687 matches
-
numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut. Într-o Noapte de Ajun, vârful pinului semeț din fața Căminului cultural dispăruse. Directorul umbla turbat de colo-colo, Înjura și făgăduia făptașului necunoscut pedepse fioroase și torturi rafinate. Făcuse reclamație scrisă la Miliție, cerea efectuarea de expertize criminalistice de către oameni specializați de la Județ, voia să vadă cu ochii lui cum haite Întregi și Întărâtate de câini polițiști iau urma hoțului și, sprijiniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că În Satul cu Sfinți, Într-o vreme, vânzările de cărți, caiete, unelte de scris și câte altele de același fel crescuseră atât de mult, Încât Îi pusese pe gânduri pe responsabilii de la oraș. Îl pândiseră și-l prinseseră pe făptaș. De aici Începea povestea fraților gemeni. Se șoptea că librarul, temător foarte de pușcărie, Îl convinsese pe fratele său mai slab de minte, Îngrijitorul de la școală, să se ducă la proces În locul lui. Ceea ce sărmanul cu duhul chiar făcuse, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei asupra comportamentului. Nici măcar în cazurile individuale nu există, psihologic vorbind, nevinovăție - nu vei omorî niciodată un om dacă nu ți-ai reprezentat măcar o dată acest lucru. Acest aspect, invizibil oricărui judecător, este suficient pentru demonstrarea vinovăției, chiar și dacă făptașul era sub influența alcoolului. Putem vorbi de dubla morală a comunismului, însă nicidecum de circumstanța atenuantă a maselor inconștiente și hipnotizate. Starea hipnotică, manipularea sau dezinformarea nu exclude niciodată vinovăția, asta trebuie să ne fie clar! Dacă individul și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
societății posibilitățile artistice stătute... sunt important pentru asigurarea posibilului. PIANISTA: Așa-i, când se trimit spre a fi date numele unor lucruri, atunci meterezele sunt deja construite. Victimele se îngroapă și dorm singure cu sfințenia de oțel a jurmântului sfânt. Făptașii fierb în clocot la Pol, în gheața veșnică. CÂNTĂREAȚA (se așază în fața compozitorului): Grasă și jegoasă am fost cât am fost să fiu în lumea copilăriei. Dar bucățile de muzică mi-au cântat departe de mine pietrele mele de grăsime
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de protagonist, care îi definește esența și îi dă posibilitatea să-și influențeze destinul (Lehman, 1989, p. 150). Esențială este, cred, constatarea că accentul s-a mutat de pe transmiterea mesajului spre impunerea viziunii: în centrul acțiunii nu se află căutarea făptașului, ci explicarea motivelor comportamentului său infracțional. David Lehman se grăbește să specifice că prin cuvântul attitude trebuie să înțelegem, de fapt, bad attitude, adică un amestec de insolență și ostilitate caracteristice în cel mai înalt grad personajelor. „Furia morală” se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marinescu). În felul acesta, romanul se pune la adăpost de așa-numitele finaluri-capcană (trick-endings) sau povestiri în cerc închis (closed circle), unde deznodământul nu decurge din logica povestirii, ci din dorința autorului de a-l lua prin surprindere pe cititor: făptașul e, în acest tip de romane, cel asupra căruia planează cele mai mici suspiciuni. Dezavantajul este că astfel de trucuri nu conving pe nimeni. Dar și mai puțin recomandabil e, în viziunea lui Chandler, un scenariu precum cel al Crimei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
opțiunea pentru „stil” în dauna „misterului” la urmașii lui Dashiell Hammett își are originea în lipsa încrederii că în vremurile moderne scriitorul poate rămâne până la capăt stăpânul absolut al textului. Renunțarea la plăcerea loviturii de teatru, reprezentată de demascarea triumfalistă a făptașului, în dauna spectacolului mai reținut al drumului spre deznodământ, alcătuiește articulațiile unei modificări majore în arta romanului polițist: trecerea de la divertisment la literatura propriu-zisă. Depășirea minoratului exhibă, desigur, și traumele prin care e obligat să treacă autorul. Când Dashiell Hammett
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau confirmă permanenta ruptură a ordinii morale (Lehman, 1989, p. 129). Punând accentele în acest fel, observăm că Somnul de veci schimbă în mod radical finalitatea oricărui roman polițist - așa cum fusese înțeles până atunci. Orice răspuns la întrebarea „Cine e făptașul?” devine de importanță secundară în raport cu evidența că într-o lume precum cea străbătută de Marlowe este greu să nu devii un asasin. Fiecare dintre personajele întâlnite de detectiv are o istorie secretă. Ceea ce arată lumii e doar machiajul, masca, partea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici răsplată - vinovățiile continuă să bântuie mintea personajelor. Numai că vinovați cu adevărat sunt martorii, nu făptașii. Izolată în lumea ei bolnavă, între perversitatea unei maturități de care nu e conștientă și iresponsabilitatea unei vârste pe care n-o poate controla, Carmen își mărturisește păcatul cu ușurința, dar și inconștiența unei minți subdezvoltate: „Carmen s-a întors
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a spectacolului așteptat de cititor. Tensiunea lecturii provine, în mare parte, din excelenta calitate a dialogului și abia în planul al doilea sesizăm spectaculozitatea răsturnărilor de situații, în buna tradiție a școlii britanice. Accentul investigațiilor lui Marlowe cade pe descoperirea făptașilor, ceea ce presupune un serios efort de echilibrare a formei și a fondului. Un caz de dispariție aparent banal conduce la o înlănțuire de crime demnă de orice roman série-noir, cu nota specifică a unui stil pronunțat ironic și cu ample
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
regăsind natura, el nu redobândește însă automat condiția adamică. Oamenii nu devin mai buni. În schimb, motivațiile lor sunt mult mai personalizate. Crimele petrecute în The Lady in the Lake au explicații precise, legate de acțiuni și interese precise ale făptașilor. Retrăgându-se în natură, protagoniștii restrâng, în mod paradoxal, sfera de acțiune a liberului-arbitru: lăcomia, gelozia, avariția, pasiunea oarbă, violența înnăscută au mobiluri limpezi, stabilite la nivel personal. În felul acesta, răul se relevă a fi al individului, nu al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de pe urma acestei constatări. El va fi mai puțin surprins decât criticii literari că, dintr-o povestire centrată pe elucidarea misterului, romanul se transformă într-un veritabil text série noire: de pe la jumătatea cărții știm ce s-a întâmplat și cine sunt făptașii. Rămâne doar să aflăm cum vor fi anihilați. E o slăbiciune a lui Parker, desigur, dar trebuie să recunoaștem că subiectul însuși nu îngăduia prea multe arabescuri narative și strategii retorice. Autor inteligent, el a găsit însă mijloacele de contrabalansare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui gen extrem de gelos de a-și păstra specificitatea. Drumul de la crimă la descoperirea făptașului trebuie să fie, obligatoriu, descrierea unei iluminări, a obstacolelor învinse de eroul prins în mrejele unui scenariu mitico-simbolic. Este evident că Robert B. Parker a renunțat - în măsura în care a fost posibil - la constrângerile modelului. Perchance to Dream este, structural vorbind, însumarea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
construind un text sobru, dens și plin de nerv. Îi reușesc îndeosebi contrastele, ceea ce este ideal pentru acutizarea conflictului și ritmarea tensiunii dramatice. Pe de o parte, se profilează chipul lui Nechifor Lipan, în măreție de legendă, pe de alta, făptașii meschini și caricaturali. Dar să reținem: întreaga problematică este transferată în plan moral și religios. Întrucît moartea a fost provocată în împrejurări devenite publice, era firesc și necesar ca făptașii să-și primească pedeapsa. Dar sentința nu se aplică potrivit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Nechifor Lipan, în măreție de legendă, pe de alta, făptașii meschini și caricaturali. Dar să reținem: întreaga problematică este transferată în plan moral și religios. Întrucît moartea a fost provocată în împrejurări devenite publice, era firesc și necesar ca făptașii să-și primească pedeapsa. Dar sentința nu se aplică potrivit codului penal. Vitoria Lipan s-a decis pentru o formulă în stil păstoresc și nimic și nimeni n-a putut s-o oprească din cale. Aceasta, mai ales, pentru că Gheorghiță
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unul dintre oamenii de încredere ai Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!) Așa că le-a apărut limpede grănicerilor că prizonierul lor a fost făptașul. (Ceea ce li s-a părut straniu a fost de ce nu și-a schimbat ticălosul numele spre a nu putea fi descoperit atât de ușor!) A doua zi, în timp ce John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith, se afla în celula
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nu mai avea voie să fie pomenită. Așa că, "pentru a trezii lumea cea mare", FRV a început să organizeze atacuri teroriste, ca din partea Republicii Umaniste Vandana, în țările de la care se așteptau să riposteze. Însă, cum numele celui declarat drept făptaș nu era voie să fie rostit, comunicatele prin care vandanii ar fi revendicat atentatele nu puteau fi popularizate. A fost perioada cea mai grea pentru FRV: absolut nimeni nu era dispus să ocupe Republica Umanistă Vandana 59. Spre disperarea vandanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ajunge să se conformeze, să se supună, să devină obedient față de autoritate și chiar să se transforme Într-un opresor nemilos. Ajunge să raționalizeze situații pe care altădată le considera inadmisibile, să nu reacționeze la amenințări și să evolueze ca „făptaș al răului”, să se dezumanizeze. Situația și sistemul, câmpul social opresiv au o putere de seducție și de schimbare căreia omul obișnuit nu-i poate face față. Concluzia lui Zimbardo este că nu indivizii ar trebui judecați și etichetați, ci
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
domnul profesor avea grijă de toți elevii, încercînd să-i învețe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură și l-au pârât imediat profesorului. Acesta, însă, nu l-a pedepsit pe făptaș. După câteva zile, hoțul a furat iar, dar a fost prins imediat. Când același lucru s-a întâmplat și a treia oară, câțiva băieți s-au dus la profesor să se plângă și iau spus: - Acest coleg al nostru fură
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
bărbații interacționează mai dificil cu parteneri de discuție de același sex (nivel al autodezvăluirii mai redus), fiind recunoscută preferința "universală" pentru parteneri de discuție femei (Matsushima, Shioni, 2001) și întrucît statisticile atestă că majoritatea actelor violente din Irlanda de Nord au ca făptași subiecți de gen masculin, se sugerează că dezvoltarea în toate straturile sociale (deci și printre bărbați) a autodezvăluirii facilitante poate contribui la diminuarea stereotipurilor negative privitoare la membrii altei religii sau etnii. Cu toate acestea, nu trebuie însă să uităm
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
pozitive 96. Legislatorul este persoana împuternicită și obligată să asocieze legea cu constrângerea. Pentru a determina posibilitatea juridică a cauzării durerii, precum și măsura și forma acesteia, statul nu trebuie să plece de la datoria sa de a exercita protecție, ci de la făptași. Problema centrală a teoriei pedepsei devine: cum poate fi asociată o pedeapsă cu făptașul, o persoană liberă, ca o consecință a faptei deja întâmplate? Morala ne impune să tratăm cu respect persoana care urmează se fie pedepsită, dar acest lucru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a determina posibilitatea juridică a cauzării durerii, precum și măsura și forma acesteia, statul nu trebuie să plece de la datoria sa de a exercita protecție, ci de la făptași. Problema centrală a teoriei pedepsei devine: cum poate fi asociată o pedeapsă cu făptașul, o persoană liberă, ca o consecință a faptei deja întâmplate? Morala ne impune să tratăm cu respect persoana care urmează se fie pedepsită, dar acest lucru pare imposibil, pentru că aplicarea unei pedepse presupune să faci ceva împotriva voinței acesteia, împotriva
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
echivalență între faptă și pedeapsă 100. Astfel este combătută critica celor care au evidențiat că aplicarea lex talionis contrazice clar ideea conservării persoanei care reiese din întreaga operă kantiană: fapta inumană nu poate fi săvârșită ca atare încă o dată asupra făptașului fără a încălca legea omeniei.101 Faptul că lex talionis este folosit de Kant mai mult în sens figurat și nu în sens riguros științific este susținut de afirmațiile sale prin care recunoaște imperfecțiunea talionului în aplicarea sa la realitatea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
specifică se naște nu numai o greutate de neînvins în determinarea pedepselor, dar este foarte ușor de a prezenta răsplătirea pedepsei (astfel hoția pentru hoție, tâlhăria pentru tâlhărie, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, pe lângă că ne putem reprezenta pe făptaș ca fiind chior și fără dinți) ca fiind o absurditate"117. Legea talionului cere egalitatea specifică, dar infracțiunile și pedepsele sunt egale ca valoare. Prin urmare, "dacă nu este prinsă legătura ce există în sine a crimei și a distrugerii
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Pedepsele trebuie să se potrivească gravității faptei și prin urmare reprobarea infracțiunii prin pedeapsă reflectă în mod corect dezaprobarea față de această conduită"124. Pentru von Hirsch blamul public ține pe cineva responsabil de conduita lui și implică exprimarea mesajului că făptașul a vătămat pe cineva cu intenție și înfruntă dezaprobarea societății. Prin urmare, din partea făptuitorului se așteaptă ca acesta să-și exprime regretul și remușcările. De asemenea, blamul public exprimat prin legea penală are și rolul de a se asigura că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]