3,289 matches
-
lăsa cetățeanul numai să spere este cea mai mare imprudență a politicianului care crede că mulțimea este un animal fără creier. Disprețul pentru bunul-simț general popular a surpat mulți regi, și asta am învățat-o din istorie. Celebra legătură de fân pusă în fața măgarului care duce samarul, în speranța că o va atinge vreodată, într-un viitor imprecis, pachetul de hrană, ține cât poate să țină. Măgarul mai are însă un obicei prost: dă îndărăt.» [...] Datul îndărăt» din textul lui Eugen
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stil. Până la urmă, aș fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe, mă rog, tot arsenalul imagistic. Dar sunt prea obosit, mi-e greu să expir aerul, să producă toate sunetele trebuincioase. Și, în plus, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cînd, după cîteva săptămîni de ploaie mocănească, de șiroaie fără istov a streșinilor, n-a mai rezistat și s-a apucat de băut în odaia lui cît o căruță. Nu era mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă, apoi o jumătate de duzină de sticle și cînd a ajuns la o ladă a simțit că e în pragul unei lumi întunecate, străfulgerate din cînd în cînd de luminile palide ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie, un om într-un oraș atît de mare, încît în imaginația sa era la fel de amenințător pe cît era primejdia în care se găsea. N-avea ce face, trebuia să plece din Vladia și să caute acul în carul cu fîn. Trebuia să-l găsească pe Leonard Bîlbîie și să-i dezvăluie secretul, să-i deschidă ochii asupra nenorocirii ce se pregătea sub masca unui carnaval, chiar dacă nu comic, tot un carnaval rămîne. Ceea ce puseseră la cale bătrîneii în Vladia, "ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Svetozar - al unuia Stevan Janić pe care‑l va boteza tata; de asemenea, numele doctorului Levstik, un sloven refugiat, care‑i va prescrie prafuri pentru gastrită, sau al uneia, Radmila - Rada Mavreva pe care tata o va tăvăli o dată În fân, Într‑o poiată.PRIVATE Când s‑a ajuns la stagiul militar al tatei, În carte a apărut schița traseelor pe care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III‑lea, i‑ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fân (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
minuni" să se mai îndrepte. Spre nucul bătrân din mijlocul curții ce sta, gata-gata, să-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
serii și probabil că acest document se rătăcise printre celelalte hârtii. Intrată în panică, Luana alergă de la un birou la altul să caute înscrisul care-i dispăruse. Printre maldărul de foi întinse pe mese, ea căuta acul în carul cu fân. În ziua următoare, șefa îi făcu un control inopinat și constată absența acelui document. Înnebunită, Luana apelă la ajutorul colegilor. La ora unu, contabilul-șef îi șopti că Nuța îi făcuse referat și că directorul dispusese luarea unor măsuri imediate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și un pic Îmbujorați, s-ar fi zis că e un Îngeraș plin de naivitate. Dintr-odată arăta iar a fecior de fermier din Idaho. Putea să și-l imagineze la câmp, așezat Într-un tractor printre balo turi de fân presat. — Nu mă tachina, Margaret Bates! Doar știi că nu-s În stare să fac față spiritelor tale. — Vai, n-oi fi tu chiar atât de lipsit de apărare, mai cu seamă când mai ai o mulțime de treburi pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea adânc și răscolitor. Era greu să poți realiza un asemenea moment de beatitudine cu mijloace atât de terne. Și totuși era posibil. Soarele arămea totul în jur. Să nu te lupți cu morile de vânt Știa că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
școala, copiii și o lecție, ,,așa, de curiozitate”. Este, de fapt, o inspecție, la care participă însuși ,,ministrul școalelor”. Farmecul evenimentului constă în faptul că învățătorul, bun gospodar ca orice om de la țară și, prins la descărcatul unui car cu fân, nu bănuiește nimic, întâmpinându-i pe cei doi domni în chipul cel mai firesc, ca p-e niște oameni osteniți de pe drum. Le oferă dulceți, cafea și le face apoi o lecție ,,cum o făcea el totdeauna”. Lecția începe și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copilăriei. Cel mai mult îl impresionează locul, căci numai locul a rămas, unde odinioară era școala. Cu această ocazie, el evocă chipul luminos al învățătorului său, domnu’ Trandafir (trăsături fizice și morale). Odată, pe când priveghea la descărcarea unui car cu fân, domnu’ Trandafir primește vizita unor necunoscuți care-i cer să facă o lecție. Străinii sunt impresionați de răspunsurile elevilor și de activitatea învățătorului lor. La plecarea lor, domnu’ Trandafir află cu mirare că cei doi străini erau: ministrul și ,,inspectorul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu bucurie razele ca astă vară. De câteva zile a început să cadă bruma, iar diminețile sunt foarte reci. Codrul a rămas fără cântăreții cei vestiți. Unele animale sălbatice au început să-și facă provizii pentru iarnă. Altele își strâng fân pentru ca bârlogul să le fie cald. Oamenii și-au strâns toate recoltele. Au cules viile, pline de struguri, au umplut hambarele cu porumbul galben și grâul brun gălbui, au cules livezile cu mere roșii și pere galbene, cu gutui mari
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-am să uit, cred și sper, că nici dumneavoastră nu ați uitat inspecția celor doi străini care v-au întrerupt de la descărcarea carului cu fân și v-au rugat să le țineți o lecție așa, de probă. Ați făcut atunci o lecție obișnuită cum făceați de fiecare dată, dar care i-a impresionat plăcut pe cei doi. La muzică, am cântat cu toții așa de frumos
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mare, pregătiți cu găleți cu apă să ajute pădurarul care, singur, se străduia să stingă focul ce cuprinsese, deocamdată, numai bucătăria de vară, dar amenința, din moment în moment, casa construită din lemn, grajdul vitelor și, cel mult căpițele de fân pentru care muncise toată vara. Oamenii din sat au dat dovadă, însă, de mult curaj și bărbăție în lupta cu flăcările, ce se dovedea din ce în ce mai grea. Ei au salvat toate bunurile pădurarului, munca lui de-o viață, dar și pădurea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o Înghițea. O snoabă, zicea ea. Nu știam ce să spun. Klaus nu mă scăpă din priviri. Îi părea rău după Werner și că trebuia să meargă fără mine. Am ieșit În stradă. Mașina lui Klaus era parcată În Piața Fânului. Un VW 1300. Cadou de la rudele lui din Germania. Pe bancheta din spate erau două sacoșe. Câte una pentru fiecare. Mai voluminoasă parcă a Violetei. Cortul și sacii de dormit erau În portbagaj. Imaginea lor Îmi dădea frisoane. Violeta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că va ține cât o telenovelă, Întrucât bătrânul cal Înhămat la sania Poștei din Feldiu se scufundase cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Între dinți. Acesta, mirat peste măsură, făcu ochii mari și așa rămase. Se rezemă de sanie. Simțindu-i greutatea, calul o luă cuminte din loc, dar cu părere de rău, căci ar mai fi avut de luat câteva guri de fân. Eleonora se prăbuși peste Macavei, mai caldă decât o amiază de vară dintre cele două războaie mondiale, cea mai bună perioadă a României moderne. Macavei intra tot mai adânc În istoria națională retrasă prudent sub poalele Eleonorei. Iată-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ignorat, s-a supărat: Poftim! "Te las în pace-ntîie-a ta". De teoria chibritului literar geme lumea. Io-s sătul. Nu se mai aude nimic dinspre el. Nu hămăie, nu scîncește, nu zgreapțănă. Are des ore surdo-mute, cînd doarme țărănește în fîn, visînd că l-a-nșfăcat pe Mișu Negrițoiu și că-l vaccinează să nu motănească pe gardul lui. Mai am ceva de spus, Șichy. Leit-motivul vieții post-ceaușiste a fost iertare-uitare. Punct și de la capăt, dar pentru unii. O să-ți demonstrez cu zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie îi recita din versurile ei de dor cu rimă împerecheată. Nu discutau niciodată despre viețile lor dincolo de această vale, în care se împreunau, probabil până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
memoria lui este acuma totuna cu cea a străbunicului lui, așa cum și-o putea reprezenta aievea, fără s-o fi văzut vreodată, pe iubita lui, cu ochii rotunzi și negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu pântecele rotund și umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de aceeași frecvență și intensitate la testele auditive, când trebuia să ridici o mână ori de câte ori survenea un zgomot în cască, în timp ce la cealaltă ureche se auzea un zgomot de fond, similar curgerii apei la cascadă. Aici, aerul poartă miresme de fân uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se opresc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui Ionel, dormea cu el În „patu’ din casî”, (Aneta era foarte tulburată și mâhnită, vorbea tot mai rar cu Va și cu ceilalți și pleca privirea ori de câte ori vorbea cu cineva!), dormeau pe „prispafarî”, În „coșu’căruțîi”, În „stogu’ di fân” și urmărea cu mare atenție și admirație „minunili lu’ Ionel”. Venise iarna, ninsese din abundență și se formaseră troiene, ulițele erau Înzăpezite iar Ionel făcea bărbătește pârtii de mers spre grajd, poiată, bordeiul bunicului, cotețul lui Ghițî și spre cușca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la târg! Vrei? Da, tăticuțule! Cu două ore mai devreme de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tine și nu mișcă nimeni decât Cleopatra, ia uită-te la ea ce frumoasă este, vezi? Va scotea capul mai mult, se ițea pe lângă Victor și zărind coada și picioarele suple și musculoase ale Cleopatrei, băiețelul cu un smoc de fân pe cap se mai liniștea, dar când au ajuns În șesul ce se Întindea până la Șușmeaua Pușcașului, Va a observat, cu frică, o armată cu soldați Îmbrăcați În negru, care era condusă de căpetenii ce ajungeau cu capul lor ascuțit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]