742 matches
-
mai presus de ființa ei mă făcuse sclavă. Culori deșirate în neștire, a unui timp încremenit într-un singur nume drag, deasupra sfinților pictați în biserică. Știu iubite că tu ai înpins culorile cât mai aproape. În ape line devin fade... Mă lepăd de trup, de inocența absurdă, numai așa iubite pot privi în ochii zeilor... Și totuși numai un pictor poate reînvia trupul atârnat de un fir verde nevăzut! Referință Bibliografică: Știam eu / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŞTIAM EU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354837_a_356166]
-
aia a apărut Thomas. Ce să-ți spun, ești tare deștept! Tocmai ai descoperit intrarea în rai. Și, apoi, află, domnule, că nici eu nu știu de ce fac anumite lucruri ... poate că așa stătea scris în ceruri, cum zicea turcul Fadul, cel care o viola pe Aruza în timpul nopților, pînă să dea bot în bot cu Jussara. Dar cine ar putea să spună care îi va fi drumul zilei de mîine?! Și, schimbînd tonul: de fapt, Licurișca a vrut să-ți
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
făcea prea multă demagogie iar, prin asta, m-am catalogat drept incomod... Cum, de fapt, sunt și astăzi, după ce mă luaseră în guvern crezând că o să slujesc interesele lor... Așa că bucătoaiele alea de pâine groasă și uscată care constituie gustul fad al sendvișului vieții mele sunt cam la fel, fiindcă nici azi nu pot să zâmbesc lichelelor politice pe care le văd cum ne fură în vreme ce, prin mijloace mai subtile, care nu mai ajung doar la tocilari, ci la toți proștii
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
acestei femei, pre numele ei Estera, pictată de un văgăunean de-al nostru, ți-l arăt eu mîine pe punte, cînd va ieși să se plimbe în căutare de subiecte pentru tablourile lui. Milan Kundera îl asculta uimit pe turcul Fadul, care îl luase ca martor pe vărul Jean Cousin. Nici Eva Prima Pandora pictată de el nu era mai frumoasă, ceea ce admitea toată lumea, inclusiv cîrcotașul ăla de Vascodagama, al cărui porc i-a rupt gardul Afroditei și să te ții
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
Rămâne amintirea pe pielea mea velina Când doar cu o privire în noi zvâcneau văpăi. Cu tine eu eram mai mult, azi nu mai știu Tot bântui pe poteci și simt miros de brumă Acum tot mi se pare prea fad și prea pustiu Și dorul de-a fi eu , prin tine - mă sugruma. Prin toamnă care lin, crestează-n mine ridul Precum pe-o frunză doarme eternul anotimp Așa păstrez în mine - de tine gând dar vidul Mă-ncearcă tot
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
INEPȚII..., de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. ...INEPȚII... Mi-a spus odat-un nene distins și cumsecade... Să nu îmi omor timpul cu ale scrisului... Că n-am talent deloc și scriu doar versuri fade... Și m-am gândit s-ascult de sfatul dumnealui... Profesorul de scris îmi zise-asa, sfătos... De mă cuprindea mirarea, si-eram tare curios... "Băiete, dragul meu, nu te mai obosi... Că te stresezi degeaba și scrii doar INEPȚII... Gaseste
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
drag o altă "INEPȚIE..."" Văzând acestea nenea, îndată s-a maniat... Citește mai mult ...INEPȚII...Mi-a spus odat-un nene distins și cumsecade...Să nu îmi omor timpul cu ale scrisului...Că n-am talent deloc și scriu doar versuri fade...Și m-am gândit s-ascult de sfatul dumnealui...Profesorul de scris îmi zise-asa, sfătos...De mă cuprindea mirarea, si-eram tare curios..." Băiete, dragul meu, nu te mai obosi...Că te stresezi degeaba și scrii doar INEPȚII...Gaseste
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
a lor derută... Pionii în alertă vor să prindă tura, Nimic nu e sigur râde chiar măsura. Regina se bate iarăși cu-n nebun, Furia e oarba, paiele-s în drum. Morile de vânt cresc și în cuvinte Clipele sunt fade, jocul ăsta minte! Unii vor remiza a venit momentul, În picioare strâmbe șade argumentul, Tabla este plină, un pion clachează Jocul e în toi, el parcă visează... Piesele se mută c-o mâna de sus Până și decorul, iernii parcă
ŞAH... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368803_a_370132]
-
un calm impus, îmi simt fața epuizată, bărbia tremurând... plâng, simt ochii înfundați în orbite, încă un pas pe lacrimi căzute.Dincolo de fereastră, afară, soarele se ascunse timid între nori, privea de acolo prin razele evadate tragedia mea. În lumina fadă eram o umbră subțire ce cădea pe zidul camerei. Înaintez în mijlocul dormitorului nostru,am convingerea că alt apogeu al durerii nu există. Înghit în sec și aprind lampa de pe noptieră, primesc realitatea cu toată forța mea, pe Clara am pierdut
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370988_a_372317]
-
arzând de pasiune, O clipă cât o viață savurăm. Suflet pereche și trup pe măsură, Unul la altul ne îndatorăm. Dar clipa-i clipă și din doi ca unul, Fatidic,într-o zi,sunt iarăși doi Irevocabil prinși în neuitare, Fad este totul pentru amândoi ... Cum oare e mai bine:doar o clipă Din viață,fericit tu să iubești, Sau să nu-ți întîlnești perechea Nicicând,deci doar să viețuiești? Înconjurat tentacular de gânduri Rostite jumătate,brusc zâmbesc: Mii de-alte
CLIPA DIN VIAŢĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371026_a_372355]
-
VINDECI Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului SĂ NU MĂ VINDECI Nu ți-am cerut nimic și niciodată N-am plâns amar de soarta-mi vitregită Și nici de viața-mi fadă, mărginită, În renunțări și-n amăgiri scăldată. Iar de mi-ai dat cât n-am putut a duce, N-am protestat, nu m-am aprins ca para, Mi-am acceptat, făr’-a cârti, povara Punându-mi, pe grumaz, o altă
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CA O LUMINĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Știi, uneori răsari ca o lumină, Eu, desuet, mă-ntorc visând spre ieri, Coboară, diafane, calde veri... Fad, iarna ne-nconjoară, cabotină. Știi, uneori, doi disidenți suntem, Împărtășind doar vina sau minciuna, Absconse ramuri rupte din sistem... Doi demagogi îmbălsămând furtuna. Știi, nu există farmec detractat, Nici moarte fără viață, nici iubire, Ne înconjoară trist anonimat, Cupiditate, ger
CA O LUMINĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370302_a_371631]
-
sistem... Doi demagogi îmbălsămând furtuna. Știi, nu există farmec detractat, Nici moarte fără viață, nici iubire, Ne înconjoară trist anonimat, Cupiditate, ger și risipire. Știi, deseori apari ca o lumină, Crochiu de crisalidă, amintire, Peste greșeli de ieri și risipire - Fad, iarna ne-nconjoară... Cabotină!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CA O LUMINĂ / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CA O LUMINĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370302_a_371631]
-
voluptăți de vis neispitit, Desăvârșirea sensurilor fine, E-acest poetic prea-adeverit. Când tot zeiescul e o veșnicie Peste neînțelesele genuni, Iar voluptatea nopții mă îmbie În paradisul clarului nocturn, Prin nopți de sanctuare- nveșmântate Nu mai e umbră de-ntuneric fad, Lumina, preschimbată-n forțe sfinte, E Dumnezeul lumii, neîntunecat. Și-n înălțarea gândurilor, clară, Veșmintele în temple se mărturisesc, Când nopți cu voluptăți amare, Spre bolți cu jumătăți de cer privesc. Aice mă înalț în vieți nestinse, Heruvice ascensiuni s-
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
și primăvara Primăvara s-a certat cu mine Că nu te văd decât pe tine, Că n-am cântat-o niciodată Și este atâta de frumoasă. Pe când, tu ești doar o făptură, Ea este totul, cer, natură, Că tu ești fadă, atât de simplă, Ea poate totul să cuprindă. Mă-ntreb acum întâia oară, Câtă dreptate ai primavară? Dar vezi tu,ea e cea mai cea, -Doamne! și ce-ai văzut la ea?! Și-am început să ne certăm, Cu probe
TU ȘI PRIMĂVARA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362600_a_363929]
-
a long age, Albeit, maybe missing a few toes, A fore arm, or a breast, ăn ear, ăn eye. I might even invite you once to dinner! Since people started eating people, Auto-cannibalism is în vogue, it seems. The latest fad... you read the magazines! And keep watching those food shows. Bon apetit! BON APETIT Mănânc de obicei din alți oameni, până mă satur. De multe ori ronțăi la un deget... de la mână sau de la picior. Dar atunci când îmi este foarte
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
lumină în întunericul vieții. Gândurile se pierd în suferință. Păsările nu mai au aripi Și nici încotro a se duce. Soarele devine o enigmă Ce apune în fiecare clipă. Roi de păsări se ascund În cuiburi de cenușă. Livezile sunt fade, Au trunchiuri de mărăcini Și fructe necoapte. Zâmbetul e o himera Ce sforăie la fereastra. Lacurile au secat și rate sălbatice Se zbat veșnic în mocirlă. Râul visează la soare și la lună. Miresmele florilor sunt palide, Cu sufletul de
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
Delicatete > CONVALESCENȚĂ DE O STEA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1360 din 21 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului te-ai îmbolnăvit atât de subit la etajul trei/ într-un lift anorexic/ îmi scrii sms-uri fără diacritice cu anglicisme fade miss you love you kiss you în timp ce-mi beau cafeaua neagră/ fără lapte/ în patul tău de-o stea fără dotări simplist încercai să salvezi pacienți stupizi cu centura legată de un stâlp altruist doctori în halate uzate
CONVALESCENŢĂ DE O STEA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354403_a_355732]
-
Vechi călător să calc vremelnicia, Să redevin din nou învingător, Să-mi curgă peste plete reci cascade Și iarba să-mi tresară sub picior. M-așteaptă fiarele fără odihnă Să repetăm scenariul ancestral... Să-mi pun pe umeri blana aburindă, Fad, mirosind a sânge animal. Cu carnea-n tolbă, împrăștiind căldură Să plec înspre cabana mea de foc, Iubita mea așteaptă-nfometată... Voi repeta al cărnii dulce joc. Ca fiarele, mereu, fără odihnă, Ne vom iubi frumos și clandestin, Vom transpira sub
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354009_a_355338]
-
te-nvață ca moartea nu greșește Ea dă mereu târcoale și viețile le curmă. Smochinul poartă rodul și rodia sămânța, S-a îngustat cărarea, iar cerul nu-i rotund, Nu ne-nțelegem viața, nu ne-cunoaștem ființa, Căci visele sunt fade și gândul nu-i profund. Privim cum ceru-n patru începe să se crape Și-n urna amintirii păstrăm aceleași mere, Când stele-nsingurate plutesc tăcut pe ape Începe să te cheme, Edenul, să te spere. UN MÂINE PENTRU VEȘNICIE Să
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
Tiger Publicat în: Ediția nr. 1323 din 15 august 2014 Toate Articolele Autorului Șoptește amurgul în tainice gânduri, mătasea durerii mă penetrază, îmi mângâie perfid sufletul înnorat de iluzii incolore, explodează în schije de vise, se încolăcește pe arterele unor fade picături de speranță le sufocă, subjugarea lor jalnică mă înfioară, le adulmecă pofticios și cu plăcere sadică ucide stele. Referință Bibliografică: Șoptește amurgul în tainice gânduri... / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014
ŞOPTEŞTE AMURGUL ÎN TAINICE GÂNDURI... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353150_a_354479]
-
realizarea lui. Se însuflețește și devine pasională atunci când vorbește despre medicină. Și despre animăluțe. Întrebarea este următoarea: cum este posibil ca o femeie cu aspirații, cu idealuri, cu visuri, cu gusturi estetice ieșite din firesc se mulțumește cu o existență fadă, într-un oraș fără perspective? Cum poate să ducă o existență atât de banală, să se plafoneze într-o existență cotidiană care nu aduce decât mici bucurii, minore satisfacții și un cortegiu întregi de neîmpliniri? Câte femei nu ar fi
DREPTUL LA NEFERICIRE, AUTOR LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352598_a_353927]
-
atrage la prima vedere la o femeie? Frumusețea! Corporalitatea vorbește prima în ce o privește pe femeie. Unde este o femeie frumoasă, locul e împodobit, magnetizează irezistibil fără condiționări și sinergii. Singură femeia e în măsură să prefacă un loc fad, bizar, neprimitor, într-unul al plăcerii, dorinței, entuziasmului. Tot așa și apa. Peisajele care încadrează apa au cea mai dumnezeiască sublimitate. Apa în toate caracteristicele și expresiile ei din mediul natural, de la nori, ploaie, izvoare, pâraie, la râuri, fluvii, lacuri
EMIL VAMANU. VIAŢĂ, ADAPTABILITATE, SUPRAVIEŢUIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/347105_a_348434]
-
vreun atom din tine Să miște în alt fel. E trist să vezi că ochii-ți sunt opaci Că brațele ți-s moi și goale mai tot timpul Că nu mai e mișcare decât pe-orizontală Tot mai tensionată, mai fadă, mai banală. Epilog 1: Dar totu-i și mai trist Cînd în orbirea-mi de acum Eu văd C-am ars greșit Că-n visul meu N-am deslușit Iubirea-mi de nevoia de-a iubi Credința-mi de încredere
POVESTE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347215_a_348544]
-
și lipsei de curaj, și se poticnește în uzualul unei vizite de complezență sau se îneacă în penibil și grotesc. Bătrânețea în ipostaza ei duală, sapiențial-patriarhală, dar și penibilă și indecentă, bătrânețea ca stigmat. Cotidianul frust, oribil, traumatizant, monoton și fad, amăgitor, vetust, opac, înlănțuie insidios ființele umane, plonjându-le în neputință și derută. Cum e când, copil fiind, ești constrâns să înțelegi moartea mamei și te inundă doar o nedumerire sfâșietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]