861 matches
-
derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris de-un Shakespiare misterios, presupus și nesigur, dar fără îndoială, genial
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris de-un Shakespiare misterios, presupus și nesigur, dar fără îndoială, genial
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
ca și cum le-ar împblânzi, efectiv le dresează cu un calm desăvârșit; acestea o ascultă ca și cum ar fi niște lei îmblânziți, care-și fac numărul în arena circului, care de fapt este viața însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și negre/ lăsându-și iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
ca și cum le-ar împblânzi, efectiv le dresează cu un calm desăvârșit; acestea o ascultă ca și cum ar fi niște lei îmblânziți, care-și fac numărul în arena circului, care de fapt este viața însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și negre/ lăsându-și iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris de-un Shakespiare misterios, presupus și nesigur, dar fără îndoială, genial
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
cu o soluție antisolară, apoi se machia cu tot felul de culori la ochii ei albaștri, ca cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
zgârie-nori", un soi de "întoarcere pe dos a manusii-pestera-ca-prim-laborator-al-umanitatii", involburandu-se, ori sfârșind în dezvoltări cosmice/galactice, sau în vreun cotlon al Ființei. Și în arta portretistica, Melania Cuc excelează, îndeosebi, la capitolul "regie și stiinta"a utilizării culorii din "farduri lexicale"spre obținerea acelui minim necesar de verosimil al reliefărilor epice.,, (Ion Pachia Tatomirescu, în Lamura, Craiova, Ianuarie 2009) . ,,. Între „deschiderea“ romanesca din Miercurea ... Melaniei Cuc ( - Numele și prenumele ! / - Cenușăreasa. Atât! - p. 17) și „închidere“ (supra), se desfasoara parcă o
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
te întorci acasă. Mie îmi vine prea greu, să mă obișnuiesc cu ideea că nu vei mai fi apoape de noi. Cu timpul, sper să mă pot consola. Zice ea izbucnind iar în lacrimi și nemailuând deloc în seamă că fardul pe care și-l aplicase cu minuțiozitate mai devreme în vederea cinei, desena dâre negre pe fondul de ten ce până atunci ascunsese bine ridurile din jurul ochilor săi de culoarea peruzelei. În mod paradoxal fața dragă a mamei sale purtând urmele
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
încă vedea astăzi pe o scenă de teatru oarecare, cum se stinge molcom sufletul unui personaj smuls realmente din cotidian ori închipuit subiectiv de către dramaturg, cu o ultimă lacrimă a sa străbătând delicat obrazul cu foarte multă grijă umplut de fard al unui actor. Ssst!... Liniște, vă rog!... Gongul bate, ca într-o veche clopotniță medievală, de trei ori lung tăcerea - o tăcere complice, am putea spune, în miezul căreia răsare și asfinte năvalnic ori timid destinul artistului cu rostul și
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
târcoale acum ca ursul la stupul cu miere. Vrea și el bani desigur. - De unde să avem noi niște studenți pârliți bani, bunico? Doar din burse? Știi cum este și apoi nici de ciorapi nu-ți mai rămân, dar de un fard, un parfum, sau mai știu eu câte nu trebuiesc unor tinere. Noroc că avem bunici cu potențial ca voi, altfel... - Bine, bine, am să-ți dau. De bunicul nu te lipești cu nimic? - Săptămâna viitoare, răspunse fata râzând veselă că
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
Publicat în: Ediția nr. 1259 din 12 iunie 2014 Toate Articolele Autorului îmi asum ființa crudă ca un vultur zborul vital mândria mea seducătoare statornică aprinde flăcări albastre pe stâncile jertfite jefuite împart generos onest aerul cuminte anonimilor dezbrăcați de farduri stridente de convenții anoste umilim scena cu picioarele goale sunt păduri unde umbra vie a ierbii adăpostește sori asfințituri mute izvoarele săpa în pietriș riduri stoluri eliberate de spectrul citadin (des)cântă bahic ca o vrăjitoare cu mantia strivită de
PÂNZA PENEL(OPEI) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349802_a_351131]
-
cu o soluție antisolară, apoi se machia cu tot felul de culori la ochii ei albaștri, ca cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Minciuna. De politicà sàtui Am pus adevàru-n cui. Ne mințim. Incà e bine Sacul peticit, mai ține. Am pus speranțe la dos Si mințim, cà e frumos, Dar fardul gata sà cadà Aratà, cine ne pradà! Ne mințim cu ochi-nchiși Cà nu suntem prea deciși, Sà luàm plugul, sà aràm Hatul, sà-l mai curàțàm... Cà de nu suntem uniți, De minciunà zàpàciți Vom claca în sàràcie. Triumfând marea
MINCIUNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347725_a_349054]
-
pământul, Iar trenul viselor se lasă așteptat. Ca două umbre rătăcite-n noapte Ne căutăm cu felinare de-mprumut, Tu ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe munții ninși, Chemările prin farduri se destramă, De vrei să pleci, de ce ai ochii plânși? Tu știi că iarna însăși este-o dramă. Cocori înzăpeziți prin ceruri zboară, Ei nu vor ști, nicicând, cât te iubesc. În suflet, le-am oprit o altă primăvară, Dar
COCORI ÎNZĂPEZIŢI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350155_a_351484]
-
va cere aceasta. * Odată ajunse în stația de destinație, vagoanele recruților au fost trase pe o linie moartă. Fețele tinerilor nu mai purtau nicio urmă de veselie. Urmele de oboseală cauzate de disconfortul nopții trecute erau mascate, ca de un fard de proastă calitate, de curiozitatea ce pusese stăpânire pe toți; o curiozitate bolnavă ce îi înfiora. Nu au întârziat să apară camioanele militare în care au fost îmbarcați. * Porțile grele ale cazărmii s-au închis, ca de la sine, îndată după
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
de viol. Nici de vătămări corporale, cu excepția feței..... * A fost nedumerit văzând fața excesiv de fardată a Arinei. Nu a lăsat să se întrevadă acest fapt; mă rog, chestie care ține de gustul fiecăruia. Să fi știut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuință. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
cât nu se poate de mai bine intenționat. * * * A fost nedumerit văzând fața excesiv de fardată a Arinei. Nu a lăsat să se întrevadă acest fapt; mă rog, chestie care ține de gustul fiecăruia. Să fi știut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuință. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
era roșie ca focul, o privea cu ură și dispreț pe Olga, nu înțelegea de ce Codruț, iubitul ei, omul, din patul căruia tocmai plecase în urmă cu 2 ore, se comporta așa de aspru. Lacrimi de furie brăzdau fața femeii, fardul se scurgea pe obraz, lăsând în urmă o dâră de vopsea albastră cu ușoare urme negre. -Nu ți-am promis niciodată acest post, tu l-ai solicitat, eu nu am fost de acord. Gata, nu las loc la discuții, nu
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
desigur) bogăția de argumente solide care fac referire concretă la prăbușirea unui întreg ansamblu de semnificații anterior construite de modernitate, precum și înlocuirea acestora cu vasta mulțime de anti-semne caracteristice momentului istoric actual - semne acoperite din cap și până în tălpi cu fardul gros al contrafacerii de sine și al actului pragmatic insidios -, nu poți să nu remarci cum ți se naște dintr-o dată în fața ochilor o distinctă linie de demarcație, ce desparte brutal două spații culturale complet diferite atât ca mod particular
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
valuri poetice. Fără agresivitatea și vulgaritatea multor astfel de autori, ci cu eleganța și siguranța valorilor consacrate. Confesiunea dulce-amară, în acumulări de bulgăre de zăpadă în rostogolire, conturează "Autoportretul" pe care și l-a impus, fără menajamente, fără restricții, fără farduri inutile. E și Cain, și Abel, deopotrivă, este și tandră, și aspră până la vehemență, fermitate, "Stăpân și slugă/Al unui singur poem". Un amestec de patetism reținut și euforie străbat întreaga retorică a autobiograficului, emoția e ținută sub control, erosul
CRONICA LA AUTOPRTRET de MELANIA CUC în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366720_a_368049]
-
mercenari tocmiți de-ai lor părinți - Ruine scumpe, si calești la poartă, Căi zburători, din orzul tuturor, Povestea vieții pruncilor e-o artă În care mulți se joacă, alții - mor - Le curge și rimelul în cascade Din arsenalul bombelor cu fard, Si poate unii râd, când alții ard, Și unii urca, duși de cel ce cade - Atât de goi, si simpli, si egali - Și-atât de-nveșmântați de o regie În care viața, chiar dacă e vie, E-o piramida moartă, de
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
timp, nu uită să descrie nici femeia ca „instituție”, modul cum se machiază, intimitatea camerei. De pildă, se descrie un dulap în care se amănunțește toată gama de lucruri care intră în atenția unei doamne pe parcursul unui an: haine, bijuterii, farduri. De altfel, este și momentul când, fiind 1 martie (un an de la prima întâlnire cu iubitul ei), Ștefan îi aduce cel mai frumos mărțișor- inelul de logodnă. Crescendo-ul evoluției iubirii este decapitat de reacția unui copil care recunoaște în
VASILICA ILIE – PROZA COTIDIANULUI ŞI IUBIREA LA MATURITATEA DEPLINĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366137_a_367466]
-
din fumat se întoarce să-și privească chipul în oglindă dar tu erai muza care nu erai în stare să dărui cuiva ceva nici măcar o silabă nici măcar o floare te credeai iubită, dar te iubeai... colecționai aplauze sub geam și farduri amețitoare te cuibăreai pe muntele de minciuni uitând că nu ești vultur... ci o simplă agățătoare, plantă, plantă urcă, urcă, simbioză, de-a pururi și încă o zi. הַר הַבְּדֻיּו
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]