238 matches
-
tatălui, judecător omnipotent și perfect (după spusele pacientului), ale cărui intervenții par să fi fost primordiale. Ei ponderează obstacolele sale (minimalizate) și reușitele sale (maximalizate). Pacientul apare în final ca o persoană care depinde de privirea celorlalți, atitudinile sale de fanfaron (supracompensare) cu o tendință de a-l zdrobi pe celălalt camuflând în realitate o teamă de a fi dominat (supracompensare), un self-control emoțional redus pentru care stau mărturie propriile sale abuzuri legate de alcool, o carență educativă care provine din
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
captam ecoul: Très illustre Empereur, fils d’Alexandre Trois! La France, pour fêter ta grande bienvenue, Dans la langue des Dieux par ma voix te salue, Car le poète seul peut tutoyer les rois. Am scos un oftat de ușurare. Fanfaronul insolent nu era altul decât poetul al cărui nume ni-l dezvăluia Charlotte: José Maria de Heredia! Et Vous, qui près de lui, Madame, à cette fête Pouviez seule donner la suprême beauté, Souffrez que je salue en Votre Majesté
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
incidente de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist, indispoziția mascată de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean Renaud, ajuns profesoraș din provincie, este tipul fanfaronului inofensiv care provoacă sentimente contradictorii de dispreț și de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare. Prototipului caragialian de fanfaron inofensiv, logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alunecos, prefăcîndu-se că-i aprecia și că era de acord cu părerea lor. Este o ironie a sorții, cum spune Ribbeck, că tocmai cel mai mare iubitor de adevăr, dintre toți atenienii era pus pe aceeași treaptă cu mincinoșii și fanfaronii. Dar tocmai personalitatea lui Socrate, așa cum ne-a descris-o Platon, a provocat și o modificare a conceptului de ironie. La Aristotel, ironistul este contrapus lăudărosului, deși desemnează ca și acesta un defect, în contrast cu iubitorul de adevăr (Eth. Nic.,IV
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
populară. Un umor cu tumbe burlești în absurd se chinuie să înfiripe în prozele din Suntem nebuni... (1914). Simple crochiuri, eroii schițelor de aici au câte o scrânteală care, podidindu-i cu „senzații ciudate”, îi proiectează în plină bizarerie. Nătăfleți, fanfaroni, fricoși, neisprăviții cochetează cu nonsensul. Sunt „fantaziile”, așa-zicând, ale unui condeier care se îndârjește să curteze o muză cam năzuroasă. Simțul dialogului (cu pigment caragialesc) e un atu, dar insuficient. Înzestrarea, câtă este, a lui L. ține de portretistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
a trîntit și, jos, m-a insultat, Dîndu-și atîtea aere de om Plin de curaj, ca regele-l laudă C-a atacat un om care ceda, Si ațițat d-isprava lui mortală, Se năpusti asupră-mi iar. KENT: Pe lînga fanfaronii ăștia lași Aiax e-un măscărici! CORNWALL: Să fie-aduși butucii! Mișel bătrîn și îndărătnic, fanfaron, Te învățăm noi! KENT: Șir, I am too old to learn. Call not your stocks for me, I serve the King, On whose employment I
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ca regele-l laudă C-a atacat un om care ceda, Si ațițat d-isprava lui mortală, Se năpusti asupră-mi iar. KENT: Pe lînga fanfaronii ăștia lași Aiax e-un măscărici! CORNWALL: Să fie-aduși butucii! Mișel bătrîn și îndărătnic, fanfaron, Te învățăm noi! KENT: Șir, I am too old to learn. Call not your stocks for me, I serve the King, On whose employment I was sent to you. You shall do small respect, show too bold malice Against the
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a buneicuviințe; era de o veselie înghețată de visare... sculpturală și delicată... sub gătelile astea se ghicea o statuie, iar în această statuie, un suflet. Era nevinovăția înotând deasupra greșelii. Fantine a primit greu lovitura "surprizei" din partea lui Tholomyès, un fanfaron superficial și vulgar, un student tomnatic ce friza prin anecdote piperate și versuri mediocre. Acesta va deveni un avocat rigid, mereu dornic de aventuri amoroase. Era îndrăgostită și însărcinată. S-a dezmeticit cu greu Fantine din "iluzia surprizei" și a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
confidentei, care îl înlocuiește de acum înainte pe cel al doicii, moștenit de la teatrul latin și considerat de acum înainte prea prozaic. "Nimeni nu văzuse până acum să se râdă la o comedie fără personaje ridicole, ca valeții bufoni, paraziții, fanfaronii, doctorii etc. Aceasta avea efect prin starea de spirit plină de veselie a oamenilor de o condiție superioară celor văzuți în comediile lui Plaut și Terențiu, care nu erau decât negustori", declară el în Examenul la Mélite, în 1660. Despărțind
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește să reabiliteze condiția de soldat, personaj pe care comedia de până atunci nu l-a tratat decât ca pe cineva lipsit de interes, reprezentându-l ca pe un fanfaron, după tradiția, deschisă de Plaut, lui miles gloriosus. El abordează de asemenea, prin intermediul lui Saint-Franc, un bătrân soldat ieșit din rândul trupei și devenit ofițer, problema "ofițerului de fortune". Acest om de o cinste ireproșabilă, însuflețit de un nobil sentiment
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a interpreta acest principiu, sau anumite teorii derivate din el, n-au fost prea utile. Tipologiile literare pot fi găsite încă în teoria lui Horațiu despre decorum (bună-cuviință) și în repertoriul de tipuri din comedia romană (de exemplu soldatul fanfaron, avarul, fiul risipitor și romantic, servitorul devotat). (Recunoaștem din nou tipologicul în cărțile de caracter din secolul al XVII-lea și în comediile lui Molière. Dar cum să aplicăm acest concept într-un mod mai general ? Este doica din Romeo
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Radarele sociale” sau „mustățile de pisică” ale celor din jur culeg și citesc, din comportamentul nostru, semnale diverse exprimate de noi prin dimensiunea prezență, semnale ce-i fac pe ceilalți să ne considere deschiși, cinstiți, demni de Încredere sau mincinoși, fanfaroni, răi, neautentici. Consumatorul va decela din atitudinea ofertanților , agenților de marketing, autenticitatea sau tendința spre minciună, acoperire a unor defecte, Încercarea de manipulare, inducere În eroare etc. 4. (C) Claritatea este abilitatea de a ne face Înțele ideile, de a
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]