348 matches
-
nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre o producție (mai mult ori mai puțin artistică) dirijată, tendențioasă, ,,profitabilă". Nu întîmplător, teoreticianul ce-l minimalizează pe E. Lovinescu exultă în speță la ideea unei societăți civilizate într-o perspectivă iluministă, exclusiv laică și raționalistă, ostentativ atent la indicii ,,progresului" material... Esteticul e demonizat în temeiul unui materialism funciar, ce respinge toate formele de transcendență (arta fiind și ea, în
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
pregnant atunci cînd desenatoarea îl ia în calcul, în timp ce Marjan îi trîntește pentru prima oară în față o serie de grosolănii gazdei vieneze, porfesoară de filozofie, care o acuză pe nedrept că i-a furat broșa, cîinele pișăcios al acesteia exultă într-o veselie tîmpă. Vocile din spatele personajelor sunt, de asemenea, importante, accentele oferă balansul în care putem regăsi căldura umană sau dimpotrivă isteria, iar Chiara Mastroiani chiar falsează pentru mai multă autenticitate. Povestea se oprește în 1994, momentul în care
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
pentru un atât de dispersat obiect este fără doar și poate sensibilitatea abisală a epocii (s-a vorbit despre existența unui homo psychologicus) - motiv pentru care volumul face uz de foarte multe fișe biografice. Pe cât de econom ca stil, autorul exultă portretistic - trecând de la figurile celebre (prea numeroase spre a da exemple) la destine care completează discret, dar solidar o situație culturală (adeseori mult mai interesante prin omenescul lor decât cele canonizate). Un interes autohton pentru spațiul central-european există, cu siguranță
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
de cultură pe care l-ar invidia și unii academicieni, fără a fi livresc. Unica tragedie din film nu e arătată, ci relatată la telefon în timp ce camera alunecă peste și printre straturi de flori. Primul episod (infernul) e un montaj exultând de violență, la care, în opinia lui Godard, se reduce întreaga istorie a omenirii. Acest montaj alcătuit din secvențe, majoritatea din alte filme, unele de "real footage" are și o tentă post-colonialistă, în sensul că Godard descrie crearea unui Celălalt
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
înseamnă a nu înțelege nimic din logica ele-mentară a fundamentalismului: indivizii din această familie acționează tocmai pentru că ei au renunțat să mai dea vreo ceapă degerată și pe viața lor, și pe a ta. Nu poți, în numele valorilor morții, să exulți valorile vieții. Sau poți, dacă te-ai scrântit cu totul. Ceea ce trista noastră civilizație pare să fi făcut deja. Ba, mai mult, e limpede că-i și place. Toți punem și tuturor ni se pun întrebări ciudate. Unele par, altele
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
sedus parcă din literatura secolului 13; Mihail Vîrtosu (Tristantzaresque pentru soprană, clarinet și pian) retrăiește în mare experiența unui ópus remarcabil al autorului, Parfumuri crinoline, pe un text-calambur semnat de Șerban Foarță; Romeo Cosma (Improvisations dadaistes pentru voce și pian) exultă în compania sonorităților de jazz, chiar dacă ele sunt metișizate prin inserarea unor tehnici componistice proprii muzicii savante; Dan Dediu (Variations Syntaxiques et Stylistiques pentru soprană și pian) debordează de inventivitate și referențialitate, sugestiile întinzându-se pe o plajă stilistică de
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
colaborat și la Sburătorul după război), cu peisaje de alean (carei poate fi luat și de notă simbolistă, dacă n-ar fi toate sămănătoristele bolnave de aleanuri și tînjeli) anume potrivite ca decor idilic de contrast la drama proprie. Natura exultă, fata suferă, cam asta e rețeta sămănătoristă de amor. Așa și la Ada: toată lumea merge să se drăgălească sub plopii de la răscruce și-n mijlocul unui peisaj mirific, după standard („Pe sub poala cenușie/ A doi plopi ce nu mai tac
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
de femeie onorabilă, din lumea suspusă, ca soție și amantă. Desigur, legătura ei cu Maiorescu nu apare, cu liniile clare, în roman. Dar cînd Mite îi arătase manuscrisul unei poeme dăruită ei de poet și la lectura sa explicativă, Mite exultînd de emoție față de talentul înalt al autorului, romancierul îi surprinde lui Maiorescu că "privise spre femeie de sus, ușor ironic; în ochi i se citea poate spaima unor incendii viitoare; mai sigur, puțin necaz de a-l vedea pe altul
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al demnității credinței și frumuseții, pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă descifrând binele și înțelepciunea, nu bucurându-se în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi, ca Francisc, aproape orb când a compus imnul, transcendența ca frumusețe. În fața luminii care îl "sigila
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
proiect mai tinerii lor discipoli, pianistul Toma Popovici și percuționistul Alexandru Anastasiu. Au realizat împreună celebrul opus bartokian care este Sonata pentru două piane și percuție, una dintre cele mai originale lucrări camerale ale primei jumătăți a secolului trecut; pianul exultă caracterul percutant al emisiei sonore ce întâlnește bogăția coloritului timbral al instrumentelor de percuție; o sporită precizie ritmică din partea acestora ar fi întărit structura mare a lucrării, marcată de caracterul trepidant, stimulator al mișcării, al ritmului. În realizarea trio-ului
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
cazna lecturii lor integrale. Mai degrabă cred că au căutat istorii de culise (care nu lipsesc) și argumente „pentru crezul lor neabătut”. Mai sunt și „anti-imperialiștii” vechi și noi, adepții lui Stalin, Mao, Ceaușescu, Chavez și Chomsky, care probabil că exultă la reflecțiile lui Popescu-Dumnezeu de genul: „Imperiul rus a scăpat din gheare victimele, dar naționalismul de superputere trăiește mai departe în persoana Statelor Unite ale Americii, care se duc și pun stăpânire pe o țară cu forța armelor, iar când poporul acelei țări
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
pornind de la o glumă a acesteia, Andrei se lansează în plină aventură, deturnînd troleibuzul condus de tatăl său și pe care acesta îl învățase să șofeze. Însoțit de gașca sa, Andrei trăiește din plin aventura la volan, în timp ce camarazii săi exultă delectîndu-se cu obscenități. Troleibuzul este parcat în față la P7, iar lui Andrei nu-i rămîne decît s-o invite pe Marilena pe calul alb, însă evenimentele iau o întorsătură tragică. Marilena, trădată în povestea ei de "dragoste" cu Giani
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
Bratu Iulian Presa din Ungaria exultă după înfrângerea României în fața Turciei, scor 0-2. Eșecul tricolorilor, coroborat cu victoria obținută de maghiari în fața Estoniei, le-au dat aripi jurnaliștilor ungari, care văd propria națională în postura de favorită pentru obținerea calificării la baraj. Cu toate acestea, maghiarii
Viktor Orban: Nu pot spune nimic politicos despre meciul cu România by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74756_a_76081]
-
Auzi, n-ai cumva o matricioară, oricât de mică, de anul trecut sau de-acum șapte ani ? Ai ? Bravo, m-ai fericit! Cât face ? Hai, că te fac o berică... -Fără tri berici nu eliberez nici un șablon, domnu'...! Iar telespectatorii exultă convinși că încă sunt în anul de după alegeri când mai sperau cu deplină inconștiență să "trăiască bine". Însăși soacra lui Haralampy, strănepoată de răzeși viteji, este indusă în eroare constatând bucuroasă: -Iracan di mini! Io am crezut că e alt
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
dat senzații, Unu-n altul să privim profund, Ca să iscodim în ce relații Noi ne-aflăm în vălmășagul crunt? Ah, și-atîta lume-abia-și cunoaște Propriul suflet, fără rost umblînd, Și nădejdi o lasă și o paște Suferința, fără veste,-oricînd, Și exultă iar, cînd aurora Bruștei bucurii mijește-abia; Ni-e refuz doar nouă-amîndurora Fericirea reciprocă de-a Ne iubi, făr' a ne înțelege, Ce n-am fost văzînd în celălalt, Fericiri de vis să ne tot lege, Șovăind și-n risc de
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
serbări prilejuite de investitura lui Clinten". După care evocă nostalgic "grandioasele serbări regale românești", "serbările unanime de la 10 Mai", cele de la "Marea încoronare de la Alba Iulia", precum și "parăzile briante ale lui Carol al II-lea". Manifestări "la care tot românul exulta în felul lui, netrecîndu-i prin cap să cîrtească, ceea ce făcea parte din propriu-i orgoliu". O preconcepție refuzată cu fermitate e cea a unei democrații la standardele occidentale pe care am fi realizat-o deja, a unui drum neapărat "victorios
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
acolo unde imaginația nu mai are pudori. Faust, spălat, gătit, ajutat să-și deghizeze vîrsta este condus de diavolul androgin în lumea unde totul este permis și se mai poate. Unde perversiunea nu are leac și limite, unde corul plăcerilor exultă în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri. De jur-împrejur, desenat pe pereți ca un comentariu non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
contemplat de atîtea ori în reproduceri, acum mi se impunea cum o realitate copleșitoare. Nici urmă din personajele alaiurilor slavice, nimic din spiritualitatea sacră de care erau cuprinși împătimiții viței de vie. Înaintea mea aveam o ceată obișnuită de bețivani exultînd de plăcerile viciului atît de uman. Erau niște mahalagii madrileni. Era o cronică a lor cotidiană în toată splendoarea și vivacitatea luminii. Era o veselie, un chef și - un dor de viață și de cîntări populare fără de moarte. Nu exagerez
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
a dirijorului Horia Andreescu, a colectivului simfonic al Filarmonicii, ne-a prezentat Concertul pentru două piane și orchestră de Francis Poulenc. Ne-a întărit convingerea că tinerețea este o stare a spiritului. Nu a ales întâmplător această muzică în care exultă însăși esența spiritualității franceze, între ludic și imaginativ, între culoare și farmec melodic. Este un tablou de mare atracțiozitate în care poți întâlni - dacă le găsești, dacă le dibui - frânturi melodice din opere franceze și italiene, scăpărari ale clasicismului vienez
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
acolo unde imaginația nu mai are pudori. Faust, spălat, gătit, ajutat să-și deghizeze vîrsta este condus de diavolul androgin în lumea unde totul este permis și se mai poate. Unde perversiunea nu are leac și limite, unde corul plăcerilor exultă în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri. De jur-împrejur, desenat pe pereți ca un comentariu non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
că astfel de opțiuni fundamentale nu pot baza decît pe judecata personală. Trece brusc la alt subiect - fotbalul. Mă întreabă ce echipe engleze îmi plac. Răspund (cam la nimereală) că țin cu Chelsea și Arsenal. La auzul primului nume nu exultă, dar, la al doilea, se umple de voioșie. Incepe să laude fotbalul românesc (România a bătut de mai multe ori Anglia, în momente cruciale, și este cam dificil, ca britanic, să uiți asta). Iși amintește de Hagi și Popescu, dar
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
timp, semnificația istorică particulară a lăsat urme: locuțiunea a lua scalpul e folosită destul de des, mai ales cu sensul figurat "a învinge", în limbajul comentariilor sportive - "Rezultatul din meciul cu SUA i-a scos pe cehi pe străzi, iar presa exultă. Ť3-0: le-am luat scalpul americanilorť, scrie cotidianul Pravo" (Gândul, 14.06.2006); "Echipa lui Karel Jarolim a luat ieri scalpul unui club prestigios - Steaua București" (mysport.ro) - și în cel (atît de asemănător) al luptelor politice "Bichinet despre Dan
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
și a unor exprimări licențioase de așa-zisă largă circulație pe care cea mai mare parte din populația activă a României nu le cunoaște. Admițînd însă faptul că, pe ascuns, uriașa masă a telespectatorilor din România se bucură de vulgarități, exultă, în particular, la auzul unor jocuri de cuvinte cu rimă licențioasă, asta nu dă dreptul nimănui să transforme Revelionul într-o colecție de mizerii lingvistice sau de aluzii mai murdare decît obiectul lor, cel mai adesea onorabil. Actul sexual, care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
versus ,Generația așteptată" - e sociologic naivă și estetic prostească. A vedea lucrurile prin prisma limitativă a ceea ce unii creatori au în comun, fără a vedea diferențele, înseamnă a opera cu criterii dragi și naziștilor, și bolșevicilor. Numai aceia condamnau sau exultau la grămadă. Pentru unii, ,evreii" sau ,țiganii" erau destinați exterminării în virtutea simplei apartenențe la o categorie etnică. Pentru ceilalți, ,chiaburii", ,moșierii", exploatatorii" meritau lichidați doar pentru că erau desemnați în acest fel. Las' că luate la bani mărunți sintagmele nu spun
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
cântece de Crăciun, ce vor fi interpretate în tradiția diferitelor etnii din care fac parte credincioșii catolici l Duminică, 25 decembrie, de la ora 10, episcopul diecezan va celebra liturghia arhierească de Crăciun (partea muzicală, ce va fi interpretată de corul „Exultate”, cuprinde Missa în G de Conrad Paul Wusching și cântece tradiționale de Crăciun); solemnitatea Nașterii Domnului va mai fi marcată printr-o Vesperă Solemnă Pontificală, cu participarea Capitlului Catedralei; de la ora 18, se va celebra liturghia de seară în limba
Agenda2005-52-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284551_a_285880]