2,300 matches
-
de curiozitate: cum anume mai scrie autorul ridicat altădată în slăvi? Aveam starea de spirit a unui justițiar, dorind să îl repun în drepturi pe un scriitor abandonat de cititori după 1989. Era mai bine însă dacă nu-l citeam. Falca lui Cain oferă imaginea involuției lui Dumitru Radu Popescu ca scriitor, involuție declanșată, de altfel, cu ani în urmă când, îmbătat de succes, el a început să creadă că poate face o carte din tot ce-i trece prin minte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
imaginea involuției lui Dumitru Radu Popescu ca scriitor, involuție declanșată, de altfel, cu ani în urmă când, îmbătat de succes, el a început să creadă că poate face o carte din tot ce-i trece prin minte. Așa-zisul roman Falca lui Cain are un sumar eterogen, fiind alcătuit din pagini de roman, de poezie și de teatru. Seamănă mai mult cu un almanah decât cu un roman. Dar asta n-ar fi atât de grav, fiindcă, oricum, nimeni nu mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spera ca sacoșa s-o îmbuneze puțin. De la hoțul ăla?! Mai bine mor! Înfuriată, femeia a apucat sacoșa și a aruncat-o cît a putut. Noroc că vodca stătea în mîna lui Darie. Ai înnebunit, muiere? Vezi că-ți mut falca cît ai zice pește! Să i-o muți lui mă-ta și lui Cîrteală al tău! Darie se apropie amenințător, convins că nu va fi nevoie de o demonstrație de forță. De obicei, în astfel de situații, Saveta o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fiecare strop: Dacă gustul morții este sărat, cum poate fi inima? Plutește într-o ocnă lichidă ghemotocul de carne, plutește precum trupul înecatului adus la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici în cuib, nici în fălcile lupilor. Cerule, deschide-te! Zborul este mai mult decât pasăre, decât gând, decât înălțare; zborul miroase a stea. Inima în ieslea animalelor de povară visează aripi... visează și numără din doi în doi, din trei în trei, din inimă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
al neamului, patriot și vizionar revoluționar, strategul tuturor victoriilor obținute sub stindardul partidului". Iar pentru ca această generație uniformă să existe, s-a purces la omogenizarea națiunii. "Uteciștii de azi comuniștii de mâine!" Cel dintâi buldozerist al țării a înfipt adânc fălcile în carnea cetății; peste ruine medievale creștea industria ca din apă: escavatoare, macarale, basculante. Cimitir de cărămidă sub muntele Cibinului. Deasupra mormintelor, hale de beton, oțel, sticlă, fabrici de textile, covoare, ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sânge de împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i băgat În gură sau În nas, atunci Îi În fund și tot Îi găsesc ei un loc undeva. Da’ unde mai pui că mi-au pus și <călușă În gură, pentru că am - cum Îi spuneau ei? - ceva cu scrânteala fălcii”... După o vreme, directorul l-a sunat pe profesorul Hliboceanu. Se vedea cât colo că uitase de „angajamentul” luat În fața secretarei, de a nu mai vorbi vrute și nevrute la telefon: ― Alo! La telefon e „burghezul” Tacitu. Nu știu dacă v-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu o privire... După ce echipa care a făcut vizita a ieșit, securistul a rămas cu privirea În plafon, mestecându-și năduful... Unul din pacienții din salon a zis, așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul - l-a completat altul, cu icnet de râs. ― De unde obraz, frate? Mai subțire era talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
greutatea plumbului. Revede discul auriu coborând din înălțimi în rotație lină și transformându-se într-un nimb, ca cel al sfinților din icoane, care înconjoară chipul doctoriței anesteziste. Ar vrea să îi vorbească, dar nu are putere să își desfacă fălcile din încleștarea lor. De altfel Alindora îi face un semn cu degetul în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încleștarea lor. De altfel Alindora îi face un semn cu degetul în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că încleștarea fălcilor este dată de un tub rigid care se strecoară printre dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe la munte, că în două-trei săptămâni îl dai degeaba la colectivă... Și nu te mai da așa rotund că au trăncănit și alții mult mai țanțoși ca dumneata. Și i-au îmblânzit cu zaharicale, cu bombonele și cu caramele... la fălci, pe la coaste, în burtă și pe sub burtă. * * * Caii, măi oameni buni, îs ca niște trântori de chiaburi! Aiștia ne bagă în sărăcie, că mai mult mănâncă decât lucrează... Trebuie să scăpăm de ei cât mai repede cu putință... Chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
era pe mâna unui dentist ciudat. Omul cu spaima de clește care scotea măsele o lăsase parcă, pe scaun, cu gura căscată, dar uitase să vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară fălcile, nu de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu că exemplul meu cu ibovnica sfântă și zgripțuroaică nu fusese gustat prea mult de învățătoare, căci mama m-a întâmpinat cu mâna dreaptă pe urechea mea stângă și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la cățelele cartierului care te-au învățat să latri ca un turbat uns cu toate alifiile, hai, dă-i iute cu cip-cirip-ul, până când nu mă faci să uit că încă puți a pelincă, și-o să-ncep să-mi prezint pe fălcile tale palmaresul de fost boxeur de succes, că doar n-o să stau aici ca prostul satului, lângă un licurici prăpădit, să mă rog ca la icoana făcătoare de minuni, ca să-mi șoptești ce știe tot cartierul, tu-ți grijania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Tristețe mare de tot. Fără un fraier de toboșar erai depunctat. Insul era o piesă rară, dat fiind faptul că presta "o muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un colț, a venit o ceată de fete, cu glas disperat: "Z, numai tu poți să..." M-au luat pe sus. Era ca și cum m-ar fi dus către eșafod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era un om foarte important, nu numai pentru că toată lumea se uita la el, dar și pentru faptul că halatiștii cu papion numai cu el voiau să vorbească... E adevărat, zice halatistul din mijloc, e adevărat că i-ai dat peste fălci acestei femei, până când i-ai scos banii din gură?... Nea Grătărel, om sincer se vedea că era din familia noastră se uită lung către doamna pe care halatistul o arătase cu două degete uriașe, se uită și la halatist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că unchiul spusese că așa e corect în viață: nici muncă fără pâine, dar nici pâine fără muncă. La o adică, eu, când ratam la fotbal, mă aplauda cineva? E drept că nici nu mă cotonogea, nu mă lovea peste fălci, așa cum făcuse nea Grătărel cu doamna, dar nu se compară: eu nu cerusem anticipat bani pentru cazul în care aș fi reușit să înscriu... Halatiștii au schimbat între ei niște vorbe haioase, probabil, pentru că unul dintre ei, cel care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un răspuns, doamna a rotit ușor capul, ca pe o turelă de tanc, pentru a putea fi vizionată din toate părțile. Atunci am văzut și eu că avea mare deranj, un fel de deranj colorat în vânăt-albastru, nu numai la fălci, ci și în zonele vecine. Probabil că doamna nu putea deschide gura. Cred că avusese dreptate unchiul, când făcuse ce făcuse, dacă nici halatiștii nu reușeau s-o facă să arate ce are în cavitatea bucală... Halatistul din centru și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe papionul și eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună ăia pielea pe băț... Tata îi dă înainte... "Căpitanul Falcă: băiat subțire, miroase a parfum ales, e miștocar, dar se vede că e mereu obosit de curve..." Cele mai multe ninetiste duc mâinile la urechi, dar se vede că o fac numai de amorul artei. Sunt curioase-foc... Tata-i dă înainte... Așaaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
subțire, miroase a parfum ales, e miștocar, dar se vede că e mereu obosit de curve..." Cele mai multe ninetiste duc mâinile la urechi, dar se vede că o fac numai de amorul artei. Sunt curioase-foc... Tata-i dă înainte... Așaaaa... Căpitanul Falcă, ziceam... Se uită la tine ca la o victimă sigură. Întreabă din când în când pe majur: Dă semne de cip-cirip?" Se supără și-și sacrifică pantoful de lac. Lovește profesionist; peste șira spinării sau în boașe. Strâmbă din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pământ, în trena lui fixându-se două chipuri de localnici care, percepând căutătura sfredelitoare a polițistului, abandonează rapid timidul acces de revoltă și coboară în mulțime. Chipul omului legii se descompune realmente ca în desenele animate cu Tom și Jerry: falca refuză să mai zăvorască maxilarul superior, pleoapele explodează, brațele cad moale pe lângă albastra siluetă înfiretată. Monumentul în uniformă este zăvorât în carcasa propriei neputințe. La capătul unei încordări prometeice, atletul ordinii izbutește să îngaime, într-un inutil ecou: "Sumimasen... sumimasen
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
apă, lemne, cărbune și alimente. Militarii care au fost de față erau mândri de faptul că au fost martorii acelei întâmplări și au povestit că vipera era foarte mare. A atacat calul cu toată forța ei în zona capului, sub fălci și-i sugea sângele cu mare lăcomie. Șeful de grajd a tras cu arma atât de bine în viperă, încât nu i se mai vedea semnul V din frunte. Comandantul a ordonat transportul viperei la Muzeul din Făgăraș. Pentru că s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mari, iar sub lupă devin și mai mari. Ochii lor sunt holbați. Credeau că sunt în siguranță ascunși acolo, jos, în găurile și în mâzga de pe fund. Sus, la lumină, fețele lor sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de acolo mai departe, în gâtlej, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]