreția lui obișnuită și cu bunele lui maniere, a avut ideea de a-i cânta domnișoarei o serenadă, împreună cu bețivanii lui. Nu-i adevărat, se apără Tom. Nu? întrebă Brian. Și joi seara unde ai fost? — La Diane Sedleigh. — Poftim! exultă George. — Dar nu-i ce credeți voi... Când am sosit eu, păreați să fi fost într-o situație foarte intimă, urmă George. Duhneai a pudră de față. — Oh!... făcu Gabriel. — Între mine și doamna Sedleigh nu s-a întâmplat absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
El iese din trup / ca fumul unor jertfe de arome, / urmând subțiorile, sânii (...). Această întâia treaptă cuprinde un amplu poem, alcătuit din mai multe secvențe, a căror delimitare e gradată tematic, ipostaziind universul care așteaptă să fie fecundat (prin lujeri exultă fetia anului), însă, antinomic, și regretul pe care-l induce caracterul efemer al stării dinainte: puține sunt, ah, prea puține / câteva clipe de pubertate, fiindcă, între trăirea plenară a erosului omniprezent (există chiar și erotica florilor) și amintirea stării dinainte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lasă pe îndrăgostiți două cenuși, până când cad povestind epidemia de tine sau până la Ultimul Ovidiu al fantasmelor / ultima tu. Scrise în vers liber, care permite diafragmei sufletului și a gândului să se exprime în voie, în versurile lui Ovidiu Genaru exultă dragostea artistului, fiind ipostaza umană în stare să fecundeze aride mirajuri, fiindcă Rozul electric al unei garoafe / înlocuiește femeia poetului, într-un univers în care Câte-un călător / între două iluzii de apă / își mână caprele, trezind însă și el
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și când ochești ceva bun, bate-mi o depeșă. Eu vin și facem treaba. Ne-am înțeles? Nebun de bucurie m-am repezit acasă să-i duc Mihaelei minunata veste: ― Vom avea casă! Căsuța noastră! O vilă! Mă așteptam să exulte de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că n-are decât două brațe pentru asta, și să mă copleșească de sărutări pe care să nu le uit ușor. Teribilă cădere din cer! Surâse preț de o clipă, murmură un do
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vede că ea râde. Atunci o întrebă: «Ce ai Marie, văd chipul tău când zâmbitor, când întristat?». Maria răspunse lui Iosif: «Asta pentru că văd, cu ochii mei, două popoare: unul plânge și este îndoliat, celălalt este plin de bucurie și exultă». Când au ajuns la jumătatea drumului, Maria îi spuse: «Dă-mă jos de pe măgar, deoarece cel care este în mine, se grăbește să vină». O coborî de pe măgar, și îi spuse: «Unde pot să te duc, pentru a-ți feri
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nu aer. Nu pot ești face... în creier îi răsună un huruit asurzitor. Era pe punctul de a leșina, cînd un gînd brusc îi apăru în formă completă - Dacă merit asta, e bine - și mintea lui începu să se recompună exultînd în jurul acestui gînd. Rînji la becul veiozei de pe noptieră. Suferea, dar nu-i era frică. Respirînd hîrît, luă un carnețel și un stilou de pe noptieră și scrise cîteva cuvinte mari și informe: Doamne Dumnezeule exiști exiști pedeapsa mea e mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebui să te uiți. în spatele clădirii care ardea era o panglică imensă de lumină arămie și nori care se ridicau din acoperișurile prăbușite sau care se prăvăleau în acel moment. Nu erau alte lumini. — întîi focul, apoi potopul! strigă Lanark exultînd. Ei bine, am avut o viață interesantă. — Ești egoist ca întotdeauna! țipă Rima. — Liniște, încerc să intru în contact cu Comanda Apărării, spuse Alexander. Nimic nu mai poate fi apărat acum, aud cum vine apa, spuse Lanark. Se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Traseră locurile. Florence începu să împartă, expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate șansele Florencei, Șerbănică încerca să pară elegant, să spulbere orice idee de colaborare frauduloasă cu nevastă-sa. Melania Lupu plăti sec. Florence își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înnebunește cu ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă moale locotenentul. Mă surprinde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se utiă apoi la telegramă și i se făcu milă de sine. Clipi des pentru a nu izbugni în plâns. § Se apropiau de mănăstire pe râul înghețat Zhidra. Ulitin zărea crucile din aer brăzdând văzduhul, cu soarele rece de iarnă exultând printre ele. Inima îi sta să-i sară din piept, însă el o liniștea. Nu sunt altcveva decât bârne de lemn pictate! Dar nu putea nega că la început era mut de uimire. Doar pentru o clipă apariția lor i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
De data asta Însă eram interesat personal de salvarea manuscriselor, pentru că acum făceam parte din editură: „Dar Gudrun nu-i În stare să le reașeze, o să pună foile greșit, În alte dosare decât trebuie“. „Dacă te-ar auzi Diotallevi, ar exulta. Or să iasă cărți diferite, eclectice, Întâmplătoare. E În stilul diabolicilor.“ „Dar o să ne trezim În situația cabaliștilor. Milenii Întregi până să găsim combinația care trebuie. Dumneavoastră o puneți pur și simplu pe Gudrun În ipostaza maimuței care bate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la orele mici ale dimineții (chestii plutind prin borcane În spatele tejghelelor, ouă murate, ciolane marinate de porc, alune sărate, chestii din astea) și bufetele all-you-can-eat. Instituția bufetului Îi stîrnea lui Zamyatin cele mai lirice efuziuni. — Numai imaginați-vă, rogu-vă, exulta el, bufetul! Hoarde de compatrioți de-ai mei, stînd pitiți prin tufișuri În timp ce unul dintre ei cumpăra un tichet pentru bufet. Curînd după aceea, bufetul e pustiu și tufișurile sînt pline de oase și știuleți de porumb și toată lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dar cețoase ale Milenei și a lui Tiffany, mai ales a Milenei. Pornește micul televizor de pe bibliotecă și o prezentatoare de la CNN dă buzna În cameră, destrămînd atmosfera de intimitate. Imagini de străzi pline de demonstranți. — Milosevic a părăsit palatul, exultă prezentatoarea, iar protestatarii au ocupat fosta reședință prezidențială. Bombardamentele NATO au Încetat pe tot teritoriul fostei Iugoslavii. Susan țîșnește și Își aruncă brațele În jurul gîtului lui Wakefield. — Jackie a avut dreptate! S-a sfîrșit nebunia! Să Înceapă plictiseala! Pune mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
auzi nici măcar sirena poliției. Să te ții departe de ceilalți taximetriști, ți-ar sta bine Într-un taxi-bibliotecă, tovarășe. Azi, În America, toți Își găsesc de muncă. Masele comasate conduc taxiuri galbene. Taxiurile sînt biblioteci. Taximetriștii sînt poeți. — Grozavă țară! exultă rusul. În alte țări, fiecare trebuie să aibă propriile cărți, omul se duce la bibliotecă pentru bibliotecărese, nu pentru cărți. Într-o zi, iau un cuplu de mexicani din Oaxaca. Bărbatul zice că el trăiește Într-o casă de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niște cauze, cauze profunde legate de structura moleculară a peptidelor sau poate de condițiile topologice ale autoreproducerii. Era posibil ca aceste cauze profunde să fie descoperite; pe când era mai tânăr, Își amintea, o asemenea perspectivă l-ar fi făcut să exulte. În momentul Întâlnirii cu Desplechin, În 1982, Djerzinski Își pregătea lucrarea de diplomă la Universitatea Orsay. Așa a ajuns să participe la extraordinarele experiențe făcute de Alain Aspect În legătură cu non-separabilitatea comportamentului a doi fotoni succesivi emiși de un același atom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
logistică, atunci avem nevoie să ne focalizăm asupra competențelor strategice... — Scuzați-mă, spune Jack Harper, ridicînd o mînă. E prima oară cînd ia cuvîntul, și toată lumea se Întoarce imediat spre el. În aer e un fior de anticipare, iar Artemis exultă arogantă. Da, domnule Harper ! spune. — N-am nici cea mai mică idee despre ce vorbiți, zice el. Întreaga asistență reverberează șocată, iar eu nu-mi pot abține un chicot. După cum știți, am lipsit o vreme din arena afacerilor. ZÎmbește. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
De la „gestus” derivă verbul „gestire”, a face un gest, a cărui cea mai frecventă accepțiune este limitată la gesturile care exprimă o emoție, în special un sentiment de bucurie: înca din epoca romana, el este considerat ca sinonim pentru a „exulta”, „a se bucura”, și îsi pastrează acest sens în latina medievală. „Un alt cuvânt important este „motus (us)” sinonim al lui „gestus” întâlnit în special în expresia „motus corporis”. Echivalentul în grecește pentru, motus si gestus este cuvântul Kinesis. Autorul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
care se aștepta la mormăieli și priviri sumbre. Nu era cel mai strălucitor partener de pat, poate, dar cel puțin o lăsa În pace să doarmă. Duminica Însă, locul lui era luat de cineva care, Paola ura până și cuvântul, exulta. Eliberat de muncă și responsabilitate, ieșea la iveală un alt om: prietenos, jucăuș, deseori drăgăstos. Îl disprețuia. În duminica aceasta, Brunetti se trezi la șapte, gândindu-se la ce ar putea face cu banii pe care-i câștigase la cazinou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
câștigi. Fie ești percepută ca o molâie care stă închisă în casă și schimbă scutece, fie ești privită ca o carieristă fără scrupule, care e chitită să-și satisfacă propriile ambiții egoiste. Sunt de acord, a spus Hugo. — Poftim! a exultat Amanda. Ești de acord! Sunt de acord că asta e clasica dilemă a mamelor care și muncesc, i-a explicat Hugo. Dar nu sunt de acord că dilema asta te privește și pe tine. —Tipic, a pufnit Amanda furioasă. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aer. —A fost de acord să obțin custodia lui Theo! a strigat Hugo. Alte ovații. Între timp, pe chipul lui Alice se citea că în ea se dădea o luptă pe viață și pe moarte. Se vedea că pe jumătate exulta și pe jumătate îi venea să se scufunde în pavaj. — Așa că nu înțelegi, Alice? a zbierat Hugo. După ce se încheie divorțul, pot să mă recăsătoresc. O să-l am pe Theo. Așa că tot ceea ce trebuie să faci tu e să divorțezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
doctor, tăie scurt Pascalopol, ridicîndu-se, tocmai voiam să ieșim în oraș. La revedere. La revedere, domnule Stănică. - Circulația dumneavoastră e singura chestie care trebuiesă vă preocupe, urmă doctorul, ca să dea o înfățișare onorabilă concedierii. . - Nu-i așa? Nu-i așa? exultă Stănică, nu se știa dacă derecomandarea doctorului, sau de știrea proastei sănătăți a examinatului. Ca să scurteze comedia, Pascalopol trecuse în odaia alăturată, trăgând printr-un semn pe toți ceilalți ai casei. Moș Costache se duse supărat în odaia lui, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pietre-n ele, nu altceva (propriu-zis, bătrânul era cam știrb), ia priviți, mușchi (Stănică îl apucă de bicepșii slăbănogi), poftim, piept sănătos (îl lovi cu palma în piept), picioare puternice, care n-au știut ce e trăsura, tramvaiul (moș Costache exulta de plăcere), dar mai ales ascultați ce aparat digestiv are (Stănică îl lovi peste pîntece). Atunci se auzi un zornăit grozav de monede, rostogolite pe dușumea. Moș Costache îngălbeni, se ridică repede de pe scaun și se pipăi, în culmea agitației
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nouă restricție pentru ei studenții, mecanismul scârțâia însă erau neputincioși! Începuse dictatura!’’ A trecut pe la doamna Schwartz, mama lui Gigi, cel mai bun prieten din copilăria plină de vise și năzbâtii, o femeie frumoasă, elegantă și deosebită care îl întâmpină exultând: - Gigi în fiecare lună vine acasă; îmi aduce mereu salam de Sibiu, cașcaval, are foarte multe suplimente, îi prisosesc acolo< face armata la marină, în Mangalia ! Laur când aude de armată face alergie: - Doi ani mi se pare atât de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și de așa-zisul stil românesc, atât de plăcut unor arhitecți români fără concepție și originalitate." Când lectura articolului fu terminată, se produse o mare și respectuoasă tăcere. Dan Bogdan manifestă o adâncă emoție mută, Saferian legănă capul, încîntat, Gaittany exultă sincer și regenerat, deși cu moderație, spre a nu șoca pe Pomponescu. Acesta rămase perplex, pradă celei mai penibile contrarietăți, G. Călinescu neputând lua nici o atitudine, paralizat pe scaun de aflicțiune. Laudele ditirambice aduse lui Ioanide îi cauzau invidie, aluziile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încă perplex, Ioanide scoase un mic sul cu care venise și i-l puse sub nas. Acela rămase vrăjit. Era planul și prospecțiunea mausoleului, reduse la minim prin fotografie, așa cum obișnuia Ioanide. - Uite-ți casa, zise arhitectul. În culmea fericirii, exultând din toată fața, înduioșat de a face o bucurie postumă fostei sale neveste, Hagienuș sorbi cu ochii fotografia, apoi o trecu și celorlalți, care o admirară. Pomponescu însuși avu bunăvoința de a găsi proiectul foarte impresionant și de gust și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]