835 matches
-
mijloc, plutind pe cupolă, zâmbeau doi îngeri cu sânii tari, ghipsați, perfecți, cum nu vezi în realitate: unul ținea sub braț o trompetă aurie, celălalt îi întindea o coroniță de-aceeași culoare. Se uitau la noi cu ochii scoși, împodobiți, fantomatici. Pe măsură ce festivitatea avansa, îmi dădeam seama că fotoliul în care fusesem desemnat să mă așez mi se lipise de fund; te topeai în tapițeria caldă și tare, iar dacă vroiai să te ridici, plecai cu tot rândul după tine. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alb, modificate după fiecare ninsoare și după fiecare vânt care Împrăștia zăpada. Porticul Foscari, În plină construcție, era continuat fantezist, pe verticală, de formele schimbătoare de omăt. Și, mereu, a doua zi, construcția avansa, precizându-și formele, altele decât cele fantomatice, născocite de ninsoare. Asta nu Împiedica Însă ca zăpada să se așeze seara, din nou, deasupra porticului și a arcului cu deschidere către curtea Palatului Dogilor, propunând, bineînțeles alte figuri arhitectonice. Mai departe, În lagună, insula San Giorgio Maggiore apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un tărâm neclar și provizoriu, lipsit de viață și de substanță. Un tablou fără culori și fără linii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Scena se poate petrece acum, sau cu o mie de ani Înapoi. Nimic nu s-a schimbat. Portul Cetății Albe e aproape pustiu. Cu Moldova ocupată de trupele otomane, Întregul comerț s-a oprit. O singură siluetă de corabie dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prânz, când apare Purice. Deci, cele două oști stau de o parte și de alta a câmpului, pe care zac numai morți. Răniți mai ușor, în agonie, care să strige după ajutor, nu erau. În liniștea respectivă, apare - călare ! - figura fantomatică a lui Purice; el caută printre morți, până-l găsește pe Ștefan, îl scoate de sub morți, îi dă calul și-l ajută să încalece. Hronoadă privește impasibil în loc să trimită un pâlc de călăreți care să-i prindă pe Purice și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că Orfeu era trac de origine. (...). Iar propoziția-cheie a poeticii lui Caragiale este: Ritmul iată esența stilului" (p. 70). Reținem două judecăți critice memorabile: "Caragialismul vine din absoluta euforie a inconștientului care se dă drept conștient, din metafizica lui radicală, fantomatică, grefată pe o contradicție funciară pe care geniul lui Caragiale a știut s-o "prindă" cu o precizie inegalabilă. E o situație-limită când realul e expurgat total și înlocuit cu simbolul. Simbolul este unica realitate pentru personajele lui Caragiale. Ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nimeni. Ai înțeles? -Desigur. Nu voi spune nimănui. Știam ce va urma: să nu mai trec pe acolo dacă... -Cred că vom avea mult de lucru împreună..." Vom negocia fără încetare". Privirea lui întunecată mă străfulgera. Omul acesta devenise aproape fantomatic. -Crezi că ești urmărit? -Nicidecum. Sau sunt cumva? -Nu știu, mă întrebam doar... Îmi întinse mâna. Dacă nu poți veni, lasă- mi un mesaj la restaurant, la Giannis. -Și nu uita! Destinul !.. Îmi venea să zâmbesc. Parcă i-aș fi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ceață, ce vremuri de chin, Mă caut prin mine, spre tine mă-nchin, Îmi tună în suflet, îmi fulgeră mult, Doar tu ești aproape. Și tac. Și te-ascult. 2 mai 2011 Noaptea când am avut cerul la picioare însera fantomatic stelele alunecau printre nori una câte una ca într-o joacă de parcă dumnezeu ar fi vrut să ne pună cerul la picioare înainte de sosirea întunericului stelele acelea păreau vii se prindeau de ramurile copacilor de genele tale străluceau abia atunci
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
oficial statutul de bărbat încornorat, și m-a iritat, pentru câteva clipe, postura jalnică în care apăream. Cu siguranță nu era deloc momentul potrivit să-i fac servicii lui Palmer. Am înaintat tăcuți spre mașină trecând prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
comandă prin telefon la Harrods să livreze imediat, la apartamentul meu, cel mai confortabil pat de campanie posibil. Londra era cufundată într-o ceață subțire, străbătută de razele soarelui, prin care clădirile parcă-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat doar prin contururi incerte în cenușiu și cafeniu. Am pornit-o pe jos, inevitabil de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-ar fi lăsat o pâclă. Diane, care-și plimba degetele peste niște bijuterii ieftine, fără intenția de a le cumpăra, le lăsase brusc din mână. Cum se afla în centrul uneia dintre sălile laterale, privind cum se mișcau siluetele fantomatice, se simțise năpădită de un val de frică, izvorâtă din suflet, de parcă ar fi fost brusc transportată în iad. Îi plăcea la Bowcock, unde lucrase pe vremuri; era un loc în care se simțea în siguranță, prietenos, viu colorat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
face să nu semene cu nimic altceva? O subită reorientare a lumii în jurul unui unic punct iluminat, în timp ce tot restul intră în umbră. Totala transformare a ființei corporale, o sensibilizare electrică a nervilor, o tandră nerăbdare a epidermei. Omniprezența unui fantomatic simț al palpării, al nevoii de a atinge. Alerta tuturor organelor. Necesitatea stringentă a prezenței celui iubit, nevoia inexorabilă de a-l avea aproape, dorința obsesivă de celălalt. Focul care scapără, soarele care expandează, frumusețea reînnoită a tuturor lucrurilor. Certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte mulți bani, de casa frumoasă din Crescent, de un valoros teren de construcții în spatele țesătoriei. William își dădea acum seama în ce măsură averea îi susținuse moralul, îl făcuse să se considere solid și real. Și cât de străveziu și de fantomatic se simțea acum! Puțin mai devreme, Tom McCaffrey își făcuse drum prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit de ridicol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se, cu o dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul, osândiți, până la secerișul cel din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ud, iar În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din când În când, flacăra de sudură pâlpâie, stropind cu jeturi de scântei. Mașina poliției, cu sirena urlând, urcă pe strada Cavour, trece pe lângă biserică și pe lângă vagabonzii care dorm pe bănci, Întoarce la dreapta și intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu pierzi nimic, eu sunt o bucătăreasă foarte proastă, iar meniul l-a ales Kevin, cotlet și cartofi prăjiți, imaginează-ți, spuse Emma deschizând portiera. Mașina lui Sasha mirosea a mentă. Scaunele erau acoperite cu pânză albă. În aparat, iubitul fantomatic lăsase Eternal Caballé. Carcasa CD-ului Înșiruia titlurile: Trăiește nefericit alături de ea. Eu sunt umila ta umbră. Mereu liberă. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha se așeză la volan, Își Înfipse degetele În ochi și Își scoase lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sheba a găsit un desen în cutia ei de corespondență. Era o schiță rudimentară a unei femei, făcută pe o foaie de caiet dictando, in stilul dramatic pe care îl vezi deseori la desenele pe asfalt. Femeia avea ochii mari, fantomatici, și mâini lungi care se terminau cu niște palete ciudate, fără degete. Se uita în depărtare cu o expresie vag erotică, dată de ochii încrucișați. Din decolteul generos al bluzei se vedea bine despicătura impresionantă a sânilor. În colțul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
băieților iese Nină cu o figură veselă, se duce spre magazia administrativă, de unde se Întoarce cu un pumn de sacîz... și te vede stînd ca un orfan pe culoarul rece, curentul vîjÎie pe sub uși și din stația teatrului se aud fantomatic fragmente de arii, directorul tehnic anunțînd cu o voce șoptită evoluția spectacolului, pocnete și statice. Așa că Nină te umflă pe sus și te bagă În cabina lor, o adunătură veselă de bărbați În colanți albi, busturile păroase intimidante, bînd cafea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jos și cei doi rîd sonor și strigă să audă toată lumea că nu s-a Întîmplat nimic. Nu s-a Întîmplat nimic, sînt caraghioșii ăștia de la scenă care patrulează prin teatru, să nu-i omorîți din greșeală! Patrula se dizolvă fantomatic În Întuneric și cei doi se Întind În fotolii În fața ferestrei ca un ecran enorm de televizor, rîzÎnd, depănînd și mai multe amintiri pe măsură ce vinul se termină și din a doua sticlă. Unul dintre maeștri e și un mare amator
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spital. Știi ce se vede de pe această culme de munte numită Aventură la 18 ani? După ce am făcut un ocol ca să evităm gărzile de la ieșirea principală din oraș, se vede un soare roșietic scăldînd cîmpul ud și negru și șoseaua fantomatică mărginită de grămezi de zăpadă apoasă, la primele ore ale dimineții de 1 ianuarie, și eu stînd copleșit În mașina tatălui meu tăcut. Copleșit? Asta se vede? Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-un clește. Se vede asta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
secolul trecut ieșit din spital sau din închisoare, care spune la cale o lovitură” (III, 273). Altcineva este și personajul din tinerețe care îi poartă numele. Citind despre sine în jurnalul cuiva din anii 1938-’39, notează: „Mă văd mic, fantomatic, așa cum vezi pe cineva la capătul unui binoclu întors. Sau: pare că sunt la capătul unui tunel, umbră la capătul unei umbre” (III, 262). Iar atunci când îl întâlnește pe Noica, mărturisește: „Nu pot să cred că suntem ființe vii. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
între realitate și proiecție mentală: un exercițiu de ontologie solipsistă cu influențe din Philip K. Dick și Solaris al lui Stanislaw Lem, citat explicit în corpul textului. Altă piesă de mai mare întindere dezvoltă conceptul „invaziei” Pământului de către o populație fantomatică, alcătuită din făpturi de ceață, imaginând o poveste de dragoste imposibilă din rațiuni de fizică (Ceață). Ca și Zbor de pe muntele liniștit, prelucrare în termeni de comedie hi-tech a mitului lui Pygmalion, Din nou acasă apasă pedala cinismului pe ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]