6,551 matches
-
neconforme cu realitatea, cu toate efectele negative pe care aceasta le implică în desfășurarea judecății, putând apoi să-și retracteze mărturia înainte de pronunțarea unei hotărâri în cauză. Așadar, se susține că regimul juridic diferit al celor două categorii de făptuitori invocate de autorul excepției are o justificare obiectivă și rezonabilă, dispozițiile legale criticate nefiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Mai mult, se apreciază că reglementarea cauzelor de nepedepsire constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar admiterea excepției de
DECIZIA nr. 133 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258324]
-
constă în efectuarea actului procesual prevăzut de lege prin care se formulează învinuirea (acuzarea) împotriva unei persoane și se declanșează activitatea de tragere la răspundere penală a acesteia. Prin această activitate se naște raportul procesual penal fundamental dintre stat și făptuitor, iar suspectul devine inculpat (parte în procesul penal), urmând a fi adus în fața instanței penale, în scopul aplicării sancțiunii prevăzute de legea penală dacă se va stabili că a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de care este acuzat. Aceasta are
DECIZIA nr. 133 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258324]
-
înainte ca presupusul făptuitor să devină parte a procesului penal, prin punerea în mișcare a acțiunii penale și înainte ca acesta să poată fi reținut. Așadar, având în vedere conținutul măsurii preventive a reținerii, care implică privarea de libertate a făptuitorului, precum și cel al punerii în mișcare a acțiunii penale, care presupune formularea unei acuzații împotriva suspectului și dobândirea de către acesta a calității procesuale de inculpat, legiuitorul a ales drept limite temporale până la care martorul trebuie să procedeze
DECIZIA nr. 133 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258324]
-
drept limite temporale până la care martorul trebuie să procedeze la retragerea mărturiei mincinoase pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal două momente procesuale în care situația juridică a făptuitorului se schimbă în una mai puțin favorabilă, prin restrângerea exercițiului libertății sale individuale sau prin punerea sa sub acuzare. Desigur, dispunerea măsurii preventive a reținerii sau punerea în mișcare a acțiunii penale trebuie să fie determinată de aspectele relatate de
DECIZIA nr. 133 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258324]
-
să ducă la soluționarea corectă a cauzei penale. ... 23. Or, având în vedere aceste considerente, martorul care comite o faptă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) și (2) din Codul penal, dar care își retrage mărturia anterior reținerii făptuitorului sau punerii în mișcare a acțiunii penale se află întro situație diferită de cea a martorului care, săvârșind una dintre faptele anterior menționate, își retrage mărturia la un moment procesual ulterior reținerii sau punerii în mișcare a acțiunii penale, cu
DECIZIA nr. 133 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258324]
-
sau punerii în mișcare a acțiunii penale. ... 26. Pentru aceste motive, dispozițiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal nu creează discriminare între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care își retrag declarațiile neconforme cu realitatea înainte de reținerea făptuitorului sau punerea în mișcare a acțiunii penale și autorii faptelor de mărturie mincinoasă care nu îndeplinesc condițiile prevăzute prin textul criticat și își retrag în faza judecății mărturia mincinoasă dată anterior în cauză. ... 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în
DECIZIA nr. 133 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258324]
-
civilă delictuală pentru fapta proprie și că, pentru angajarea acesteia, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile rezultate din economia art. 1.357 din Codul civil referitoare la existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția făptuitorului. ... 43. În ceea ce privește fapta ilicită, deși reglementarea analizată se referă in terminis numai la prezumția de culpă și de legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în realitate, intenția legiuitorului a fost în sensul de a institui o
DECIZIA nr. 14 din 27 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259300]
-
a victimelor prevăzut prin dispozițiile Legii nr. 211/2004 constă în compensarea financiară de către stat a victimelor unor infracțiuni săvârșite cu violență, mecanism ce are ca fundament principiul echității și al solidarității sociale și realitatea că ori de câte ori făptuitorul rămâne necunoscut, este insolvabil sau dispărut „costurile“ infracțiunii sunt suportate exclusiv de victimă. ... 14. În acest sens, art. 1 din Legea nr. 211/2004 prevede că dispozițiile sale reglementează măsurile de informare, de sprijin și de protecție acordate victimelor infracțiunilor, iar
DECIZIA nr. 312 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259620]
-
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2004]; victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 [art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2004]; instanța reține în favoarea făptuitorului circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal din 1969 - art. 75 lit. b) din Codul penal în vigoare, sau circumstanța atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit.
DECIZIA nr. 312 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259620]
-
la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004. ... 18. Analizând toate cazurile reglementate, cu titlu de excepție, la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, Curtea constată că acestea au în vedere fie ipoteza în care în privința făptuitorului există un caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale [art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004] sau este reținută o circumstanță atenuantă dintre cele prevăzute la art. 73 lit. a) și b) din Codul
DECIZIA nr. 312 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259620]
-
de urmărire penală are obligația de a începe urmărirea penală față de faptă și de a proceda la administrarea probatoriului ce reclamă urgență, chiar și în lipsa introducerii unei plângeri penale prealabile. Mai mult decât atât, în cazul în care făptuitorul are calitatea de reprezentant legal al persoanei vătămate lipsite de capacitate de exercițiu sau încuviințează actele persoanei vătămate cu capacitate de exercițiu restrânsă, organele de urmărire penală au obligația să se sesizeze din oficiu. ... 8. În situația în care organul
DECIZIA nr. 766 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/253210]
-
ulterior, la data de 3 iulie 2017, sa dispus schimbarea încadrării juridice în fapta prevăzută de art. 193 alin. (2) din același act normativ, precizând că din momentul sesizării organelor de poliție cu privire la faptă l-a indicat pe făptuitor și împrejurările în care s-a produs fapta, arătând că a fost convins că aceasta reprezintă plângerea sa prealabilă. A mai arătat că lucrătorul de poliție care a instrumentat cazul nu i-a pus în vedere, cu ocazia audierii din
DECIZIA nr. 766 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/253210]
-
Legea nr. 78/2000, expresia „bani sau alte foloase“ poate fi alăturată noțiunii de „obiect“. Astfel, la infracțiunile prevăzute de art. 10 și art. 12 din Legea nr. 78/2000, expresia „bani, bunuri sau alte foloase necuvenite“ este asociată scopului urmărit de făptuitor pentru a indica, pe latura subiectivă, forma de vinovăție cu care se comite fapta, intenția calificată prin scop. Specific acestor infracțiuni este faptul că latura subiectivă include în structura sa ca formă de vinovăție intenția, care este calificată prin scop
DECIZIA nr. 26 din 15 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251591]
-
acestor infracțiuni este faptul că latura subiectivă include în structura sa ca formă de vinovăție intenția, care este calificată prin scop. Scopul prevăzut de lege este obținerea unor avantaje sub formă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în beneficiul făptuitorului sau al unei terțe persoane. Scopul trebuie să existe, nefiind necesară realizarea lui efectivă. Particular, la infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 78/2000, care operează doar cu noțiunea de „foloase necuvenite“, aceasta este folosită pentru a caracteriza acțiunea
DECIZIA nr. 26 din 15 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251591]
-
infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, este justificată de rațiuni superioare de justă și echitabilă individualizare legală a sancțiunii penale, în raport cu gradul de pericol social conferit unei anumite infracțiuni de scopul urmărit de făptuitor. De aceea, față de diversitatea de infracțiuni ce poate face obiectul scopului organizării de grupuri infracționale, sublinierea în cadrul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 că „pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare
DECIZIA nr. 75 din 4 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251724]
-
alin. (1) teza ultimă din Codul penal în raport cu sancționarea persoanei care a comis infracțiunea de amenințare, prevederile cuprinse în art. 269 alin. (2) din Codul penal în raport cu sancționarea persoanei care a comis infracțiunea de favorizare a făptuitorului ori prevederile cuprinse în art. 270 alin. (2) din Codul penal raportat la sancționarea persoanei care a comis infracțiunea de tăinuire. Este unanim acceptat în doctrină și în practica judiciară că infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003
DECIZIA nr. 75 din 4 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251724]
-
sau exercitată. O atare cerință o constituie formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată prin săvârșirea infracțiunii, care este actul procesual prin care această persoană își manifestă în mod expres voința cu privire la tragerea la răspundere penală a făptuitorului, act procesual fără de care nu poate interveni aplicarea legii penale. ... 19. Instituția plângerii prealabile se înfățișează, așadar, ca un mod special de sesizare a organelor de cercetare penală și a procurorului, constând în opțiunea oferită de legiuitor persoanei vătămate
DECIZIA nr. 655 din 19 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252511]
-
un mod special de sesizare a organelor de cercetare penală și a procurorului, constând în opțiunea oferită de legiuitor persoanei vătămate de a decide dacă înțelege sau nu să sesizeze organele de urmărire în vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorului. Astfel, condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate a fost caracterizată de Curtea Constituțională ca reprezentând o excepție de la regula generală a oficialității procesului penal (Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000
DECIZIA nr. 655 din 19 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252511]
-
al limbii române, prin cuvântul „aparține“ se înțelege „a ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva“. ... 17. Totodată, Curtea observă că art. 253 alin. (5) din Codul penal reglementează situația în care, deși bunul aparține făptuitorului, distrugerea acestuia echivalează cu săvârșirea acestei infracțiuni. Astfel, din coroborarea alin. (1) al art. 253 din Codul penal cu alin. (5) al aceluiași articol rezultă că noțiunea „aparținând“ utilizată de legiuitor în primul alineat se referă la faptul că bunurile
DECIZIA nr. 771 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252560]
-
Astfel, din coroborarea alin. (1) al art. 253 din Codul penal cu alin. (5) al aceluiași articol rezultă că noțiunea „aparținând“ utilizată de legiuitor în primul alineat se referă la faptul că bunurile distruse nu fac parte din patrimoniul/nu aparțin făptuitorului, ci fac parte din patrimoniul/aparțin unei alte persoane decât făptuitorul. ... 18. Prin urmare, semnificația cuvântului „aparținând“, folosit de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 253 alin. (1) din Codul penal, poate fi determinată prin interpretarea gramaticală și sistematică a normei criticate
DECIZIA nr. 771 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252560]
-
penal cu alin. (5) al aceluiași articol rezultă că noțiunea „aparținând“ utilizată de legiuitor în primul alineat se referă la faptul că bunurile distruse nu fac parte din patrimoniul/nu aparțin făptuitorului, ci fac parte din patrimoniul/aparțin unei alte persoane decât făptuitorul. ... 18. Prin urmare, semnificația cuvântului „aparținând“, folosit de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 253 alin. (1) din Codul penal, poate fi determinată prin interpretarea gramaticală și sistematică a normei criticate de către orice persoană care cunoaște sensul comun al cuvintelor
DECIZIA nr. 771 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252560]
-
lege anterior menționat a introdus în legea penală specială o cauză de nepedepsire. Efectul incidenței acesteia, privitor la latura penală a cauzei, este acela că fapta va constitui în continuare infracțiune, însă nu mai poate fi angajată răspunderea penală a făptuitorului, raportul juridic penal de conflict fiind stins. Chestiunea de drept cu care a fost sesizată instanța supremă privește întinderea cuantumului sumelor de bani achitate părții civile, drept condiție a incidenței cauzei speciale de nepedepsire. În Decizia nr. 17/2015, publicată în
DECIZIA nr. 66 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251198]
-
este necesară pentru incidența sa nu fac obiectul solicitării instanței de trimitere, în privința acestor aspecte de drept neridicându-se probleme de interpretare. Chestiunea de drept supusă analizei vizează numai modalitatea de determinare a sumei totale ce trebuie achitată de făptuitor în vederea aplicării cauzei speciale de impunitate. Ea se rezumă, în concret, la a se stabili dacă accesoriile fiscale ce intră în componența acestei sume sunt aferente exclusiv prejudiciului infracțional propriu-zis ori ele trebuie calculate și prin raportare la majorarea
DECIZIA nr. 66 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251198]
-
nu are caracter general, de vreme ce ea nu este datorată de toți contribuabilii sau de anumite categorii de contribuabili. Această majorare nu are nici caracter obligatoriu, în condițiile în care plata sa este esențialmente facultativă, fiind lăsată la latitudinea făptuitorului; achitarea contravalorii prejudiciului infracțional majorat cu o cotă procentuală reflectă, în mod esențial, opțiunea inculpatului urmărit penal sau trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 8 sau 9 din Legea nr. 241/2005 de a-și exercita un drept procesual
DECIZIA nr. 66 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251198]
-
și (5) din Codul de procedură penală, respectiv reparării prejudiciului penal. Obiectul exercitării acțiunii civile în procesul penal îl reprezintă repararea, potrivit legii civile, a prejudiciului produs prin comiterea faptei, ceea ce înseamnă că instanța penală nu ar putea impune făptuitorului alte modalități de reparare a pagubei decât cele expres și limitativ prevăzute de legea civilă. În acest context se poate concluziona că majorarea cu procentul de 20% din baza de calcul, prevăzută de art. 10 alin. (1^1) din Legea nr.
DECIZIA nr. 66 din 29 septembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251198]