705 matches
-
altfel, cultura română resimțea acut, în prima jumătate a veacului XIX, lipsa traducerilor, pe când limba literară căuta încă echivalente pentru numeroasele neologisme. Cum limba greacă era mai comodă și mai cunoscută cărturarilor acelei perioade, dar, paradoxal, nu exista în vremea fanarioților nici o lucrare lexicografică greco-română20, în preajma evenimentelor de la 1821, „pe grecii din Principate îi apucase o lexicomanie fără semăn“21. Până atunci circulau doar în spațiul mănăstiresc cele câteva dicționare manuscrise din secolul XVIII 22. Incomodați de dificultățile lexicale, unii traducători
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că el nu poate fi pe deplin înțeles fără a evoca rolul diplomatic al celor chemați în secolul al XVIII-lea și la începutul celui următor să domnească în Țara Românească și Moldova 1. Pentru definirea acestui „animal fantastic“2, fanariotul, trebuie reținut că el este, înainte de toate, un diplomat de profesie. Desigur că n-a mai existat nici un stat în lume a cărui conducere să fie, ca în cele două principate, monopolizată de diplomați de carieră, cu excepția, poate, a Veneției
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ani, în mâinile lui M. Racoviță, un concurent primejdios, care-l și adnotează. Iar mobilul urmărit de o parte și de cealaltă se dezvăluie în final același. Pentru C. Mavrocordat - care uitase sfatul tatălui său: „să ai puțini tevabi, puțini fanarioți“21 - alegerea între domnia Țării Românești și cea a Moldovei era determinată de condițiile în care „căpătuirea numeroaselor persoane din suită se poate face mai bine și mai ușor“22. La rândul său, un boier din opoziție își manifesta brutal
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reprezentantul lor nu era dintre cei a căror intervenție la Poartă ar fi putut fi decisivă pentru țările române 38. De aceea, interesul documentelor la care ne referim este mai mare în ansamblu decât al fiecăruia în parte, dovedind că fanarioții înțeleseseră și utilitatea relațiilor cu o putere minoră și îndepărtată. Cât despre forma acestor compoziții epistolare, întotdeauna extrem de ceremonioasă, e o mărturie că domnii, dacă dictau, sau secretarii lor învingeau fără dificultate convențiile stilului solemn. Cu altă ocazie, am adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu o putere minoră și îndepărtată. Cât despre forma acestor compoziții epistolare, întotdeauna extrem de ceremonioasă, e o mărturie că domnii, dacă dictau, sau secretarii lor învingeau fără dificultate convențiile stilului solemn. Cu altă ocazie, am adăugat unele întregiri la legăturile fanarioților cu diplomația de la Versailles 39. Manuscrisul nr. 1233 din biblioteca Institutului Franței la Paris, sub titlul Correspondance politique de M. Hennin, résident de France en Pologne, avec la Cour et divers ministres, cuprinde scrisori primite și trimise în anii 1762-1764
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
recunoaștem: „Les deux princes à qui vous aurez à faire n’ont de la souveraineté que l’extérieur imposant, sans nul pouvoir réel; ils dépendent en tout des ordres que leur dicte la Porte“45. Dar aceasta nu înseamnă că rolul fanarioților era unul pasiv. Politica externă otomană a câștigat mult din colaborarea lor. Într-o măsură, aceasta a fost posibil prin serviciul de spionaj a cărui întreținere îi costa pe domnii Țării Românești, anual, suma de două milioane. „Bucharest (sous Mourousi du
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bisericii în suspectarea oricărei influențe occidentale ca prozelitism catolic a scăzut treptat în cursul veacului al XVIII-lea, în ciuda exemplului Unirii din Transilvania. Decalajul cultural și social față de Occident nu se datorează unei „orientalizări“ care ar fi început odată cu instalarea fanarioților. Secolele XIII-XIV, care au văzut închegându-se instituțiile românești după un model bizantin, sunt chiar acelea în care Imperiul și statele sud-slave de imitație bizantină își mențineau încă pozițiile în regiunea Dunării de Jos. Deosebirile evidente între feudalismul de stil
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
clup și un bal, unde își schimbă chipurile cu măscări și îmbrăcăminți drăcești și noaptea fac mascaralâcuri în tot chipul, mai rău decât limbile păgâne“66. Ceea ce nu s-a observat este că criticile cele mai înverșunate îi țintesc pe fanarioți și numai pentru abateri de la convenția religioasă. Dar, când cronicarul consemnează întoarcerea de la Pisa a celor dintâi studenți români trimiși în străinătate, cu câtă admirație salută el deschiderea spre Occident! „Vecinica pomenire la cei ce au fost îndemnători de au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
imaginea patriarhală a conacului cu pridvor al lui Amza Jianu; boierul poartă ișlic și haine orientale, e diplomat și sedentar, încercând să salveze liniștea propriului cămin prin compromisuri, cum e acela de a invita la masă pe Cârc Serdarul Pervanoglu, fanariotul tipic, muiat în aur, cu un chip hâd și vorbind românește stricat. Lacom, libidinos, prost și laș, Pervanoglu e îmbrâncit afară de Iancu Jianu; toți actorii narațiunii se întâlnesc înlăuntrul acestui unic episod. Deși lipsite de adâncime, personajele rămân viabile prin
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
cunoscută a societății românești, indiferent de organizarea sa politică. Include războaiele lui Ștefan cel Mare, aventurile politico-militare ale lui Mihai Viteazul, alianța lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare, politicile duplicitare ale lui Constantin Brâncoveanu, eforturile de modernizare depuse de fanarioți, entuziasmul pro-occidental al pașoptiștilor, reformele lui Cuza, integrarea politică occidentală obținută prin domnia și, apoi, regalitatea lui Carol I, două războaie mondiale și chiar și efortul comunist de a „scurta” istoria prin saltul făcut direct în viitorul unei societăți fără
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la Mitropolie și ospățul tradițional) ori, dimpotrivă, sosirea firmanului de mazilire a domnului alcătuiesc laturile unui ritual ce exclude orice element de surpriză. Tarele vremii - războaie, năvăliri tătărești, biruri abolite prin anatema Bisericii, dar reînființate sub
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
se întrevadă câte o atitudine neașteptată, ticuri sau chiar personalități distincte. Sistemul politic al epocii generează o optică până într-atât deformatoare, încât se admite mai curând cazul domnului care „nu prea știa rândul să cârmuiască”, decât cel al unui fanariot respectat de propriii miniștri sau credincios cuvântului dat. Ilustrând o astfel de excepție fericită, Grigore Alexandru Ghica conduce țara cu autoritate, dovedindu-se un bun gospodar, preocupat de lucrări edilitare în capitala Moldovei. Promotor al progresului economic și social, Ghica
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
nu l-a citat în Epigonii, se pare că Eminescu i-a cunoscut scrierile. Câteva satire (Dialogul unui holtei cu un boiernaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam, Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țară) sunt de fapt mici comedii („dialoguri”), bazate pe observația și pictura de moravuri, în manieră clasică, urmărind să surprindă „demoralizația poporului român”. Rezistent față de modă, poetul credea în viabilitatea tradiției ca normă de viață și oferea contemporanilor modelul
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
înăbușite la timp, de unde calificativul, de mai multe ori repetat în postfață, de personalitate în strategiile politice. Gh. Macarie este deosebit de atent când stabilește ierarhia valorilor. Ampla sa prezentare, folosită ca postfață, Nicolae Suțu sau a doua față a unui fanariot întârziat, pune în circulație adevăruri cunoscute aproape numai de specialiști, reușește să stabilească relația dintre fapte și obiecte, vibrația emoțională a omului, atunci și unde te-ai aștepta mai puțin, doar printr-o observație: efectul asupra lui a numărului mare
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
ei n-au fost și în conștiință, pentru că întotdeauna au avut conștiința trează că se deosebesc de Greci" (ibid.). Și totuși, în această identitate deghizată - profitabil! - au apărut �Greci" - de fapt, Aromâni - și în țările românești (în sec. XVIII, sub Fanarioți!): este vorba de pătrunderi directe, din Peninsula Balcanică în nordul Dunării (unii sunt menționați de Th. Capidan 1932, p. 38). IX. în această benefică perioadă a deschiderilor culturale are loc și adevărata întemeiere a culturii Aromânilor. Se înființează instituții de
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
de teatru, mult jucate în timpul vieții sale, majoritatea netipărite: Bunul părinte, comedie satirică reprezentată în 1853, interzisă apoi pentru insultă la adresa justiției, Răzbunarea morților, jucată în 1854, Banul Craiovei, dramă istorică, Treisprezece septembrie 1848 (sau Santinela română, 1861), „tablou național”, Fanarioții, Dreptatea lui Mircea Vodă, pusă în scenă în 1865 de trupa Tardini-Vlădicescu. A tradus și localizat un mare număr de piese și vodeviluri, ca Pălăria de paie de Italia (Eugène Labiche și Marc-Michel), Moștenitorii (Adolphe Belot), Peticarul din Paris (Félix
STANCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
și traducerile făcute din Horațiu, Schiller, Petőfi. Teodor Mihali își alege subiectul Influența civilizațiunii asupra societății omenești, Andrei Micu - Rolul industriei mari în economia națională și Legislațiunea lui Iustinian și însemnătatea ei în dreptul roman, Silvestru Moldovan prezintă lucrările Românii sub fanarioți și Are românul drept a se mândri cu numele națiunii sale?, iar Macedon Rotaru ține conferința Despre procesul materiilor în corpul omenesc. În ședințele publice, la care puteau participa și intelectuali din oraș, se recită poezii patriotice de Vasile Alecsandri
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
cel ce pășea în necropolă să citească numele de pe piatră și, eventual, să-l asocieze unei rugăciuni 85. Inscripțiile perimetrale, compunerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un monument de îngropăciune) - cele tot mai sofisticate ale fanarioților, în care cărturarii puși să le alcătuiască fac exerciții antichizante și îi proclamă pe grecii mutați, peste înțelegerea lor, din Moldova în țara Românească, drept stăpânitori ai Daciei 86, toate aceste inscripții care urmăresc, dincolo de așezarea locului de veci sub protecția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cauzele: înrobirea țării prin biruri și abuzuri cunoscute la Poartă, de unde vin mazilirea și moartea, descrise pe larg. Principala lucrare a lui Z., fără titlu general, ci doar pe capitole, pregătită, fără șansă de tipărire, pe la 1830-1831, cuprinde istoria domnilor fanarioți Alexandru Ipsilanti (a doua domnie), Constantin Hangerliu (concis), Alexandru Moruzi, continuându-se cu domniile scurte și repetate ale lui Mihai Suțu, Alexandru Suțu, Constantin Ipsilanti. Abuzurile fanarioților îi provoacă autorului, pătimaș și veninos ca mai vechii cronicari munteni, resentimente puternice
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
autohton. Dincolo de construcțiile lingvistice arhaice și slaba cultură modernă, el reușește, în momentele de avânt patriotic și expresivitate retorică, amintind de Nicolae Bălcescu, să surprindă sentimentalitatea zbuciumată a unei epoci. SCRIERI: Înainte de Tudor Vladimirescu 1800-1821. Ultima cronică română din epoca fanarioților, îngr. și introd. B. P. Hasdeu, București, 1884; Dăslușire, îngr. și pref. Gh. T. Kirileanu, București, 1943; Domnia lui Constantin-vodă Hangerliul, CPV, 320-328; Opere complete, îngr. și introd. Marcel-Dumitru Ciucă, București, 1996. Repere bibliografice: Petru Grădișteanu, O cronică inedită, „Revista
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
în stare, toate, să îl nemulțumească și să îi rănească orgoliul. Va face carieră abia în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, ajungând mare vornic în 1716, mare ban și iarăși mare vornic în 1719. Considerația pe care i-a arătat-o fanariotul nu îl va împiedica pe P. să uneltească și împotriva lui și - refugiat la Brașov între 1716 și 1718 - să facă front comun (el, vechiul dușman al Cantacuzinilor) cu cei ce voiau să îl aducă pe tron pe fiul lui
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
se oprește cronica lui Mihai Cantacuzino, până la 1834 cronologia domnilor este cu totul lacunară, deși se strecoară și informații inedite, ca tentativa lui Nicolae Mavrogheni de a se elibera de tutela turcilor printr-o apropiere de ruși. Sunt deplânse abuzurile fanarioților, excesele dregătorilor și spolierile domnilor Constantin Hangerli, Ioan Gheorghe Caragea sau Alecu Suțu, rămași de pomină prin dăjdiile impuse. La sfârșitul cronicii se află un tezaur de date geografice, statistice și economice, preluate din condici boierești. Cronograful are o frază
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
relief, cu o sintaxă arhaizantă, în grai muntenesc. Despre aceeași perioadă istorică N. R. scrie în grecește Cronicul de la 1768-1810 și Izbucnirea și urmările zaverei din Valahia, lucrare ce vădește poziția autorului, temător de „anarhie” și de mișcările revoluționare. Este ostil fanarioților, dar nu acceptă nici pretențiile de conducător ale lui Tudor Vladimirescu. Mai puțin retrograd apare istoriograful într-un „tratat important” din 1822, descoperit printre manuscrisele sale grecești, în care își fac loc idei iluministe și naționaliste. El vine cu un
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
maestrul, modelul său. Istoricul ar fi, ca și el, „un luceafăr al melancoliei”, „un prince-paysan”. Fac parte, așadar, din aceeași familie „strict mandarinală și rural-moșnenească”. Asta înseamnă, între altele, o viziune organicistă asupra lucrurilor. Pe N. Iorga îl numește „titanozaur”, „fanariot genial” și îl iubește cu intermitențe. Este supărat pe marele istoric pentru că, după ce îi găsise o sursă documentară în bibliotecile din Germania, nu i-a mulțumit cum s-ar fi cuvenit. Venind vorba de studiile sale berlineze, P. descrie, cu
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
de eremit tolstoian a unui conservator devotat locurilor natale, care dorește însă și luminarea apropiaților săi, moșneni musceleni, precum și atitudinea unui om implicat în unele momente istorice prin care trece țara. Povestea de dragoste cu fata pe care o răpise fanariotului Scarlat Gazotti este dublată de alte două, unde eroi sunt nepoata sa, Mândra, pianistul Dragoș Donea și Valentin Albotă. Acesta din urmă se află, de asemenea, în centrul unui volet secundar, al istoriei propriei familii, identificată în mare parte cu
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]