410 matches
-
poziția unei ideologii liberal-democratice, principiile estetice restrictive enunțate în tratatul filozofului grec. După autorul Istoriei civilizației române moderne, literatura (oglindă a realităților sociale) poate produce un efect cathartic numai dacă ignoră arsenalul tradițional de norme anchilozate (tânărul Lovinescu respinge îndeosebi "fatalismul", cu retorica imuabilului și stereotipiile adiacente), adresându-se în schimb psihologiei/ sensibilității publicului, "gustului" comun, variabil, bineînțeles, după mode și timp. De altminteri, Aristotel însuși leagă posibilitatea producerii catharsis-ului, pe lângă sfera estetică a tragediei, și de epos, muzică, sau
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
referință a melodramaticului exclusiv la modernitate (mai mult, la estetica puristă a modernității), neglijând practic ponderea socio-culturală a fenomenului. Or, conflictul tradițional dintre "pasiune" și "rațiune", care în teatrul clasic francez luase forma auster- aristocratică a solilocviului și a unui fatalism răsfrânt ca într-o oglindă în segregarea ierarhic-piramidală a claselor sociale, se vede ilustrat în modernitate nu doar de exigențele unei arte pure, precum expresionismul, ci și de o "utopie" ceva mai vulgară, clamând necesitatea "îmblânzirii" educative a pasiunilor și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca formă estetică superioară, marcând tranziția de la mit la psihologie (vezi și considerațiile lui Nietzsche din Nașterea tragediei, unde se condamnă umanizarea/ psihologizarea vechii tragedii o dată cu Euripide, sub presiunea contaminantă a spiritului socratic și, implicit, sub influența nefastă a dialogului). "Fatalismul tragediei grecești, ca și determinismul modern, știrbesc deci din valoarea morală a emoților noastre estetice"92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
așa aș voi să știu întrucât învățătorul Gheorghe e mai puțin episodic decât Gică sau Maria". 109 Vezi observațiile defavorabile despre aceeași idee în articolul "Calitatea emoției", din E. Lovinescu, Critice, vol. II, ed. cit. Citez din nou afirmația criticului: "Fatalismul tragediei grecești, ca și determinismul modern, știrbesc deci din valoarea morală a emoților noastre estetice". 110 Vezi E. Lovinescu, "Miorița și psihologia etnică", în Memorii. Aqua forte, ed. cit., pp. 644-649. 111 Scrisoare către Mihail Dragomirescu din 3 aprilie 1906
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
strict individuale, în condițiile unei colectivități ce încet, încet, agonizează, spre un sfărșit previzibil. Înstrăinarea se întronează, starea de spirit dominantă este cea a unei disperări surde, viața este văzută ca o luptă, avănd la bază o filosofie a unui fatalism inexorabil, individul văzăndu-se la discreția unui destin nedrept. Comportamentul devine, evident, unul conform cu rigorile unui sistem social dacă nu opresiv, atunci indiferent, față de individ, acesta nefăcănd altceva, decăt să perpetueze, să mențină mecanismele supraindividuale ce-l alienează, îndepărtăndu-l de sine
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
mioritice! Nu întămplător Imm. Kant distinge între o rațiune pură, teoretică și una practică, orientată nu spre formularea legilor naturale, științifice, ci către cele morale, omul fiind propriul său legislator, în acest domeniu al moralei. Dispare astfel orice undă de fatalism, morala stănd ca fundament și condiție a libertății. Libertate ce restabilește demnitatea și valoarea ieșirea în etern ființei umane, lăsăndu-ne posibilitatea unui destin, într-o lume guvernată, totuși de o legitate inexorabilă. Vorbim aici de o restabilire a spiritului prin
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
privirii către stele, dintr-un noroi evident, dar nu și ultim, se face sădind legea morală, făcănd ființa rațională umană propriul ei suveran. Învățăndu-l să fie regal nu va mai putea accepta niciodată, necondiționat, condiția de supus, victimă a unui fatalism și scepticism ucigător. Asperitățile „vremile” sunt o mare șansă, timpul este potrivit pentru faptă, obstacolele, dificultățile, sunt pentru a fi depășite, este un timp al grandorii, al ridicării omului prin ceea ce are propriu în această lume: cultura. “Legea morală” va
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
este conceptualizată ca "urîtă" și ca "sursă de degenerare" a mediului. Alte date permit o caracterizare a evoluției aceste RS, ca localizarea originii radioactivității, a cauzelor sale și a posibilității de a nu o mai utiliza (se constată un anumit "fatalism" din partea unora dintre copii). "La început, norul acoperea cerul și soarele. Apoi, cerul și soarele revin, căci dimensiunile norului s-au redus. Cîteodată, norul dispare cu totul, căci radioactivitatea, al cărei "recipient" era, s-a răspîndit peste tot" (ibid., p.
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pentru a exprima o viziune fatalistă a vieții. O altă formă a anticipării, mai mult sau mai puțin tradițională, este rezumatul de la început, restul povestirii oferind explicația rezumatului prezentat la început. Acest tip de anticipare poate sugera un sens de fatalism sau predestinare: nu se poate face nimic, putem doar urmări progresia către rezultatul final, în speranța că data viitoare putem recunoaște scrisul de pe perete. Acest tip privează narațiunea de suspans, cel puțin de un enumit tip de suspans. Suspansul generat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o fulgerare, ca un demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag mai mult decât îngerii... Dar nu eram pregătit să-l întîlnesc... M-am reântâlnit cu el mulți ani mai târziu, după ce am fost contrariat de neocreștinismul și fatalismul tolstoian. Războaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni... în luptă, inteligența e o ispită. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcană, mai mult, o zădărnicie și o vanitate smintită. Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
secolul XX noi ne-am îndreptat mai atent privirea spre societate, această zeiță suverană, pe care atât Dionisos cât și Cristos au ignorat-o. Care sunt legile care o guvernează? Ca scriitor însă am revenit încă multă vreme sub vraja fatalismului tolstoian. În ziua aceea însă când eram cu Miron Paraschivescu, eram liber ca o pasăre a cerului și prietenia care mă lega de el era singurul mit în care credeam... Tocmai se dezbrăca de pijama să ieșim în oraș și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mântuirea sufletului... Apostol se așeză să mănânce. Credința ordonanței o cunoștea de mult, și aceleași vorbe cucernice le auzise de zeci de ori. Petre, care și acasă fusese vestit de bisericos, în vâltoarea războiului s-a scufundat într-un adevărat fatalism religios. De altfel, fiind singurul român în regiment, era singurul cu care Bologa vorbea românește. Soldatul glăsuia acuma despre suferință și despre Dumnezeu, și Bologa, mâncând, îl asculta și se gândea că niciodată nu l-a ascultat cu atâta dragoste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vară. Îl aștepți mult și trece repede. Fatalitatea are partea ei. Deși i s-ar mai putea da peste mână câteodată. Pe cel amărât norocul îl găsește dormind. Loviturile destinului le poți primi cu detașare, cu umilință ori cu sfidare. Fatalismul presupune să fii spectatorul propriului destin. Ne străduim din răsputeri să risipim și puținele șanse pe care ni le oferă soarta. Popoarele pașnice par văduvite de destin. Ghinionul vine când cel puțin un detaliu este dereglat. Supraviețuirea poate fi destin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
destinului e să-l bată pe cel bătut. Destinul a canalizat nevoia de tandrețe spre femei. Și spre pisici. Numai destinul istoric a făcut pârâul Rubicon să devină mai renumit decât giganticul Missisippi. Speranța - această roată de rezervă a destinului. Fatalismul popular confundă proiectele divine cu cenzura destinului. Marile răspântii ale omenirii sunt dirijate de înțelepciune, de destin , dar și de neghiobia omenească. Din când în când, destinul ne trimite câte o caricatură de răspuns. Marii creatori își construiesc libertatea interioară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în armonie cu toate timpurile. Dacă în artă ar exista noțiunea de progres, Homer ar fi un biet diletant. Erorile de receptare pot șlefui capodoperele. La artiști nu contează cantitatea vârstei, ci calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori, dar nu să trăiești. Plăcerile se plătesc. Dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5 - 6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
te lasă nici să trăiești. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut. Plăcerile se plătesc dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5-6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu toate acestea a se depărta din ce în ce mai mult de ochii noștri, privim la viitor ca la o umbră * despre a cărui fatalism nu ne-ndoim, despre care știm că va veni astfel cum trebuie să vie, auzim în jurul nostru zgomotul aspirațiunilor omenești și vedem că toată viața, toată natura, universul întreg este în eternă mișcare. ["DIE RATIO SUFFICIENS - O MIȘCARE"] 2267 die
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un angajament generos sau un proiect reînnoit, nu se găsește altceva decât un cumul enorm de opoziții. Este vorba despre „evitarea problemelor”, de a nu risca. Astfel devin reticenți și sfârșesc prin a se mulțumi așa cum sunt, generând un oarecare fatalism. Aceste persoane se sperie ca Elia de efectele destabilizante ale acțiunii lui Dumnezeu și fug. Odată experimentate falimentul sau anumite înfrângeri se tem de iluzii, se opresc, „pentru a nu fi surprinși și a nu suferi din nou în cazul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
științifică, o teoremă logică, un rezultat matematic, o idee metafizică, etc. -care la un moment dat sunt foarte bine consolidate și la care nu suntem dispuși să renunțăm); creierul nu explică mintea; determinismul este fals; fals, așadar, va fi și fatalismul istorico-politic ce rezultă din acestea; iar viitorul va rămâne deschis alegerilor noastre și angajamentului nostru de cetățeni ai unei societăți deschise. Hans Georg Gadamer ne-a ajutat să ne dăm seama că noi citim și interpretăm lumea prin intermediul unui limbaj
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
face multe din aceste vederi utopice și periculoase. Pentru mulți dintre oponenții neorealismului, analiza acestuia tinde prea repede să se cantoneze la ceea ce consideră a fi de neschimbat; unul din principalele scopuri ale investigației politicii internaționale este să reziste la fatalismul, determinismul și conservatorismul poziției sale. În acest context, apariția abordărilor critice ale relațiilor internaționale (derivate fie din marxism sau din Școala de la Frankfurt ori plasate în evoluțiile din teoria socială franceză) a fost deosebit de importantă. Scopul lor este să critice
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
principiul egalității rasiale. Modul în care diferite societăți ajung să se înțeleagă asupra principiilor universale pertinente pentru o concepție pluralistă sau solidaristă a societății internaționale este tema centrală a unor forme de analiză care se îndepărtează în mod clar de fatalismul neorealismului și de credința naivă în inevitabilitatea progresului global, care apare ocazional în formele triumfaliste de liberalism. Până la urmă, practica diplomatică este cea care stabilește cât de mult se pot pune de acord statele asupra unor principii morale și politice
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să aibă dreptul la îngrijire. Desigur că nu a fost mereu astfel. În antichitate, boala era legată de ... destin. În timpul marilor epidemii, oamenii se simțeau total neputincioși în fața bolii (religia le explica oamenilor că Dumnezeu trimite bolile deoarece sunt păcătoși...). Fatalismul nu a fost însă niciodată total. Mijloacele de luptă contra bolii au fost diferite, dar în general au evoluat. Spre sfârșitul Evului Mediu, în lumea civilizată nu existau doctori la sate. Oamenii apelau la doftoroaie, la vraci practicile acestora amestecând
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și bizară pe care un mare scriitor francez pot zice genial lea numit fatalism a făcut pe mămica să mă ducă la iarmaroc la Roman unde am avut plăcerea să te cunosc și reciproc. Te rog a mă escuza că răspund deabea acum la ambele matale două epitole dar nu mam putut mișca din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
creațiile, în proporții diferite, în funcție de matricea artistică a acestuia. În plus, am remarcat că termenul denotă la fel de adecvat și atitudinea scriitorilor care se opun acestui val de replieri mai mult sau mai puțin mimetice în care văd un fel de fatalism al nației, motiv pentru care încearcă, atunci când pășesc într-un teritoriu clar jalonat de spiritul caragialian, să-i submineze autoritatea, printr-o tratare inedită, rebelă, a tipurilor sau a temelor debitoare îndeobște celebrului înaintaș. Astfel de "insubordonări", cum sunt cele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]