805 matches
-
nu te-am putut salva de tine, prea tânăr, prea frumos, prea bun, prea de neînlocuit! Te-am ascultat cu ochii, cu inima lipită de clipe, ureche, cu răsuflarea tăiată în ecoul pieptului de nenumărate răsărituri, înnoptări. Te-am urmărit fascinată, topită de drag, bucată ruptă din tine cu fiecare stare. Te-am mângâiat pe frunte, pe spate, pe cumpăna vremii, te-am îmbrățișat până la rotirea universului, am văzut cu ochii tăi nuanțele măsurării mișcării. Te așteptam așa cum aștepți izbăvirea, îți
CINSTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362893_a_364222]
-
cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară caii de niște pinteni de piatră, în apropierea apelor înspumate ale unei cascade ce domina înălțimile cu vuietul său. Principele se opri fascinat. - Așa ceva n-am văzut până acum! - exclamă fermecat de priveliște. - Măria Ta nu cunoaște frumusețile acestor meleaguri! De acum încolo nici un colțișor din acest rai nu-ți va fi străin. Vei domni și apăra acest pământ strămoșesc păstrat cu sângele
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Apă este dintotdeauna artă în sine, dar și obiectivare a imaginației. Există, de la începuturile vieții și totuși e perpetuu nouă, deoarece se creează perpetuu și produce lucru fizic perpetuu creator. Nu se întemeiază pe imitație, are formele materiei cele mai fascinate. Pentru oamenii de știință, apa nu semnifică elemente artistice, conveniente estetice. Oamenii de știință studiază apă și o întrebuințează în consecință, cu rigiditatea și exactitatea căutării binelui practic pentru umanitate, nu a binelui estetic, în mod exclusiv. Lucrul cu și
DR. ING. EMIL VAMANU. APA, MATERIE VITALĂ ŞI ACT ESTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360976_a_362305]
-
unde, primăvara, localnicii dar și turiștii, de pretutindeni, se desfată admirând florile de cireș. „Castelul Chiba” este iluminat pe toată durata festivalului, dând ocazia iubitorilor de frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, cireșii au prins a se înfiora când a trecut adierea vântului printre flori. Au căzut și câțiva picuri, răzleți, de ploaie. Cred că bolta cerească își scutură roua pe pământ
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
de profunzimile fenomenului uman, de răspunsul la marile întrebări ale conștiinței în existența aceasta. Pe tot parcursul romanului încercarea lui de a pătrunde în zonele insondabile ale psihologiei umane seamănă cu zborul fluturelui care înconjoară lampa de milioane de ori, fascinat și hipnotizat de lumină... Iată ipostaza sufletului aplecat ca o ființă care stă în genunchi asupra lui însuși, însetat de profunzimea sinelui său: „Sufletul. Încerc să-l mint, să-i spun că se înșeală. Nu-i o soluție, e prea
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
care consider că m-a reprezentat cel mai bine, a fost fiica colonelului din „Afară în fața ușii” de Wolfgang Borchert, spectacol regizat de Sergiu Savin. Personajul interpretat de mine, m-a ajutat să-mi descopăr mijloacele și „puterea artistică”. Eram fascinată de cum mă poate duce traseul meu artistic interior. A fost rolul care m-a solicitat cel mai mult și totodată m-a desăvârșit ca artist. Pe scena Teatrului de Stat am dat viață și am scos la lumina rampei și
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
când miezul nopții se apropia, bărbatul o cuprinse cu un braț și desfăcându-l pe celălalt în afară șopti: - Să nu te temi, iubito! Vom pluti sub cerul înstelat pe deasupra Parisului. Se desprinseră din turn și zburară deasupra orașului. Fata, fascinată ca de un vis, se lăsă purtată pe aripile umbrelor nopții de ciudatul partener de care-și legase viața. Într-un târziu, planară ușor pe unul dintre podurile Senei. Narcisa își ridică cu satisfacție privirea spre cer, minunându-se pe
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
apele mării cărora le explora adâncurile, fiind încântat de feeria lor. Istorica Italie voiau s-o străbată din nordul cu climă temperată până spre sudul scăldat în soarele Mediteranei. Petrecură o noapte de vis în Veneția pe o gondolă ascultând fascinați cântecul gondolierilor și admirând cu plăcere strălucirea aștrilor de pe bolta cerească. Erau cu adevărat fericiți! Se opriră apoi în legendara Romă și colindară cele șapte coline pe care se desfășura capitala fostului imperiului roman cu cetățile și vestigiile sale. În
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
festive: just for fun! Mare distracție, mai ales ca și această specie regală este amenințată de ravagiile speciei umane în Natură. Specia noastră, bipedă fără pene, va rămâne la urmă numai cu ecrane și butoane în mijlocul unei planete devastate de fascinatele ei creații. Adio fluturi mari, ce purtați în voi înțelepciunea creatoare a Naturii, adio cu sincerele mele regrete. În România, ascultam cucul, o pasăre detestabilă pentru modul ei de reproducere, dar mă obseda repetitivul și monotonul sunet pe care-l
NATURA ŞI FASCINAŢIILE EI GENETICE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367003_a_368332]
-
Popescu, nume consacrat pe firmamentul astral al literaturii românești contemporane, ca poet, jurnalist, eseist și critic literar remarcabil, nu a trecut neobservată iubitorilor de cultură. Conținutul liric al volumului, asemenea unui interlocutor intim și demn, invită cititorul să participe la fascinatul joc al punctului și al contrapunctului afectiv-ideatic din universul real, dar și să asculte vocea auctorială ce îndeamnă la respect pentru artă: Despre mine,/ nimic pe de-a-ntregul./ Locuiesc împreună cu pămîntul / care se coace,/ se răscoace,/ în verile strînse /ca
LAURENŢIU BĂNUŢ [Corola-blog/BlogPost/349577_a_350906]
-
Popescu, nume consacrat pe firmamentul astral al literaturii românești contemporane, ca poet, jurnalist, eseist și critic literar remarcabil, nu a trecut neobservată iubitorilor de cultură. Conținutul liric al volumului, asemenea unui interlocutor intim și demn, invită cititorul să participe la fascinatul joc al punctului și al contrapunctului afectiv-ideatic din universul real, dar și să asculte vocea auctorială ce îndeamnă la respect pentru artă: Despre mine,/ nimic pe de-a-ntregul./ Locuiesc împreună cu pămîntul / care se coace,/ se răscoace,/ în verile strînse /ca
LAURENŢIU BĂNUŢ [Corola-blog/BlogPost/349577_a_350906]
-
un stil incredibil de a capta atenția, cel putin cu mine ați reușit, doar mă cunoașteți că nu sunt chiar "ușa de biserică":)), de multe ori mi s-a întâmplat să ne povestiți la ora fragmente din române, să merg fascinată acasă și după citirea cărții să fie parcă mai puțin palpitant, dar felul în care povesteați...era unic. Ar fi frumos să avem mai mulți profesori și oameni ca și dvs. Nu-mi recomandați și mie o carte?...aș vrea
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
să-i decidă soarta în mod real, așa cum o avertizase zeitatea. Iar reprezentarea acelei zeități îi aparținea în mod autentic, avea deplină încredere în ea. Așa voi face, puiule de cerb”, rosti, după câteva momente de reflecție. A privit apoi, fascinată, cerul de un violet strălucitor, câteva bufnițe cu patru aripi ce zburau deasupra sa, a stat ore întregi, a ieșit în afara timpului... ...Îi era frig. Aiko tremura din tot trupul și nu înțelegea de ce nu își mai face apariția acel
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
cam acesta era adevărul. M-am mulțumit, ca de obicei, să sorb din paharul de Cola cu gheață și să aștept. Și, până la urmă, răbdarea mi-a fost răsplătită. Fata și-a început numărul, mai provocatoare ca oricând. Îi priveam fascinat unduirile trupului, grația, promisiunea din priviri. Mă acapara total. Acum eram mulțumit - doar pentru asta veneam și pentru asta plătisem, nu-i așa? Însă, la sfârșit, a avut loc un incident relativ neobișnuit. Fata s-a apropiat de mine și
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
ca și un număr de părinți cu copii tăcuți. Macaraua ridică platforma japoneză sub cerul greu de azur și toți, de la mic la mare, abandonează castelele de nisip și sandvișurile cu șuncă, gălețelele, lopățelele și formele pentru nisip și urmăresc fascinați ce se întâmplă pe plajă. - Mi-e de ajuns! Plictisitor! Vreau să merg acasă! Zbiară Scumpa fixând aerul cu ochi furioși. Referință Bibliografică: Platforma japoneza de Mariana Zavati Gardner / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 957, Anul
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
Firește, lumea e o iluzie... trăim rătăciți între oglinzi paralele, ecouri neretușate ale fiecărei lumi imaginare pe care o creăm prin puterea gândului... Am fost, suntem, vom fi... Dar cât timp vom mai putea fugi de propriul destin? Le priveam fascinat și speriat, totodată. Care este ea? Unica? Aleasa? Nu am nici cea mai mică șansă de a o recunoaște. M-am îndreptat, aproape la întâmplare, către cea care se afla cel mai aproape de parc. "Tu ești?", am întrebat, dându-mi
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
de sensibilitate... La intersecție, o fată cântă din vioară... Cuprinde cu armonia muzicii sale cerul și pământul... Îi învie, chiar lângă noi, pe mării clasici, ne ajută să ne amintim cine suntem... O văd aproape în fiecare zi... O ascult, fascinat... Îi înmânez o bancnotă, mai mult ca un simbol decât că un ajutor material... Pe voi v-a făcut mai buni? Pe mine, da. Se spune că un artist este un creator în miniatură. Adevărat, dar uneori poate fi un
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
o dimineață caniculară, cu un aer irespirabil, fierbinte. Am ajuns la intersecție... Față cu vioară era acolo, unduindu-și arcușul, dăruind lumii un fragment din eternitatea marilor clasici... Așteptând finalul, pentru a face o reverența în fața publicului care o urmărise fascinat. Pentru Dumnezeu... Sunt incapabil de a mai înțelege ceva, e ca un vis în vis... Orice aș face, nu voi scăpa... Orice aș face, thriller-ul va reîncepe... Privirea mi-a alunecat către bluză ei verde, încrețita, cu modele galbene
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
verdele de sub talpa pietrei îl înfig în inima mea a lui a ta și alerg pe drum de vise aruncând cu bucăți de rai” (Bucăți de rai) Ana Maria este încă un copil, la trecerea pragului în adolescență, își descoperă fascinată dorința de joc și joacă și atunci devine năstrușnică, surprinde cu un ludic sprințar, devine amuzantă. Mi-a mărturisit că îi place acest stil, a scris și câteva proze scurte reușite în gen și eu cred că are reale valențe
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
relația omului cu divinitatea, situarea sa față de ceea ce îl transcende, raportul dintre finitatea să și infinitatea de dincolo și dincoace de sine. Cam așa spune și un prieten necunoscut mie, Dumitru Velea, de prin Petroșani. Ne oprisem și îi ascultăm fascinați. Pe o altă bancă Macedonski murmura în mustață, a la Hitler: „O! Dumnezeule, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem și ura”. - Sunt versuri din „Excelsior”, îmi șoptește Ionuț. Sunt scrise în 1886. - Știu! Dar noi în ce
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
tradiții chiar dacă, printre ele, s-au strecurat și unele venite din occident, tineretul Japoniei lăsându-se influențat și de modernismul țărilor în care studiază sau își petrec vacanțele. Japonezii iubesc Europa, inclusiv România. I-am spus lui Emiko că sunt fascinată de Japonia, de tot ceea ce văd la fiecare pas, dar mai ales de unicitatea culturii ei care rezistă de mii de ani în sânul civilizației lor deși prezentul încearcă să impună modernul prin influența culturii occidentale. Ea mi-a spus
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
a însoțit toată viața în călătoriile mele. Apusul învăluia tot. Priveam câmpurile roșiatice date de razele de foc ale soarelui care încă își mai făcea, timid, simțită prezența. Pomii fugeau, stâlpii se luau și ei la întrecere, iar eu priveam fascinată acest dans. Glasurile celor din autobuz veneau în valuri, când mici, line, când învolburate. Șoferul oprea în fiecare sat pentru a coborî cineva. La acea oră, nimeni nu urca. Se simțea miros de băutură ieftină, puturoasă, de la navetiștii ce se
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
înarmați să tăiem temeliile faimosului Turn Eiffel. Ne așteptau o armată de TIR-uri. Băieții începură titanica muncă. Țiganii începură să taie turnul din vârf. Pilitura de fier se aduna grămezi, grămezi. Însă cumva, informațiile s-au scurs, și parizienii fascinați se adunaseră să admire opera romilor, care înfăptuiau o Nouă Țiganiadă. De ar fi fost aici Ion Budai Deleanu! Ce admirabil ar fi descris el încordarea mușchilor țigănești pentru a supune și mărunți fierul încăpățânat al Turnului Eiffel. Încet-încet, Turnul
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
palat, două pisici superbe, care torceau și se alintau când le atingea. Apoi a cerut să-i fie adusă o carte. Și, întâmplător sau nu, i-a fost adusă o ediție contemporană a celor „1001 de nopți”. Fata a citit fascinată mai multe povestiri, apoi, către după-amiază, a simțit cum o cuprinde somnul. Însă nu a apucat să adoarmă, fiindcă a fost anunțată venirea șahului Rashid. S-a pregătit, atentă, și-a aranjat toaleta și coafura, pentru a nu îl dezamăgi
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
o făceam cu o deosebită plăcere. În următorul weekend, mi-am cumpărat o carte. Din recomandări, înțelesesem că e ceva cu un subiect profund uman, psihologic, dar nu devastator, straniu, nu care să te rănească. Mă prinsese miezul nopții lecturând, fascinat, când ciudatul meu ghid și-a făcut din nou apariția. Am rămas surprins, întrucât era pentru prima oară că intervenea în vreunul dintre niveluri. "Ce e cu tine? Ce se întâmplă?", l-am întrebat. "Chiar nu ai sesizat... Că nu
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]