KorAP: Find »[drukola/base=făptuire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...18 >

436 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

foarte largă a temei se va preciza, așadar se va îngusta, pentru că problema însăși a "constituirii istorice" a condițiilor originare ale "lumii vieții" o impune. Dar întrebarea rămâne; desigur, și uimirile din care s-a născut. Determinarea natural-istorică a practicilor (făptuirilor) și regulilor elementare care le ordonează într-o unitate de viață omenească reprezintă un fapt firesc (în firea lucrurilor) pentru ființarea umană; oricum, în ordine propriu-zis istorică, ea este "originară". Dar este originar, în același sens, și un fenomen de

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de viață umană, vizibil însă numai prin scoaterea la iveală a condițiilor în care el își exercită, neîncetat, funcțiile sale de întemeiere. Am putea crede, pe de o parte, că aceste modalități ale gândirii, cu rol de acreditare a practicilor (făptuirilor) umane, corespund întrutotul, adică istoric și funcțional, acestora din urmă, de vreme ce le justifică, le acreditează, stabilind ierarhii firești ale lor în virtutea cărora unele dintre ele îndeplinesc funcții "publice" mai importante decât altele; dar, pe de altă parte, am putea presupune

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ordine. Ea se ține pe sine în frâu, printr-o reflexivitate căpătată la un moment dat; dar chiar prin aceasta, ea dobândește "puterea" de a pune în ordine tot ceea ce ține de rostire (mijlocul care îi asigură exprimarea) și de făptuire (domeniul care îi confirmă valabilitatea); căci tocmai cele ce exprimă o necesitate față de ea identitatea, noncontradicția, de exemplu -, devin necesare și pentru rostire și făptuire. O asemenea gândire autonomă are nevoie de un suport, un "susținător", temei: ceea ce numim "subiect

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pune în ordine tot ceea ce ține de rostire (mijlocul care îi asigură exprimarea) și de făptuire (domeniul care îi confirmă valabilitatea); căci tocmai cele ce exprimă o necesitate față de ea identitatea, noncontradicția, de exemplu -, devin necesare și pentru rostire și făptuire. O asemenea gândire autonomă are nevoie de un suport, un "susținător", temei: ceea ce numim "subiect", potrivit tradiției noastre filosofice, reprezintă un astfel de "purtător" al ei. Prin urmare, subiectul "suportă" gândirea autonomă; și tocmai pentru aceasta gândirea poate pre-condiționa orice

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sine) gândirea însăși, anunțând că el ar putea fi ceva, fără a fi încă întreg ("ceva"): de exemplu, un gând anume despre un "lucru" (ori o stare de lucruri), o rostire care îl exprimă pe acesta din urmă, poate o făptuire în act sau una finalizată, care urmează (acum) sau a urmat un scenariu stabilit. Despre ce este vorba, în fapt? Cum de nu este încă "întreg" cel ce cheamă către sine gândirea (lucrul omenesc oarecare)? Pentru că, în virtutea sensului a priori

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de relevanța istoric-antropologică a practicilor omenești integrate într-o unitate de viață. Dar chiar admițând această prezentare a întregului printr-o parte a sa, nu cumva putem afla altceva cu mult mai semnificativ pentru om, din unghi istoric, decât "practicile" (făptuirile) sale, în așa fel încât o altă parte a sa să-l reprezinte? Orice încercare de răspuns trebuie să pornească de la prejudecata după care practica este ea însăși cuprinsă într-o unitate de viață, că ea constituie doar o parte

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
chiar registrul natural-istoric al vieții omului. În urmare, și ideea despre autonomia dobândită de gândire, fapt care a condus-o către reflexivitate, către posibilitatea de a se întoarce asupră-i, reglând astfel adică reglându-se pe sine și rostirile și făptuirile omenești. Către ce deschid aceste două idei? Ce șanse discursive au ele, raportat la tematicile filosofice din agenda gândirii contemporane, interesate mai degrabă de problema sfârșiturilor sau măcar "turnurilor" tuturor faptelor reprezentative, tocmai istoric, pentru om? De ce trebuie pusă în

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
altă perspectivă decât cea natural-istorică? Adică ea nu funcționează, în perspectiva amintită, doar formal, însă nu și a priori? Căci dacă ar funcționa și a priori, atunci ar trebui să acceptăm o anterioritate constitutivă a sa pentru orice gând, rostire, făptuire umană, gândirea autonomă operând, într-un sens negativ, chiar și pentru cele care nu sunt acreditate și nici nu pot primi acreditare pe baza criteriilor în vigoare; în plus, ar trebui să fim de acord că o regulă foarte generală

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cazurile însele (în "specificul" lor), ceea ce indică intervenția unor acte de constituire a "cazului". Cu alte cuvinte, dacă acceptăm că există o preeminență a gândirii justificatoare, doar formale, care reglează tot ce ține de gândirea însăși, de rostire și de făptuire, în virtutea originarității sale "temporale", atunci nu este de acceptat, chiar cu necesitate, și o aplicare constitutivă, o interpretare, a acestei reguli, adică o adaptare la condițiile unui particular în sensul de a-l constitui pe acesta, așa încât, ceea ce este valabil

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
temei într-o ordine strict natural-istorică ceea ce este a priori? De exemplu, dacă admitem cum o vom face, motivat, în această lucrare că logos-ul (ca atare) trecut în logică (logos-ul formal) reglează totul în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești, în felul unei autorități "universale și necesare", desigur, a priori, chiar dacă el nu are decât o firavă îndreptățire istoric-naturală, nu trebuie să acceptăm, în consecință, că anumite rațiuni formale, dependente, desigur, de logos-ul formal însuși, așadar de mai

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
din orizontul filosofiei analitice și din cel al fenomenologiei. Poate că lucrurile trebuie să stea astfel; poate că "principiul" nu are nici un sens doar în sine, fără un domeniu de aplicație constitutivă; poate că identitatea este legea gândirii, rostirii și făptuirii; desigur, numai că prin convingerea că toate acestea au loc sau măcar pot avea loc, nu este anulată întrebarea asupra îndreptățirii lor și asupra faptului pe care ele îl reprezintă în unitatea de viață omenească: dimpotrivă, tocmai acum, constatând toate

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în sensul excluderii lor din spațiul "corectitudinii" gândirii). Putem vorbi, datorită acestei instituiri, despre o gândire formală constrângătoare și despre o dominație a faptului-de-a-gândi-formal (și, într-un sens strict instrumental, și a faptului-de-a-rosti corespunzător faptului-de-a-gândi-formal) asupra înseși gândirii, rostirii și făptuirii, socotite în întregul lor (nereduse la aspectul lor formal). Această dominație veritabilă dictatură ține blocate, într-un anumit orizont natural-istoric, toate componentele vieții omenești, legate de gândire (împreună cu celelalte fapte subiective), rostire și făptuire. O asemenea situație nu este împotriva

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
faptului-de-a-gândi-formal) asupra înseși gândirii, rostirii și făptuirii, socotite în întregul lor (nereduse la aspectul lor formal). Această dominație veritabilă dictatură ține blocate, într-un anumit orizont natural-istoric, toate componentele vieții omenești, legate de gândire (împreună cu celelalte fapte subiective), rostire și făptuire. O asemenea situație nu este împotriva "naturii umane"; dimpotrivă, ea a indus o anumită comoditate în traiul comun, poate un grad de automatism social și el binevenit, chiar o bucurie de viață, totuși măsurată, survenită în limitele acceptabilului, adică ale

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a institui (și dărui) sens: în cazul acesta, cu ceea ce poate fi numit, pe anumite temeiuri care vor fi formulate în cele ce urmează, dictatura judicativului, cu toate aspectele și elementele sale. Aceasta corespunde întregului orizont de gândire, rostire și făptuire instituit de evenimentul gândirii autonome. Dar tehnicile filosofice pot avea, pe de altă parte, sensul unei "reducții" a bogăției de fapte pe care gândirea le ia la cunoștință, întotdeauna într-o suspectă separație a sa de propriile obiecte, la "unitatea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în ce modalități poate fi el sesizat, descris, poate chiar reinstituit? Ar putea fi el readus în zona de interes a unităților de viață omenească, neruinând gândirea, nici chiar pe cea autonomă, devenită constrângătoare pentru gândirea însăși, pentru rostire și făptuire? Aceste întrebări prima, de sens natural- istoric, celelalte două, de sens fenomenologic doar stabilesc, așa cum precizam mai sus, orizontul cel mai larg al demersului, ceea ce înseamnă că și momentele uimirii din care s-a născut problema susținută de ele. În

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
gândește despre sine; altminteri, tocmai gândirea trebuie constrânsă la o desfășurare în care hotărârea asupra căii de urmat o ia "gânditorul"; iar gânditorul acesta nu poate fi decât un om căruia îi este proprie o unitate de viață plină de făptuiri, rostiri și de gânduri despre ceea ce ar putea el însuși făptui, rosti și despre ceea ce ar putea gândi fără constrângerile exprimate de regulile (formale) de acreditare (justificare) a tuturor manifestărilor sale (ca ființare omenească), în vigoare la un moment dat

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
care știe de la bun început că apartenența acesteia la sine proprietatea sa, a omului, asupra lumii este dovada cea mai clară a reflexivității sale constitutive. Faptul de a gândi, devenit formal și constrângător pentru faptul de a rosti și pentru făptuire, dar și pentru gândirea însăși, care concentrează întreaga fenomenalitate subiectivă, corespunde unui eveniment trăit ("suportat", "văzut ca atare") de ființarea umană. Ceea ce înseamnă că aceasta din urmă nu este epuizată, în potențialul său de existență, de un asemenea fenomen constând

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fenomen constând în autonomia formală a gândirii, constrângătoare pentru practici fel de fel (chiar și pentru practici ale gândirii). Din această cauză, se cuvine a cerceta, pe de o parte, ceea ce a fost semnificativ, pentru cele trei fapte (gândire, rostire, făptuire), anterior evenimentului, iar pe de alta, situația care ar corespunde trecerii dincolo de orizontul istoric creat de evenimentul în cauză. Momentul anterior evenimentului, corespunzător, într-o oarecare măsură, unei preeminențe a practicilor, în structura căruia se regăseau și faptul de a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și universal, în termenii fenomenologiei) a oricărui act care îl cuprinde; într-un fel, tocmai acesta, actul, este constituit și instituit, totodată de logos. Dacă admitem însă o asemenea origine a oricărui act de gândire (dar și de rostire, de făptuire), condiționantă în sensul cel mai tare cu putință, înseamnă că trebuie acceptată și un fel de "origine non-originară"; spre deosebire de cealaltă, aceasta nu constituie actul gândirii, rostirii, făptuirii (nu este, propriu-zis, a priori originar și universal), dar are puterea de a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
o asemenea origine a oricărui act de gândire (dar și de rostire, de făptuire), condiționantă în sensul cel mai tare cu putință, înseamnă că trebuie acceptată și un fel de "origine non-originară"; spre deosebire de cealaltă, aceasta nu constituie actul gândirii, rostirii, făptuirii (nu este, propriu-zis, a priori originar și universal), dar are puterea de a-l institui, ca și cum ea ar lua locul "originii originare". Până la urmă, însă, ea nu are decât acest sens limitat, de instituire "natural-istorică" a unui act; totuși, ea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nu au primit acreditare, recunoaștere, din perspectiva normelor precise ale logos-ului formal. Pot fi recunoscute ele ca atare? Se află în ele un sens care ar putea da seamă de ființarea umană, prin acte de rostire și gândire, prin făptuiri, într-o măsură mai potrivită decât cele desprinse din logos-ul formal? În cercetarea care urmează, este vizată șansa de a căpăta răspunsuri și la aceste întrebări. Ceea ce se află în orizontul viețuirii omenești, la un moment dat, este autorizat

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Ceea ce se află în orizontul viețuirii omenești, la un moment dat, este autorizat din perspectiva convențiilor formale instituite de gândirea autonomizată. Faptul că aceste convenții sunt luate drept elemente a priori ale constituirii oricărui gând, ale constituției oricărei rostiri sau făptuiri, pare a fi mai degrabă rezultatul unei opțiuni întâmplătoare, decât al unei decizii bine întemeiate, care ar implica și criterii de altă natură decât cele formale, sau care ar pretinde o "necesitate" structurală (gândirii) mai degrabă decât o simplă posibilitate

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dăruiesc ființă jocului, de unde se trag? Ce statut are acest "joc"? Cine instituie jocul și regulile sale, pentru ca un jucător să-l joace, împlinindu-se astfel ființa jocului și însăși ființa jucătorului? Cum lucrează "originea originară" a gândirii, rostirii și făptuirii în chiar spațiul de jurisdicție al "originii non-originare" a acestora? Astfel de întrebări sunt firești în urmarea celor câteva observații despre jocul gândirii autonomizate și sub inspirația proaspătă a demersului gadamerian. Răspunsul referitor la o posibilă suspendare a acestor întrebări

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
deplină cu judecata, așadar fără un aport al timpului subiectiv sau obiectiv în sens fenomenologic. Timpul judicativ pare a fi mai degrabă obiectiv, dar obiectivitatea sa ține de originea sa judicativă și de poziția judecății în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii reglate după logos-ul formal, iar nu după regulile unei preeminențe intuitive în constituirea oricărui obiect natural sau valoric, intrumental sau logic etc. Timpul judicativ este de la bun început împreună cu judecata și orice constituire obiectuală îi este supusă, așa cum orice

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fi tocmai cele care numai astfel pot fi: lucrurile însele. Dar nu putem ajunge la acestea înainte de a opera reducția judicativă asupra dictaturii judicativului, pentru a scoate la iveală dominația judicativului constitutiv, în sensul predeterminării oricărui fapt de gândire, rostire, făptuire din lumea logică, stăpână peste lumea vieții omului, sau, mai bine zis, peste o parte a sa care i se substituie întregului acesteia. Ceea ce înseamnă că "lucrurile însele" pentru prima reducție rămân toate faptele din orizontul judecății și al timpului

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]