467 matches
-
lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Nici optimist, nici pesimist, Lucrețiu pune bazele unei gândiri tragice. El nu optează nicio clipă pentru cea mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a unor auguri plănuiește să construiască taman pe ruinele Grădinii un fel de proiect imobiliar menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet... Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
apărut pentru prima oară și cui a aparținut ideea unei uniuni româno-maghiare. Afirmația conform căreia în mai 1919 regina Maria a României i-ar fi solicitat regelui Angliei să susțină o unire a Ungariei cu România 9 pare o simplă fabulație. Până la proba contrarie, este greu de crezut că într-un moment deosebit de tensionat din evoluția relațiilor dintre România și marile puteri la Conferința de pace de la Paris, într-o perioadă în care la Budapesta regimul bolșevic era în continuare atotputernic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei vârste incerte, tranzitorii, marcată de accentul experimental al trăirilor. Tragismul evenimentelor este dat de psihologia protagonistului, Vlad Robescu (Relu, „micul Tristan”), predispus la reverii romantice și disponibil pentru aventuri senzaționale și mistere de roman polițist. Întâmplări reale și multe fabulații, întreținute de mirajul cinematografic și de lecturi, compun un eșafodaj plin de elemente surpriză, în care se recunosc vechi trucuri literare. Relu și Olly von Stein, alias Olenka Orlowsky (cu o genealogie artificial complicată), actriță germană și spioană pentru cauza
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Syene). Deși nu e sigur, în general este acceptat faptul că aparține lui Palladius și scrierea Despre popoarele din India și despre brahmani, un mic tratat în două părți; a doua parte nu e altceva decât refacerea unei opere de fabulație a lui Arrian (secolul al II-lea d.C.) care conține relatarea întâlnirilor lui Alexandru cel Mare cu brahmanii din India. În prima parte, autorul, care declară că a călătorit către India, dar s-a oprit la hotarele acesteia, reproduce ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
purced și pe care-l întruchipez./ Nici o viață de om nu-i poate cuprinde Cuvintele-n care să poată fi exprimat./ Cercetăm și întreprindem de la AU până la ZAU; de la Alfa pân-la Omega.” Dacia Feniks este o fabulă (alegorie) și o fabulație despre logosul întemeietor. Cenușile (1980) încearcă o interpretare poetică, stimulată din nou de imaginație, a unor studii referitoare la cultura carpică, la ritualurile funerare ale dacilor și daco-romanilor. Elegii politice (1980) revine în actualitate, blamând iarăși efectele urbanizării și industrializarea
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
minuție. O artă remarcabilă a montajului reține în schimb atenția în O sută de ani de zile la porțile Orientului - în mod neașteptat, un roman. O supratemă a memoriei epice adună și împletește abil firele - la alți autori disparate - ale fabulației, metaliteraturii, istoriografiei, actualității politice și livrescului în textura uneia dintre puținele cărți optzeciste care validează cotitura postmodernistă târzie și mai curând anemică a literaturii române. Două lucruri sunt cu adevărat notabile în acest roman, imposibil de povestit sau de rezumat
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
Syene). Deși nu e sigur, în general este acceptat faptul că aparține lui Palladius și scrierea Despre popoarele din India și despre brahmani, un mic tratat în două părți; a doua parte nu e altceva decît refacerea unei opere de fabulație a lui Arrian (secolul al II-lea d.C.) care conține relatarea întîlnirilor lui Alexandru cel Mare cu brahmanii din India. în prima parte, autorul, care declară că a călătorit spre India, dar s-a oprit la hotarele acesteia, reproduce ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ideilor științifice, continuată în „Zorile Mehedințiului”, „Mișcarea literară”, „Societatea de mâine”. În 1928, tipărește broșura Contribuții la definiția naționalismului. La îndemnul regizorului Ion Sava începe, în 1928, o colaborare statornică la „Bilete de papagal”, cu exerciții de stil și de fabulație în tiparul tabletelor argheziene, dar și cu articole de atitudine care atestă o răspicată emancipare ideologică. Cu eseurile și portretele din „Universul literar”, „Curentul” și „Datina” (Turnu Severin), interesul pentru literatură prinde un contur mai ferm. Dar abia din 1935
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
e extaz sau delir, ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
într-un abur de poveste, așa încât anumite istorii - nunta beizadelei Grigore sau aventurile prin care trece răpitoarea cucoană Marghiolița - par să fi fost aievea, dar tot atât de bine ar fi putut să fie imaginate. E un amestec de adevăr și de fabulație ingenuă, de istorie și legendă, într-o ambianță pitorească, degajând o puternică senzație de viață. Amintirile, în pofida numeroaselor digresiuni, nu vin la voia întâmplării, dimpotrivă, ele tind să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
majoră. Această problemă a „imaginii de sine”, a modului de a apărea al propriului eu În fața celorlalți este una dintre problemele centrale ale psihologiei morale. Ea are la bază pulsiunile supraeului, adesea, manifestate sublimativ sub forma unor pure fantasme sau fabulații, care se impun persoanei cu mai multă forță decât realitatea propriei și persoane și vieții. De regulă, fiecare individ Își construiește o „biografie paralelă” care este fie exagerarea, fie schimbarea completă a biografiei sale reale. Imaginea de sine este condiția
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
una de cealaltă și se condiționează reciproc, atât din punct de vedere psihologic, cât și cultural, moral și religios. Miturile sociale sunt realități absolute peste care nu se poate trece, chiar dacă din punct de vedere formal ele au caracter de fabulație simbolică. Ele nu pot fi negate, având o valoare și o funcție deosebit de importante. În sens psihologic și moral, miturile sociale sunt expresia mentalității colective. Ele exprimă idei, reprezentări și aspirații comune tuturor membrilor cetății. În virtutea acestor mituri, care sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
susține. Apropie sau depărtează, Înlătură. Dar cuvântul nu este numai consolator. El poate avea și o acțiune psihomorală negativă, demolatoare, adesea chiar extrem de nocivă, devastatoare pentru interlocutor, sau poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de identificare În raport cu ceilalți; că tipul expansiv, de factură mitomaniacă, Înclinat către fabulații, instabil și agresiv, proiectat către viitor, atașat de modelul patern; dă tipul regresiv, nesigur, Întors către trecut, de modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trăiri de tipul bovarismului, sentimentului schimbării sau al pierderii propriei identități, sau de manifestări de tipul sadismului sau al masochismului, al egotismului narcisic; d) fantasmele sufletului sunt, de regulă, expresia unei transgresiuni a realității în imaginarul personal, de tipul mitomaniei, fabulației, paranoiei, delirului și halucinațiilor, plăcerilor perverse, alcoolismului sau consumului de droguri; e) Tehnicile sufletești privesc totalitatea procedeelor prin care, acționându-se asupra vieții psihice, se determină o schimbare a regimului funcțional normal sau cel puțin obișnuit al acesteia; în sensul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
vagabondajul, alcoolismul și toxicomania, refugiul în boală sau simularea bolilor somatice, psihice sau psihosomatice, spiritul de aventură. Le vom analiza pe rând. Mitomania este tendința constituțională permanentă a unor persoane de a prezenta în mod alterat adevărul, creând fabule imaginare (fabulație) sau de a simula stări anormale somatice ori psihice (simularea bolilor) (E. Dupré). În sensul acesta, E. Dupré descrie mai multe tipuri de mitomanie: mitomania vanitoasă, avându-l ca model pe Tartarin din Tarascon; mitomania malignă, cu caracter de intrigă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
constituție autonomă, a scrupulelor, obsesiilor, fobiilor și chiar a unor deliruri sistematizate, în special de tip melancolic sau ipohondric (P. Janet). Constituția mitomaniacă este tendința patologică de a minți fără nici un interes vizibil, de a găsi plăcerea în alterarea adevărului, fabulație, simularea cu caracter automatic și inconștient. Ea este terenul pe care se dezvoltă isteria, pitiatismul, delirurile imaginative (E. Dupré, J. Babinski, G. Clérambault). Constituția paranoică este tendința exagerată a orgoliului și dominării, amestecată cu neîncrederea. Ea stă la baza delirului
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
exhibiționism - PGP, demențe senile, maniaci; violatori - schizofrenici, epileptici, psihopați, impulsivi sadici; necrofilie - imbecili, masochiști. c) crime și delicte contra proprietății: - escrocherie: escrocherie cu fals - psihopați, toxicomani; escrocherie cu abuz de încredere - psihopați, idealiști mistici; căsătoria ca escrocherie - psihopați, isterici cu fabulații mitomaniace; - furt: furt calificat - psihopați; furt cu etalaj - cleptomani, psihopați, PGP, ASC, demență senilă; furt de alimente - alcoolici, demențe organice, PGP, maniaci. 6. Mecanismele psihopatologice ale delictelor M. Laignel-Lavastine, A. Barbé și Delmas s-au ocupat de studiul mecanismelor psihopatologice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Analistul T. este înlocuit în romanul Appassionato (1978) de un prozator interesat de spectaculosul exterior, de pitorescul unor cadre sau de senzaționalul unor situații. Subsumându-se genului polițist, uzând abil de rețete verificate, cartea surprinde prin capacitatea de invenție, de fabulație, prin stilul alert, antrenant, calități ce păreau a nu-i fi proprii lui T. Alte romane, O, Prometeu (1982), Șarpele împăcării noastre (1985), dau seamă de înregimentarea ideologică a prozatorului, care scrie, tot după o rețetă, despre viața de șantier
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
o anume supradeterminare culturală, ceea ce le face dificile pentru neavizați. Există în ele o rezistență subterană, o inerție moale ce se împotrivește unei lecturi sprintene și superficiale. Rețeta ficțiunii se modifică în mai multe etape, pe măsură ce, în narațiune, balanța dintre fabulație și reflecție se echilibrează într-un fel sau altul. Vânzătorul de aripi (1982) e un roman enigmatic, cu final deschis. Fără a lipsi cu totul, reflexivitatea este extrem de discretă, iar în final intriga se dovedește doar promisiunea și materialul unui
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
și fină: istoria străveche a lui Apolo și a flautistului Marsias. Conform adagiului din Ecleziast: „Tot ce a fost va mai fi...”, iterația e dătătoare de profunzime și ecou. Procedeul - aplicat cu parcimonie - amintește de evoluția lui Gheorghe Crăciun, între fabulația lui Longos despre Daphnis și Chloe și propriul său text narativ. Alt roman, Ora păianjenului (1984), pare să fi avut inițial un final deschis căruia, sub presiune, i-a fost lipit un pasaj de încheiere, deopotrivă și încheiere a destinului
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
cu deficiențe de intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației apare de regulă în cazul stărilor de excitație euforică din cursul crizelor maniacale, în beția alcoolică, dar în special în cursul delirurilor. c) Fabulația este tulburarea psihopatologică constând în construcția de evenimente semnificative și în credința bolnavului în realitatea acestor evenimente imaginare elaborate de el. d) Mitomania este construcția imaginară a bolnavului prin care acesta modifică sau înlocuiește voit realitatea existentă în virtutea tendințelor proprii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]