6,230 matches
-
Simona Tache “O partidă de sex cu o menajeră poate fi o fantezie destul de incitantă, iar orice bărbat ar visa sa aibă o menajeră plină de pasiune și supusă tuturor dorințelor sale. Oferiți o șansă partenerului dumneavoastră de a vă vedea în asemenea ipostaze, cu costumul sexy de menajeră Mimi”. Așa scrie pe
Costum sexy menajeră Mimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21186_a_22511]
-
în nu știu ce reclamă la sutiene („Mantea, nici cu sânii nu mai faci bani?“). Lupescu și Mantea se prefac că n-au auzit. Nu-i nimic, poate o să-i răspundă Jojo Libertății de vineri, la o întrebare legată de așa-zisele fantezii urofile ale fostului ei iubit: „Jojo, de aia l-ai părăsit pe Țeavă?“. Țeapă, însă! Nu răspunde nici Jojo, după cum nici Moni Columbeanu nu pune botul la încercarea disperată de dialog a ziarului Click! de vineri: „Moni, ai vrut să
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
dintre ei? Aflați voi. Vă garantez că veți uita să respirați în timpul lecturii. Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia: “Femeile mint cum respiră”, spune autoarea, nu înainte de a oferi cititorului șase povești din care să poată afla adevărul despre talentul, frumusețea, fantezia, impertinența și - de ce nu? - arta din spatele minciunii unei femei. Când mint, femeile se integrează în minciuna lor, o trăiesc cu pasiune, cu voluptate, cu lacrimi în ochi. Cel mai adesea, deși mai crudă și mai dramatică, viața din minciuna unei
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră. Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele și apoi își bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef. Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine și flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc. Femeile care miros a așternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu ușa de la baie deschisă, care
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
citate. Cărțile formează, fizic, chiar relieful insulei. Noii Adam și Eva trebuie să-și adapteze dialogul la conținutul volumelor. În final, descoperă că insula însăși este o carte enormă a cărei primă frază e chiar incipitul povestirii Insula. Deasupra acestei fantezii, în raporturile personajelor cu cartea și biblioteca nu mai poate fi pus nimic. Ba nu! Există biblioteca virtuală cu fiecare carte accesibilă în același timp unei mulțimi de cititori. Și despre ea se va scrie vreodată.
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
aceste țări par a fi devenit țările mele". Mare iubitoare de natură și de peisaje insolite, odată își manifestă dorința (la Sarajevo) de a trăi într-o moschee și de a transforma cimitirul într-o grădină "divină". Ciudățenii ale unei fantezii romantice exacerbate! Pe de altă parte, Regina se înfățișează ca o ființă volubilă, declarând că nu poate fi sobră și că nu se poate stăpâni să nu fie veselă. Când sunt bine dispusă sunt în stare să spun orice." Numai
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
în care ei trăiesc) este evidențiată cu gravitate și, în același timp, cu un fin umor printr-un procedeu epic ingenios. Mesajele schimbate prin e-mail de Matei și Roxana sunt interceptate fraudulos - și comentate - de un personaj meschin, lipsit de fantezie, Grigore Micu. Martor incompetent al unei mari iubiri, Grigore Micu se lansează în interpretări care amuză, prin inadecvare, dar și înspăimântă, sugerând opacitatea și agresivitatea latentă a simțului comun. Fragmentul pe care îl reproducem în premieră în România literară (romanul
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
întrebarea cheie a cărții Sânge și trandafiri este însă una mai puțin obișnuită: care este rolul imaginației în reconstituirea trecutului? Cartea lui Ovidiu Pecican se circumscrie, în acest sens, metodei investigării imaginarului, punând pe tapet rolul fantasmării (și nu al fanteziei ) în istorie. Subintitulându-și lucrarea Cultură ero(t)ică în epoca ștefaniană, autorul punctează ludic tema bicefală a cărții, printr-un joc și o formulă de captatio benevolentiae: este înțelept să procedeze astfel, hâtroșenia sa de om spiritual neprejudiciind seriozitatea
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
ultima sărbătoare națională. E reconfortant să scrii acum despre lucrurile acestea, și am visat întotdeauna că le voi scrie relaxat și că ele vor ,crea atmosferă". Cândva, atunci, n-ar fi avut nici un haz, cuvintele nu stimulau în nici un fel fantezia, ar fi fost prozaice, o simplă redundanță. N-avea rost să le scrii nici măcar în secret. Acum e ca și cum ai sta la căldură și ai descrie vremea mohorâtă de afară, fără teama că geamul ar putea plezni și moina să
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
iar acum decăzute ,aluzii" (prilej de inteligente eschive, fandări, șmecherii de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici romanul extrem de filozofic, stufos, greoi, nu mai contează nici fanteziile importate din Sud-America, nici alinierile SF. în Rhizoma, prozatorul reușește să introducă realitatea cea mai fierbinte, recentă, dar, culmea, premonitorie, într-un spațiu de constrângere literară (lagăr?) în care aceasta să se poată limpezi, debarasa de ,secretele" atât de bine
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
autorului de cea a ziaristului, apropo de Gilda: , Intrase ea însăși în postura autorului, deși nu depășise vreodată pragul ziaristei inspirate și dezinvolte, care își amăgea personajele, în funcție de așteptările cititorilor" (p. 198). în sfârșit, tehnic vorbind, autorul așază până și fantezia în imediata apropiere a realității, contaminând-o pe aceasta, dar lăsându-se în același timp stăpânit de ea. încă o dată, aceste două componente, oarecum antagonice, nu se concurează, dar nici nu se mai exclud, ci se alătură, se juxtapun. Așadar
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
a acestei posibile noi metode (direcție, curent etc.) devine din capacitatea auctorială de a alătura elementele în modul cel mai firesc, de a le ține într-un echilibru care să nu permită nici deformarea realității, dar nici prozaizarea excesivă a fanteziei, a invenției. E de la sine înțeles că într-o astfel de structurare bazată mai sigur pe materie, stilul este ceva secundar, dar nu neglijat. El este la rându-i alăturat (juxtapus) vorbirii curente în aceeași conviețuire ferită de contaminări reciproce
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
acel voiaj ar putea avea vreo legătură cu una dintre ele ori cu amîndouă. Dacă suavul poet a zis Doamne ferește, eu zic Slavă Domnului că nu noi - colegele sale cu care a străbătut țara lui Leopold Bloom - i-am inspirat fanteziile erotice din povestirea Irish cream, ci fantoma contesei ce bîntuia noaptea prin castelul în care a locuit. Pentru a nu exista nici un dubiu în acest sens, îl citez: , Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rînduri, în multe feluri
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
petale Deschise larg sînt porțile de vis - O, du-ne, bloc, pe cea mai scurtă cale în comunism și-apoi în paradis! Două piese notabile din anii ^80 sînt Dar eu am văzut și Pliniu cel bătrîn. Prima e o fantezie grațioasă, umflînd fabulos tradiția minciunilor cinegetice, dar ancorînd fără veste într-un port al lirismuluii pur: Pușca zăcea părăsită în iarbă, iar inima-n piept îmi bătea vehement. Cînd m-am trezit, de-acum leul trecuse și coada-i vedeam
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
să scriu cît mai închegat, topind cuvintele unul într-altul, dînd frazelor o formă longilină... mă rog, lunguiață, ușor ondulată pe margini, compactă în miez. Da, mijlocul... centrul obligatoriu mă obseda, sîmburele... acolo aveam nevoie de curaj, de iluzie, de fantezie bine hățuită... de abnegație, de... Franjurile fluturau de la sine, bătute lin de semnificații necotrobăite echivoc, într-o neglijență tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau de nasuri strîmbate a dispreț, sau de mîrîituri... sau... de cîte un... scuipat în plină figură
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
aici la împlinirea menirii fiecărei ființa pe acest pământ nu mai era nici măcar un pas. Deci înmulțirea, mai bine spus simulările specifice, se produceau firesc fără strigăte de uimire sau poze cu telefonul mai ales că muierile dădeau dovada unor fantezii și a unor capacități stimulative demne de orice carte a recordurilor. Dar ei nu erau preocupați nici de așa ceva. Recorduri! Spanac! Ca să nu mai spunem că, în context, se produceau și minuni. Nașterea unor prunci proveniți din fecioare era ceva
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]
-
să scot capul în lumină fără riscul de a fi lovită chiar în moalele capului. Bucureștiul schimbat cu această comună, mi-a întors viața pe dos, nu mă mai regăseam. Îmi dădea câte o gură de oxigen visul, imaginația nestăvilită, fantezia. Mi-a venit în minte uimirea directorului școlii, domnul Pavel Ianța, care a intrat în sala mea de clasă ca să asiste la o lectie și a văzut copiii pe bănci, pe sub bănci, oriunde își găseau împlinirea rolului improvizat, iar pe
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
se vede din György Ligeti într-un articol de pe web: faptul că am fost contemporani cu unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor. Pasiune pentru noutate, pentru ceea ce nu s-a mai făcut în artă, rațiune echilibrată și fantezie vioaie, calcul și spontaneitate, afectivitate stilizată, înclinație deopotrivă pentru disciplina formală și nebunia manieristă, o feblețe pentru născocire, complexitate, iluzie și imaginație - acestea suntcâteva caracteristici ale fiziognomiei spirituale ale lui György Ligeti. Constantin Floros II Ceea ce frapează dintru început în
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
aflat la început de drum este ceva mai rară - și cu atât mai savuroasă. Ea se înscrie printre abordările de suflet ale unei pleiade de scriitori ce prefigurează sau rezumă tragismul filosoficei condiții umane la modul bonom și plin de fantezie. Savuroasele gafe infantile, teribilismul adolescenței constituie pretextele unor exerciții care, prin identificare ludică, examinează evoluția personală în cadrul extins al familiei, grupului, societății. Pornind de la cazuri comune, discursurile capătă un cuceritor aer de generalitate. Măruntul, medianul După cum se poate constata cu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
și puberi, care alcătuiesc peste jumătate din distribuție. Tocmai din acest motiv filmul a avut de-a face cu cenzura, anumite cuvinte trebuind să dispară. Nu însă și cea mai cea secvență, în care un copilaș își comunică pe net fanteziile sexuale implicînd excremente. De altfel, puștanii nu se dau în lături nici de la voyeurism (avînd în vedere volumele de teorii scrise pe această temă de analistele feministe de film, nu e de mirare că tema e abordată), nici de la sex
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
fost doar atît - ca trupa lui Strehler de la Piccolo Teatro din Milano să revină la București. Cu Arlechino, slugă la doi stăpîni, acel spectacol-școală de teatru, acea lecție de actorie desfășurată, încărcată de rigoare, de ludicul lui Giorgio Strehler, de fantezia ireală a luminilor lui, de zborul lui Soleri. Aud fluturarea mîinilor lui Strehler în gesturi ample, largi, cu care desena, în aer, lumi. Ca un dirijor. Strehler... Dirijor... Și toate versiunile sale, începînd cu 1947, la Arlechino, Piațeta, Insula sclavilor
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
în Penultima călătorie, personajele, nu au nimic de-a face cu viața mea. Unele situații sunt reale, le-am trăit sau s-au petrecut în casa mea, dar au servit ca materie primă pentru un proces alchimic făcând apel la fantezie, la o familie pe care am inventat-o. Acțiunea cărții se desfășoară în perioada stalinistă din România, perioada lui Gheorghiu-Dej, și povestesc multe lucruri care s-au întâmplat cu adevărat în propria mea casă. Pentru început, la moartea bunicilor ni
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
între inept și scabros (,Eu sunt o toaletă publică. Oricine poate veni în mine să stea cât ar sta în șezut pe colacul veceului, să se cace și să se pișe cât le vine, să-și deșerte stomacul plin de fantezii de tot felul, să-și șteargă apoi curul cu pleoapele mele, cu ceafa mea. Nu mă pot abține să nu înghit tot, în speranța că așa nu le va mai veni niciodată să se cace, că vor începe odată marea
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
ultimul capitol al Introducerii în teoria lecturii. E ciudat, dar cu cît anii trec, cu cît sînt mai acaparat de Internet și mai deschis revizuirii culturii mele de bază, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii, ca joc liber al fanteziei, cu atît îmi apare mai indispensabil rolul ei integrator, stimulativ, de "păstor al ființei", ca să uzez de metafora expresivă a lui Heidegger. Vă mulțumesc pentru răspunsuri.
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
motiv... aici te înșeli,// te răstignește din/ motive bine determinate, metafizice" (Nervi șEști ca o carte, predestinatăț). Așa încît orizontul apare întunecat în toate direcțiile. Particularitatea acestei dezolări totale ne-o oferă obiectivarea imaginii sale, obținută prin fluxul energic al fanteziei care proiectează un epos al decăderii cosmice, un soi de poveste a entropiei. Vorbind tot mai puțin atașant despre sine (ar putea afirma ca și Pascal: "le moi est haďsable"), autorul pune maxima greutate pe talgerul unor tablouri care înfățișează
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]