824 matches
-
intrăm, contelui nu-i place așteptarea. INT. / SALONUL DIN CASTEL / NOAPTE Ajung în fața unei uși uriașe poleită în aur care se deschide singură. Pășesc precauți, unul lângă celălalt, într-o încăpere imensă. De jur împrejur sunt ferestre duble în care fâlfâie perdele dantelate din mătase, de culoare roșie. Între ferestre sunt oglinzi mari. Pe jos este un covor roșu aprins. În capătul opus intrării se găsește o masă din aur în spatele căruia se află un jilț. Al doilea jilț se află
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
văpaia ce-ngana oda iubirii Să te dăruiesc umbrelor ce te vor uză ... Că pe-o apă -n care sufletul se adapă cu umbră Trupului tău ,ascuns prin nisipuri amare și uitări. Mi-s aripile imbibate-n durerile clipei ce fâlfâie neliniști În vidul ce-mi ascunde formă dincolo de real ... Lângă trupul căzut în brațele maternității În care grăiește taină pruncului satul de sânge . Mi-am rătăcit pașii neconturați în neant Imprimați prin nisipuri amare și uitări ... Prin goana adâncului proptit
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
scrobite, cu veste negre de dimie și cu pălăriile rotunde și mici pe vârful capului, de ți-e mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se aude vuietul apelor Râului Doamnei și zgomotul cascadei de la moara primarului, apa vijelioasă învârte apoi paletele turbinei de la centrala electrică a industriașului tăbăcar Ghiță Ardei. Din dinamul ei pleacă, prin cabluri agățate pe stâlpi de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de sticlă, care mă reflectă pe mine cu buclele arcuite și mânuțele de copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii tăi ochi căprui privesc printre pleoapele mele, fâlfâind ușor din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul purta paltonaș în carouri și căciulița albă. Se plimba, cu bunicul de mână până la capătul satului. Acolo, realitatea devenea nesigură, zidurile caselor se prăbușeau în ele însele și totul
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
salonul de terapie intensivă, bătrânul respira acum, mai ușor. Îmi mulțumește din priviri. Soția lui doarme pe un scaun. Eu îi mângâi ușor degetele brăzdate de cute adânci, și parcă îl țin de mână pe Dode. Cavalerul fără chip a fâlfâit lung din aripi și a plecat. Mă întorc în camera de gardă. E 4:30, picioarele mă dor cumplit, toată oboseala unei zile și nopți de gardă mi se adună în plexul solar, apoi se înalță ca un abur translucid
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
sidefiu,care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă.E bun cuțitul, numai bun -ascultă-l cum șuiera, cum fulgerăcând aerul încărcat de îngeri otrăvitoriîl despică.O singură mișcare este de-ajuns, netremurata,și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenixți se va rostogoli fără zgomotîn iarbă mătăsoasa și carnivoră. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință.Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme.Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
sidefiu,care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă.E bun cuțitul, numai bun -ascultă-l cum șuiera, cum fulgerăcând aerul încărcat de îngeri otrăvitoriîl despică.O singură mișcare este de-ajuns, netremurata,și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenixți se va rostogoli fără zgomotîn iarbă mătăsoasa și carnivoră. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință.Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme.Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
moșii negri și urâți l-au găsit deja. Cine știe ce se întâmplă acolo, în lăcașul său?’’ Apoi le spuse suratelor sale: - Bine măi fetelor, hai să-l căutăm și să-l cunoaștem pe moș. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Și își continuară zborul, fâlfâind din aripile lor mari și cotănind întruna, mult timp. Seara le prinsese zburând și pe ele, ca și pe moșii cei negri, făcând gălăgie și căutând lăcașul Moșului. La un moment dat, văzând că zburau când într-o parte, când
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
nu mai pe fapte rele. Stăpânul lor este Moș Gerilă, unul din cei care se împotrivesc Crăciunului, și vor să-i facă rău lui Moș Crăciun. Cotanele ascultară poveștile viscolului și ale zăpezii. Apoi nu mai spuseră nimic câteva clipe. Fâlfâiră din aripi, rotindu-se pe loc și făcând gălăgie. Văzând asta, zăpada își continuă vorba: - Acei moși negri, împreună cu stăpânul lor Moș Gerilă vor să-i facă rău lui Moș Crăciun, vor să-l împiedice pe acesta să-și ducă
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
și zburară în sus, spre steaua cea luminoasă, intrând înapoi pe ușa aurie de unde ieșiseră. Apoi steaua se îndepărtă și ea, strălucind pe cer, în timp ce cotanele și moșii furioși o priveau. Peste câteva clipe, păsările își luară și ele zborul, fâlfâind puternic din aripi și făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moș Gerilă și ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinței. Auzindu-le urletele și fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
minunea!! O baraca, rămasă de la o amenajare de șantier, ce-i drept vopsita în mileniul acesta, inscripționata cu binecunoscutele litere chinezești despre care nu poți ști ce-ți comunica și împodobita cu lampioane de hârtii multicolore, plus niște steaguri ce fâlfâiau în vânt!! Asta era! Parcam și intrăm pe o ușă laterală, ca cea principala era doar de fason, nu se deschidea ca să nu se strice aranjamentele colorate. În interior, penumbra, capete de dragoni pictate pe pereți, stampe cu înscrisuri la fel de
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
fericire către portretele celor despre care am mai vorbit. Înconjurat de butoaie cu tot felul de vinuri despre care el știa că sunt expresia fidelă a sângelui sfânt. *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori nu-și mai putea controla tremuratul genunchilor. Aripile negre fâlfâiau amenințător, iar vocea șefului avea răceala spațiului interplanetar. - Bă! Una v-am spus și praful s-a ales! Îl pierdurăm și pe bietul Azazel! Și doar era băiat bun! Dar a dat de tâmpiții ăia și și-a pierdut mințile
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR Fraților, ne-a luat dracul! spuse cu durere în glas contele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădit tristețe: - Bă, moartea-i
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
de plozii ei, niște degenerați, care se îndoapă, ați văzut doar, cu felurite tâmpenii, fără pic de respect pentru întreaga noastră stirpe. Vai, nouă!... Din plafon mai căzură câțiva lilieci. La fel! Infarct! Nobila adunare se foi cam neliniștită. Lințoliile fâlfâiră și câteva capace scârțâiră sinistru. Dar totul se opri sub privirea tăioasă a contelui. - Băi, zdrențelor, nu v-am chemat aici ca să văd cum vă scăpați pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, fiindcă în
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
aprinși, de dimineață Pășesc îngândurată printre grinduri. Lumini adun cu brațele-mi liane Și împletesc din flori de portocal Cununi de vis, speranțe diafane, Tăceri ascunse-n creasta unui val. Pe țărmul depărtării număr clipe, Corolele de dragoste strivite, Când fâlfâie seraficele-aripe Și frâng în mine doruri nesfârșite... Limassol, Cyprus 2 iulie 2011 Referință Bibliografică: Se frâng în mine doruri nesfârșite / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
iernii. Nici un fel de aerisire. Doar geamul din stânga șoferului era lăsat pe jumătate. Curentul de aer pătruns de afară își începea zbenguiala ușoară chiar pe fruntea bietului om îngrijorat că va pierde o cursă în acea zi. După ce făcea să fâlfâie puținele șuvițe ce încercau în zadar să-i acopere fruntea pleșuvă de timpuriu, trecea vesel printre capetele a câtorva bărbați ce stăteau înghesuiți, în picioare, blocând accesul spre ușa din față a mașinii, ridica firele răzlețe ale femeilor de pe scaunele
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
nr. 1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului în lipsa vederii simt scoarța copacilor ca pe o brazdă vie rădăcinile acestora sapă galerii diogenice cresc aripile cinice ale gândurilor din mușchiul grav(at) al pădurii păsări surâsuri în zbor își fâlfâie neliniștile sofisticate iriși goi sorb lacrimile norilor noma(n)zi fulgeră în oglindă frumusețea hâdă a prăpăstiilor cochiliile melcilor ne tratează anxietățile umede simțim în vârful degetelor ochi de vultur pictând pereții peșterilor pustnicite nevederea sădește în suflete un sâmbure
GALERII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349468_a_350797]
-
încăput cu toții, inclusiv profesorii. Se vedea bucurie de nedescris în ochii elevilor, de mult n-au mai avut ei parte de o așa distracție! Nu după multă așteptare, mecanicul locomotivei se urcă la locul lui în cabină. Impiegatul din stație fâlfâi de două ori steagul lui, dând semnal de plecare. Trenulețul nostru, cu vreo patru vagoane-platformă pline ochi de copii și profesori, semnaliză plecarea, șuierând autoritar. Roțile începură să se învârtă, trenul se urni încetișor din loc. Nu-ți venea să
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
străjuit de piscine, în Lara elitei, măprimea pe mine. Senin și Soare, văd munții în zare oglindiți în mare. Albastru spicat, nuanțe mediteraneene, zărescprintre gene; la orizont cer și mare fac front. Pe pontonul alb ca un cort de emir fâlfâie steaguri . Briza ce unduie albe perdele lasăsă-ntrevedem imaculate saltele și perne de vis, prosoapele-ntinse - un verde deschis. Veseli, bronzați, și încinși de soare privim orizontul în zare. În apa albastră vezi bancuri de pești și broaște țestoase cum nici
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
Gică a prins un ciortan[xviii]de peste un kilogram și mi-l tot ridica în sus să-l văd, mândru de captura lui. Dar nici eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
comoară cu aur, te rătăcești chiar dacă ești în plină zi. Dar după ce o dezgropăm ne vom reveni! Abia căzu crepusculul și deja prin misterioasa pădure încep să bântuie duhurile rele ca niște umbre ce se strecoară pe lângă trunchiurile copacilor sau fâlfâie cu aripile întunecate prin tufișuri. Din când în când se aude câte o bufniță căreia îi răspunde din depărtări cântecul huhurezului. Dintr-un copac alăturat spintecă semiobscuritatea țipătul cucuvelei. Un fior trece prin inimile tinerelor fete care se ghemuiesc tăcute
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
să miște în cârlig. Ceața ne pătrunsese cu umezeala ei prin hainele subțiri de vară și acum îi simțeam neplăcutul efect. Dacă ar fi apărut soarele se zvânta îmbrăcămintea de pe noi și deveneam mai optimiști. Câte un cormoran se auzea fâlfâindu-și aripile pe lângă barcă. Dacă sunt cormorani înseamnă că nici malul nu-i departe. Ei nu se avântă prea mult în larg. Pescuiesc la apă mai mică de zece metri să poată ieși repede la suprafață. Erau doar speranțe că
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]