409 matches
-
pecețile, înscrisul să-l facă credincioșii noștri, din partea noastră marele logofăt Diicu, iar din partea Înaltei Porți... — Marele dragoman Nicolae, hotărî sec marele vizir. — Cât despre dările în plus înțeleg că au fost iertate, nădăjduiesc să nu-și ia luminăția ta făgăduiala înapoi. Tăcuți, toți demnitarii otomani dădură afirmativ din cap, așa că Rami Pașa dădu și el din cap, chemându-l cu un gest pe Nicolae Mavrocordat la sine și dându-i dispoziții în șoaptă. Acesta se îndreptă spre Diicu Rudeanu și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atrăgea fete și le instruia în cultul lor. Găsind-o într-o zi pe Euridice, nutrea spre ea o poftă perversă. Cu dragoste primejdioasă, destrăbălată, o antrena pe fată în cultul bacantelor, într-o credință adversă. În timpul vrăjilor nocturne, cu făgăduieli seducătoare, o amețea pe fată. Atras de presimțiri nefaste, în valea Hecatei mergeam prin misterioasele ierburi înalte. Roată-înprejur doar păduri întunecate, cutreierate de bacante. Suflarea caldă a dorinței, își adia parfumul în eter. Misterioase suspine stranii, cu râsetul ușor o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și felul de a-i îngriji pe suferinzi. Înainte de a părăsi Moldova, spre a se întoarce la Paris, Vial de Rajat făcea promisiunea de a publica versiunea română a unui mic tratat de igienă, pe care tocmai îl încheiase. Această făgăduială n-a fost adusă la îndeplinire, dar în anul următor, 1854, apărea la Iași, în tipografia "Albinei", lucrarea sa în franceză, intitulată: Choléra ou instruction populaire sur les moyens présérvatifs et curatifs de cette maladie, numărând 102 pagini. Autorul relata
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
orașul de sare. Și banii pe care mi i-a furat călăuza, prost, prost ca întotdeauna, i-i arătasem, dar m-a lăsat pe drumul cel bun, undeva pe aici, după ce m-a lovit: "Ăsta-i drumul, câine, îmi țin făgăduiala, acum du-te, or să te învețe ei minte", și m-au învățat, ei sunt ca soarele, care arde ziua întreagă, strălucitor și mândru, ca soarele care mă arde acum atât de tare, atât de tare, sfâșiindu-mă cu lăncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în timpul procesiunii o piatră grea de cincizeci de kilograme. N-o să mă crezi, dar apele s-au liniștit, și sufletul meu o dată cu ele. Am înotat lin, stăpânit de o mare fericire, și am ajuns la țărm. Mâine îmi voi ține făgăduiala. Îl privi dintr-o dată pe d'Arrast, cu chipul bănuitor: - Îți vine să râzi? - Nu. Făgăduielile trebuiesc ținute. Bucătarul îl bătu pe umăr. - Vino la fratele meu, pe malul fluviului. O să-ți fierb niște fasole. - Nu, spuse d'Arrast, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
au liniștit, și sufletul meu o dată cu ele. Am înotat lin, stăpânit de o mare fericire, și am ajuns la țărm. Mâine îmi voi ține făgăduiala. Îl privi dintr-o dată pe d'Arrast, cu chipul bănuitor: - Îți vine să râzi? - Nu. Făgăduielile trebuiesc ținute. Bucătarul îl bătu pe umăr. - Vino la fratele meu, pe malul fluviului. O să-ți fierb niște fasole. - Nu, spuse d'Arrast, acum am treabă. Diseară, dacă vrei. - Bine. Dar la noapte se dansează și se fac rugăciuni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
foi, sfinții, femeile... Uiți de toate, nu mai asculți de nimeni. - Sunt și femei? Toate femeile din oraș? - Nu din oraș, ci din colibe. Bucătarul zâmbi din nou. - Vino. De căpitan o să ascult. Și o să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. D Arrast se simți ușor enervat. Ce-i păsa lui de acea făgăduială absurdă? Dar, când privi chipul deschis și frumos care-i surâdea încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
femei? Toate femeile din oraș? - Nu din oraș, ci din colibe. Bucătarul zâmbi din nou. - Vino. De căpitan o să ascult. Și o să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. D Arrast se simți ușor enervat. Ce-i păsa lui de acea făgăduială absurdă? Dar, când privi chipul deschis și frumos care-i surâdea încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc câțiva pași. Fără să știe de ce, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-i făgăduiesc. - S-a întâmplat de mult? - Cu puțină vreme înainte de a veni aici. Bucătarul își prinse barba cu amândouă mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să fie ca și cum ai fi făgăduit tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D'Arrast surâse. - Nu cred. - Ești mândru, căpitane. - Cândva am fost mândru, acum sunt doar singur. Dar ia spune-mi, bunul Iisus ți-a răspuns întotdeauna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
parte, ținând deschisă ușa de bambus, și d'Arrast ieși. Se mai întoarse o dată și-l privi pe mulatru, care rămăsese locului. - Vino. Nu mai e mult și va trebui să cari piatra. - Rămân aici, spuse bucătarul cu răceală. - Și făgăduiala? Fără să răspundă, bucătarul împinse încet ușa, pe care d'Arrast o ținea proptită cu o singură mână. Rămaseră astfel o clipă. Apoi d'Arrast dădu drumul ușii și, ridicând din umeri, se îndepărtă. Noaptea era plină de miresme răcoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dar vrăjitorul Tela nu se lăsă: - Vino să vezi, Auta! Acum va începe sfârșitul lumii. Nici voi nu mai ajungeți vii în țara blestemată în care plecați. Auta socoti că vrăjitorul urmărește să-l sperie pentru a-i stoarce vreo făgăduială sau vreun hatâr. Totuși, își ridică ochii spre fața lui și i-o urmări: arăta într-adevăr îngrozită. Tela urmă cu glas tulburat: - Dincolo de oază au stat ieri niște oameni și niște robi. Zeul a trimis atunci suliți de foc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
are să vină timpul când se va afla că Auta nu este sulița și lanțul din mâna stăpânilor lui. Spune-i că Mai-Baka acum îl crede". Asta mi-a spus! zise Mpunzi și tăcu. Auta simți un fior. A fost o făgăduială rostită aproape între patru ochi, pe care o și uitase. Îi fu rușine, dar nu știa ce ar fi putut să facă deocamdată pentru acei robi. Nici nu se mai gândise la ei... Ga să spună ceva, căci Mpunzi îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
experienței, și culturalitatea ne-a dus la presă, stăpânită în mare parte de hibrizi, nici cărturari, nici creatori. De la foaie la foaie se practică ecluziv tonul minor al convingerii și credințele reduse la oportunitate și acces. Suntem foarte departe de făgăduielile făcute culturii de prezența în munca de creație a unor individualități de dimensiunile lui Kogălniceanu, Eminescu, Caragiale și alții". Pe un segment destul de însemnat, polemistul împrumută, cameleonic, sonoritatea vorbitorului de tribună, mizând pe forța asertivă a unei expuneri sentențioase. Aici
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe Patrocles, ci pe un bătrân, care îi amintea de tatăl său, și pe un om ale cărui nenorociri, în bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care le primise chiar din răscumpărarea care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe Patrocles, ci pe un bătrân, care îi amintea de tatăl său, și pe un om ale cărui nenorociri, în bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care le primise chiar din răscumpărarea care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mâinile mele! porunci domnitorul, trântind ușa ce ducea la coridorul dinaintea salonului. „Dacă era o copilă sau soție a vreunui boiernaș moldovean, uita Măria Sa să trimită ștafete!” se gândea hatmanul Barnovschi, căutându-l pe diacul Radu pentru a-și pecetlui făgăduiala. Dar diacul se feri de privirea pătrunzătoare a hatmanului, îndemnându-se la post și ascultare Domnului. Zilele trecură netulburate de puținele întâmplări petrecute la Curtea din Hîrlău: domnița Catrina se hotărî să nu părăsească iatacul decât pentru a petrece ceasuri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
părintelui la dar, La urechile mele susurul viu al cuvintelor ei neînțelese pentru ureche, dar cu dezlegare în suflet, îmi reînnoiește la ureche Florița promisiunea făcută mie la doi ani de vrăjitoarea din jurul Aradului ce alunga departe răul copiilor prin făgăduieli misterioase, Protopopul de B i-a dat niște bani, ce face ea cu banii, pe tren oricum circulă gratis, toți conductorii o știu, de mâncare capătă de la creștini, își cumpără cruciulițe și le atârnă de gât, stoluri de copii în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
așezat pe tăblia de fier a patului ei negru, împodobit cu o coroniță de tuci dată proaspătă cu bronz. În săptămâna a patra un suflet de catifea s-a desprins din fața ei, îmbunând-o, înainte de a se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și promițător cu numele unui erou de teatru - fiu care avea să constate, la urmă, că ceapa vieții lui, după ce fusese decojită foaie după foaie, nu conținea nici un sâmbure care să întemeieze un sens - ea care, după toate lăudăroasele mele făgăduieli, a rămas, la fel ca mama lui Peer Gynt, cu buzele umflate, ea care, toată viața ei, a tânjit după frumos și a știut ce anume putea să treacă pentru ea drept frumos, se bucura că „dragul“ ei „băiat“ - așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca să mai confirm o dată încuviințareal rostită cu toată seninătatea, mă văd în fața lui pe mine, singuraticul destinat prematur să fie mire, nu citesc pe fața mea nici o urmă de comportament stingher. Complet lipsit de griji, sunt gata să-mi îndeplinesc făgăduiala bătută în cuie. Deja mă descopăr cu privirea nerăbdătoare îmbrăcat la patru ace și cu floare la butonieră. Ce a urmat după aceea s-a petrecut în pripă, abia dacă mai poate fi pus într-o ordine cronologică, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, când ieși la aer, porți lanț la gât și lanț la ceas; un avans dă mai mare dragu În mălai cheș, care Îngrașă ipso facto bunu la tot poporu, care io am dreptu să mă cred aderent la iel; făgăduiala, pă paroldoner, că direcția o să ia În samă, or nu, subiectele propuse dă semnataru, care, cu aprobarea din prima a lu Fetița Nux (care, după mandea, are un romanț c-o piticanie fonfăită care știe să meargă cu liftu), o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să vii cu trenul?! Mergi o noapte întreagă cu tot felul de inși! Suie-te, iubito, în avion, și-n doi timpi și trei mișcări ai ajuns la Cluj! Clara Ionescu clătină din cap, fără să-i răspundă Georgianei. Repetă făgăduiala de a merge în cel mai scurt timp la Cluj și încheie grabnic convorbirea. Se duse în bucătărie și-și aprinse nervoasă o țigară mentolată. Căzuse în propria sa plasă. își jurase de mult că nu va zbura niciodată. Avea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rostirea: Albert, m-ai ascultat când am spus că o piatră mai mare dispune de mai mult spirit decât o piatră pipernicită. Vânătorul tuși, pentru a face o pauză oratorică și pentru a atrage atenția, subliniind: Iar pravila zice așa: făgăduiala spiritului este aidoma cu noima miezului individualității luate, sporită cu iuțeala de deplasare a razei de Lună, rază curată ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o acum în fabuloasa configurație, în fabuloasa întocmire intonată de prietenul (ei, de prietenul, ce zic eu?), de fratele meu, preistoricul O'Piatră! Anume, ia ascultați! ridică degetul ca pe un diapazon care urma să emane sonuri fermecătoare și stranii: Făgăduiala spiritului unui corp din natură... Glăsuind primul verset, Profesorul se înecă de tulburare, trebuind să reia din nou: Făgăduiala spiritului unui corp din Natură este aidoma cu noima miezului acelui corp, sporită cu iuțeala razei de Lună , înmulțindu-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
meu, preistoricul O'Piatră! Anume, ia ascultați! ridică degetul ca pe un diapazon care urma să emane sonuri fermecătoare și stranii: Făgăduiala spiritului unui corp din natură... Glăsuind primul verset, Profesorul se înecă de tulburare, trebuind să reia din nou: Făgăduiala spiritului unui corp din Natură este aidoma cu noima miezului acelui corp, sporită cu iuțeala razei de Lună , înmulțindu-se prin ea însăși. Abia trăgându-și sufletul în urma efortului de a cuvânta, Profesorul articulă din nou: În tălmăcire, doamnelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]