2,528 matches
-
ajunge doctori, e indiscutabil. Constrânși la jalnice improvizații pentru a-și duce zilele, conducătorii de doctorate nu ezită să închidă un ochi în fața calamităților reprezentate de �doctoranzii" plini de fumuri și abordând aere de cuceritori transcontinentali. Că totul e o farsă, o dovedește statutul clasei universitarilor: cu sau fără doctorat, doctoranzi sau simple loaze pierdute în interstițiile facultăților, sunt plătiți în bătaie de joc. La una din universitățile de prestigiu din țară, la o facultate și ea prestigioasă, salariul unui asistent
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
care repetau știrea și imaginile preluate de toate televiziunile lumii: America atacată! După "revoluția în direct", terorism în direct... Am avut senzația stranie că incredibilul monitor ficționar a luat-o razna și Orson Welles s-a întors să-și repete farsa cu mijloacele sofisticate de azi, cînd este posibil pînă și un război computerizat. Sentimentul că nimic nu-i adevărat și că asist la un exercițiu de simulare m-a părăsit cînd am revenit la sediul festivalului unde directorul Piers Handling
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
claustrofobică, deschizîndu-se doar prin amintirile pe care fiecare le poartă cu sine. Acestea contrabalansează și vindecă atmosfera de apăsătoarele semne ale sfîrșitului: un copil găsit care poate provoca furtuni devastatoare, un tată sumbru, impenetrabil, declanșator al unei false Apocalipse, o farsă de fapt; grădini sălbăticite și viața în păduri și pe cîmpuri; o mireasă recitînd cu voioșie versuri de îngropăciune în ziua nunții, viața-moartea și binele-răul din rememorarea întreruptă de durere și halucinație de dinaintea morții. Un roman astfel mai curînd despre
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
investitori în industria de "ruginoase" a țării, e lăsată pe planul al doilea, în favoarea unor alianțe din start inutile cu cea mai antipatizată țară europeană, Franța. Ca dovadă - lupta pe viață și pe moarte pentru un post călduț la Paris, farsa diplomatică și morală culminând cu numirea lui Oliviu Gherman pe post de șef al misiunii românești pe malurile Senei! Sigur, parfumurile franțuzești constituie un punct de atracție etern, numai că Italia, o mare putere economică, are un cuvânt mai greu
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
cu femei gravide. lume bună, minunată, de la Dumnezeu? (un epilog). Parodiat fiind, absurdul e aici, am zice, un absurd de gradul doi. De altminteri, poetul pare a se afla mereu, prin suprarealism, într-un mediu de șotii, de năzbîtii, de farse, altfel spus de carnavalesc arhaic, îmbogățit iar nu inovat de tehnicile absurdului jovial. Modalitatea în cauză e prefigurată de un grotesc poporan al zonei de obîrșie. Prototipul îl alcătuiește individul "bășcălios", nihilistul rural bine dispus care l-a inspirat și
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Defel metafizică, ci doar sofisticat rațională ni se înfățișează și "supralumina" evocată astfel: "e drept, într-un moment de exaltare, la sulina, unde era să înnebunesc de frumusețe. m-am gîndit pentru prima oară la supralumină" (ibidem). Intelectul este actantul farsei pe care ne-o oferă continuu poetul, în straiul sclipitor al avangardei. În felul acesta, aidoma unui fiu rătăcitor care, după un îndelungat periplu, se întoarce acasă, suprarealismul tîrziu revine la inteligența excomunicată, în paradoxala vecinătate a rețelei valéryene. Paul
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Cîntărilor, pe care el i-o recită ei; orașul Metropolis se consideră urmașul Bizanțului etc.) sînt numeroase, iar argumentele, convingătoare. Preluînd altă sintagmă bănulesciană, e o lume a "ecoului întîrziat", imitativă și teatrală, jucînd la nesfîrșit, cum spune autoarea, o "farsă a descendenței" (în cadrul sărbătorii anuale a orașului urma să se joace, să ne amintim, o... feerie bizantină). Referindu-se la frecventa asociere Bănulescu-Sadoveanu (celălalt mare povestitor român al acestui secol), Monica Spiridon neagă orice asemănare în afara aceleia de a fi
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
bucuria nu va fi cea pe care o așteptase. Frank Doel nu mai e, librăria s-a închis, iar firma, șterpelită de un admirator, e în camera ei, printre cărțile pe care, cu atâta dragoste, le-a strâns. Fidelitate? Bucurie? Farsă a destinului? Oricum, o dureroasă amintire! Ceea ce i se întâmplă i se pare de necrezut: ,,Fani din lumea întreagă mă consideră prietenă! La Londra, pentru cele câteva scrisori pe care le-am scris, se află pe locul fostei librării o
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
anumit tip de așteptări, direcționează receptarea în sensul disponibilității față de elementul fantastic, pregătește decolarea către un tărîm straniu, populat de cadavre înzestrate cu simțul umorului (desigur, negru) și de vrăjitoare exuberante. S-ar părea că această lume este una a farselor macabre, a conflictelor insolubile și a răzbunărilor sadice. Bineînțeles că deocamdată ne aflăm încă pe terenul presupozițiilor vagi pe care prima povestire Tabloul exotic nr. unu (sărbătoarea) pare mai degrabă să le contrazică; nici vorbă de cadavre, vrăjitoare, spînzurați, și
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
a pus punct Panoramei balcanice, fiind urmărit cu mare interes. Păienjenișul de aluzii, pe alocuri obscure, pe alocuri cu bătaie doar națională, este brăzdat și de o puzderie de autocitate, mai mult sau mai puțin deformate ironic, sugerînd prin această farsă tragi-comică disoluția generală. Ceea ce accentuează indirect monstruozitatea nu doar a figurii centrale, ci a tuturor personajelor unui univers închis (în ciuda plein air-ului) în care victime și călăi se ignoră sau se acuză reciproc, confundîndu-se. Un amănunt de nobilă generozitate: Cristi
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
incluse în selecție - Isoliti ignoti / Făptași necunoscuți (Mario Monicelli, 1958) și Divorzio all'italiana/Divorț în stil italian (Pietro Germi,1962) este nu atât genul (comedie), cât mai ales faptul că ele marchează sfârșitul unui anume gen de comedie - tip farsă populară (în stilul celor interpretate de Toto care, de altfel, în semn de omagiu este distribuit de Monicelli în filmul semnat de el) și începutul noii comedii italiene, axată pe critica de moravuri și pe satirizarea diverselor aspecte ale actualității
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
a manierei avangardiste, la o deschidere a ei către moraliile inalienabile. Gimnastica verbului, acrobația la trapezul corespondențelor n-a obosit, însă a încetat a pretinde exclusivitatea, în beneficiul unei mărturii mai ample, mai echilibrate, ușor tradiționale care depunctează turbulența maximă, farsa absolută. Prin relaxare, lumea discursului contractat în specificitatea sa inedită, în acutizarea sa performantă, face loc lumii ca atare. Voluptatea de-a trăi, bucuria de-a palpa materiile și de-a contacta ființele, hedonismul transpar în textele lui Nicolae Țone
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
exotice fanteziste ce hrăneau nostalgia depărtărilor a unui public cu un orizont de viață destul de restrâns. În povestioara naivă, muzica desemnează cu acuitate câteva personaje: Beiul Mustafa arogant și stupid, - și el dornic să evadeze din mediul său - victimă a farsei ce amintește de pățania lui Monsieur Jourdan; Lindoro - eroul romantic avant la lettre; Taddeo, bătrân îndrăgostit comic și nefericit; Isabella cochetă, vicleană etc. Oana Andra - grațioasă ca un bibelou - întruchipează cu dezinvoltură o femeiușcă, deloc speriată de postura ei de
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
dramatice inadecvări între mentalitatea d-sale abstractizantă, pozitivă, materialistă și obiectul asupra căruia s-a aplecat timp de decenii, cu o, să recunoaștem noi, strălucită osîrdie și cu rezultate demne de respect, însă nu mai puțin cu un gust de farsă, de fals, pe care și-l recunoaște d-sa: "Pînă în 1989, am circulat, ca să zic așa, foarte "fals" în cultura română. Am fost un fel de "pseudocritic", "pseudoistoric" literar, "pseudocomparatist". De ce? Fiindcă viața, condițiile publicisticii de atunci m-au
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
viitor rival politic. Întreagă această dramă este evocată, cu mare forță, de d-na Lavinia Betea. A cheltuit, pentru asta, imensă energie, studiind, prob, vrafuri de dosare, mii de declarații la anchetă și documentele din 1968 cînd Ceaușescu a inițiat farsa reabilitării lui Pătrășcanu. Pe toate le-a confruntat și analizat, ca un remarcabil cercetător, oferindu-ne o carte-document, scrisă bine, de aceea citindu-se fără a o putea lăsa din mînă. O felicit călduros pe d-na Lavinia Betea pentru
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
marea lor dragoste față de odraslă, părinții consideră că, totuși, nu e cazul să-i dea mai multe pedepse. Și iată cum Vadim va scăpa, încă și încă o dată, de banca acuzaților. Vor interveni verișorii, unchii și celelalte rude apropiate, iar farsa democratică va mai înregistra în România un triumf. Cine să-l pedepsească, de fapt, pe Vadim? Demnitarii mult prea ocupați să-și acopere propriile mișmașuri? Miniștrii care acreditează, în sfidarea nerușiantă a legii, facultăți de la care iau bani frumoși? Un
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
un "voiaj metafizic", o "robinsonadă imaginară". Dacă resorturile sociale și morale ale primelor două forme de surghiun sînt, pentru a spune astfel, justificate de o dură realitate istorică: regimul totalitar, forma a treia, actuală, apare ca rezultat al unei sinistre farse jucate istoriei de către un grup de profitori. Drumul drept, care se deschidea către o democratizare autentică, reparatorie a traumelor trecutului, a fost părăsit de conducerea restauraționistă ce a monopolizat Revoluția din decembrie, ținînd a obține puterea cu orice preț. "Șansa
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
se află pe mijlocul sălii, ci pe laterale, practic nu pot vedea nimic. Se pot mulțumi însă să asculte muzica - unul din personajele principale ale montării. Prezența celor doi spiriduși-comentatori, îngeri negri și viciați trimite la teatrul popular și la farsă. Asta nu ar fi rău. Nepriceperea actorilor - voci stridente, nelucrate, execuții exterioare fie prea patetice (Roxana Ivanciu), fie prea pasive (Karl Baker) - necoordonați de regizor conduce multe momente spre facil și chiar comercial. Nimeni nu prea strălucește pe scenă. Nici
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
nu e însă doar un alcoolic și un destrăbălat. E un om care nu găsește nici un sens vieții, un disperat de condiția umană. El fuge de acasă, ca însuși Tolstoi, voind să-și piardă urma. Sinuciderea lui nu e o farsă, ea e pur și simplu ratată din neputință. Dacă nu și-ar fi povestit, la beție, viața, Protasov n-ar fi devenit un cadavru viu și n-ar fi tulburat liniștea familiei sale. În orice caz, el n-a dorit
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
pe scenă. El ține în spate spectacolul. Mircea Rusu face un rol de dramă psihologică, dar cu elemente de comedie. Era în intenția lui Tolstoi să amestece registrele. Actorul e patetic, dar și comic; măsoară exact trecerea de la gravitate la farsă; în prăbușire, găsește mereu cuvinte sau gesturi spirituale care amintesc de condiția lui de om citit, de intelectual; glisînd astfel între atitudini sufletești opuse, nu pierde niciodată pasul, nu face să scadă tensiunea, e intens, arzător, teribil. Lucru cu atît
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
Marius Chivu Ultima carte, era să zicem năzbâtie, a profesorului (și liber-schimbistului) Ștefan Cazimir se lasă cu greu încadrată într-un gen anume. Găsim în ea de toate: articole de critică și de istorie literară, eseuri pe teme libere, amintiri, farse, anecdote, ba chiar câteva mici texte ce pot fi încadrate ca proză. Prima secțiune a volumului, intitulată Diorame, se deschide cu un interesant eseu despre "fin de siècle", o formulă în vogă în fiecare epocă aflată în apropierea unei schimbări
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
al interacțiunii dintre ele, pe când vocea autorului alunecă mai în spate. Changing Places și Small World au fost gândite de la bun început ca "romane comice" - comedia domină structura și substanța ambelor, permițând o doză de caricatură în caracterizare și de farsă în intrigă. Nice Work și ce i-a urmat au elemente comice, dar nu le-aș descrie ca romane comice. Ele sunt pur și simplu romane în sensul de literatură. Nu sunt sigur ce vrea să spună lirism, dar discursul
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
și altor generații. * Cinefilii împătimiți au avut parte la Cinemateca Română de un film oarecum înrudit, în măsura în care este vorba tot de o plonjare în subconștient, dar ceva mai complicată. Pentru că Being John Malkovich (SUA, 1999) doar în aparență este o farsă SF, în fapt pelicula focalizînd o sumă de motive, teme, suprateme și subteme, într-o parodică prezentare. La debut, dar cu o bogată carte de vizită ca autor de videoclipuri publicitare ori muzicale, americanul Spike Jonze (pe adevăratul său nume
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
că numirea a fost nefericită, Caragiale neavînd autoritate asupra actorilor (cărora, pînă mai ieri, le fusese un fel de coleg), unii dintre cei mai importanți (Gr. Manolescu, Aristița Romanescu, C. Nottara) părăsind teatrul, pe scena căruia se jucau numai biete farse și în fața scaunelor goale. În Viața lui Caragiale, Cioculescu demonstrează că, de fapt, directorul (de aici apelativul de mai tîrziu "Her Direktor") dovedise capacități organizatorice și administrative, că repertoriul subțire i-a fost impus de actori, directorul izbutind să joace
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
pe Ion Iliescu în cea mai recentă descindere în Statele Unite? Cât despre încercarea de a-l prezenta pe generalul-Ghips drept un fel de Bălcescu bolnav și sărac, tânjind de dorul țării care-l persecută, e una din cele mai sinistre farse ale istoriei românești din ultima sută de ani. O pot înțelege pe soția generalului atunci când varsă venin împotriva clicii iliesciene, profitorii direcți ai trădării lui Ceaușescu de către omul de casă "Victoraș", dar nu înțeleg de ce unele ziare țin să devină
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]