1,715 matches
-
famelică de la blocuri ar face bine să-și întărească provozia de șube, blănuri de lup și alte îmbrăcăminți tradiționale ale românului și ale afganului. Firește, nu frigul ne înspăimântă, ci incapacitatea tuturor guvernelor de până acum de-a riposta acestei fatalități a climei temperat-continentale. Ce vină avem că nu ne-am născut în Insula Capului Verde, ci în Insula Capetelor Pătrate? Din nefericire, nu numai în materie de geografie nu putem schimba nimic. Politica, economia, sănătatea, educația, cultura, într-un cuvânt, totul
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
Mircea Mihăieș Blocul de locuințe a devenit, spun sociologii și antropologii, o marcă a vieții moderne. Așa o fi. Dar înainte de a fi "marcă", "însemn", "trăsătură distinctivă", blocul e o fatalitate. Indiferent că e plasat în Manhattan (unde, de altfel, ca și la Onești, nici nu există decât "blocuri"!) sau în gulagul siberian, el instituie o anumită mentalitate. Fagurele de beton leagă indivizii între ei cu o infinitate de fire, aducându
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
ci doar că jocul întîmplărilor nu le-a fost prielnic. A lipsit un fleac, a scîrțîit o variabilă, s-a interpus o necunoscută și viitorul lor s-a curmat. De aceea, e semn de obtuzitate să privești istoria sub specia fatalității, crezînd că în măruntaiele ei se duce o luptă a dreptății implacabile. Mai mult, e semn de servitute să vrei să-ți convingi cititorii că, din numeroasele unghiuri de înțelegere a trecutului, numai unul e cel valabil. Aceasta e nuanța
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
chiar atunci când lucrează împotriva propriului temperament. Înainte de a fi rezultatul unei opțiuni ideologice (cum se va întâmpla după 1920 în activitatea lui E. Lovinescu), critica era (pentru tânărul exeget și polemist din anii debutului cu Pași pe nisip) rezultatul unei fatalități psihologice. Dar această fatalitate trebuie provocată, confruntată cu imperativele timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic este însoțit de
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
propriului temperament. Înainte de a fi rezultatul unei opțiuni ideologice (cum se va întâmpla după 1920 în activitatea lui E. Lovinescu), critica era (pentru tânărul exeget și polemist din anii debutului cu Pași pe nisip) rezultatul unei fatalități psihologice. Dar această fatalitate trebuie provocată, confruntată cu imperativele timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic este însoțit de un spirit autoreflexiv, reușind
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
narcisism. E o formă de autocontrol și de automodelare. E. Lovinescu ține să-și arate în acest fel fidelitatea față de el însuși, în ceea ce are mai profund și mai personal ca psihologie și filosofie. Nu am folosit întâmplător noțiunea de fatalitate. E. Lovinescu însuși invocă de câteva ori constrângerea pe care i-a impus-o destinul de a fi critic. În primul volum de Memorii insistă asupra genezei personalității sale, punând într-o succesiune logică întâlnirea dintre fondul său "natural" (deci
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
luminozitate a unui eveniment fondator. Descoperirea lui Faguet echivalează cu o revelație, devenind mitul fondator al personalității critice a lui E. Lovinescu: "De m-aș îndoi despre vocația mea critică, nu sub raportul calității, unde îndoielile subzistă întotdeauna, ci al fatalității ei, faptul că cea mai puternică emoție literară n-am resimțit-o din contactul unei opere de imaginație, ci al unei opere critice constituie indiciul unei îndrumări precise. Copil aproape, când am dat peste seria de articole ale lui Emile
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
printr-un fenomen bovaric, îmi exaltam, astfel, lipsurile combative în biciul de foc căzut asupra generației ce ne preceda". Un proces formator se precipită, o evoluție se configurează deci dintr-o serie de contraziceri ale temperamentului și de provocări ale fatalității, pentru ca personalitatea criticului să decoleze de pe un "sol afectiv" mult prea instabil și nefavorabil. În Memorii II, capitolul XXXV, E. Lovinescu va rezerva un loc special meditației pe tema raportului dintre temperament și bovarism (cum am mai arătat anterior). Grija
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
în voia temperamentului, E. Lovinescu ar fi fost un conservator, un paseist, un provincial, un tradiționalist, dar bovarismul l-a prelucrat "misterios" făcându-l liberal, orientat spre literatura viitorului, european, modernist - adică tocmai contrariul a ceea ce i-ar fi rezervat fatalitatea psihologică. Și totuși, E. Lovinescu nu e dispus să recunoască victoria deplină a bovarismului în construcția personalității sale. Era un mod de a echilibra "omul deliberativ" cu "omul temperamental". E. Lovinescu a subliniat adesea menirea criticii de a oferi o
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
fi făcut de gardă la trupul neînsuflețit al vechiului său prieten și confrate literar. Dar nici vizita la spital, nici făcutul de gardă nu prea puteau să se întâmple: Nichita Stănescu murise el însuși cu doi ani înainte. Confuzie istorică Fatalitate: confuzia istorică, București egal Budapesta, continuă cu un nou episod. Recent, cu prilejul găzduirii de către capitala țării noastre a finalei Europa League, crainicul UEFA a salutat solemn publicul de pe impresionantul nostru nou stadion cu formula: „Bună seara, Budapesta!” Dar, și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
ar trebui să aibă, conform logicii lucrurilor, un bloc memorial, dar nu-l au din pricini lesne de înțeles. Singurii fericiți sînt Ion Minulescu și Liviu Rebreanu care, în 1934, au cumpărat apartamente în același bloc, pe lîngă Palatul Cotroceni (fatalitate!), pe strada Prof. dr. Gh. Marinescu la numărul 19. Cei doi au locuit alături: Minulescu în apartamentul 12, mare, cu cinci camere, iar Rebreanu într-unul mai mic, la numărul 11. Sînt fericiți pentru că familiile au avut grijă să nu
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
pentru că nu e ceva obișnuit ca, în-tr-un singur minut, să treci dintr-o civilizație în alta, dintr-o lume în alta, dintr-un tărâm în altul. Spun, de asemenea, "experiență", pentru că o naivitate vecină cu prostia nu mă lecuiește de fatalitatea de a idealiza România imediat ce o părăsesc pentru câteva zile sau, cum a fost cazul acum, săptămâni. Printr-un straniu proces psihologic, tot răul acumulat într-un an mi se șterge din minte și nu păstrez decât imaginile plăcute. Or
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
pentru că așa era în banda desenată. Căci Hulk-Uriașul (unul din cele mai ciudate filme făcute vreodată) are la bază o bandă desenată. Cum a ajuns Ang Lee (Tigru și dragon) s-o ecranizeze este nu atît un mister, cît o fatalitate: Lee lucrează la Hollywood și are, ca tot omul, o copilărie - din fericire, nu tot traumatizantă, ci “bando-desenantă”. Mai bizar e cum a ajuns Eric Bana să-l joace pe Banner: pentru că numele lor rimează? Ar fi singura explicație: Bana
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
de J. P. Sartre; prima oferă o interesantă actualizare a teatrului antic grec a legendei Electrei, a doua reia problematica destinului implacabil din perspectiva filozofiei existențialiste, Sartre, plecând de la premisa că resortul principal al tragediei grecești este libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Temele mari ale existențialismului, ca vina, decizia, opțiunea, responsabilitatea se găsesc reunite în această 5 capodoperă ce propune o nouă și originală viziune asupra unui subiect preluat de la antici. Dacă figura Electrei a reușit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mari dramaturgi, căci a știut să reprezinte suferința. Pentru Aristotel, tragedia trebuie să ofere deci spectacolul nenorocirii. Desigur, această abordare nu este suficientă pentru a stabili esența tragicului, care constă în primul rând în înfruntarea dintre libertatea personajului tragic și fatalitate. Anticii recurgeau la conceptul de Destin pentru a explica parcursul vieții. „Moirele” erau adesea reprezentate ca trei surori (Atropos, Clotho și Lachesisă, fiicele divinității supreme, Zeus, care stabileau durata vieții fiecărui muritor cu ajutorul unui fir pe care una îl torcea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
îl înfășura pe fus, iar a treia îl tăia când survenea momentul morții. Ele cântau în timp ce lucrau, iar versurile lor erau profetice. Cuvântul latinesc „fatum”, al cărui sens era acela de soartă, destin, a evoluat mai târziu în acela de „fatalitate”, prin care se desemna „moartea”. Este foarte greu să delimităm ceea ce, în tragic, ține de uman și ceea ce ține de divin. În tragedia antică, oamenii acționează într-o lume condusă de zei, de aceea acțiunea lor se găsește angajată într-
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
care își blestemă fratele, blestem cu consecințe grave în generația următoare. Astfel, personajul tragic este în același timp vinovat și inocent, autor și victimă a propriei sale nenorociri. Provocarea pe care omul o lansează zeilor pune în discuție noțiunea de fatalitate, asociată tragicului, a cărui forță nu se poate sprijini numai pe resemnarea dezolată a eroului în fața destinului; acestuia chiar i se cere să fie un erou, adică să-și manifeste în același timp măreția și voința. În acest punct al
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
totodată și momente de șovăială și regret. Ea se modifcă - și aici e noutatea - sub ochii spectatorului, iar Oreste are nehotărâri profund omenești. Revolta, mânia se îmbină cu delicatețea simțirii, cu generozitatea și problemele de conștiință. La personajele lui Euripide, fatalitatea e în ființa lor, în pasiunile ce le determină acțiunile; aceste pasiuni sunt profund omenești, sunt lipsite de rigiditate, nu urmăresc grandiosul. „Admirabil cunoscător al sufletului feminin, Euripide arată că femeia în sălbăticia ei este mai capabilă de eroism decât
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
aducând cu un ritual, un teatru inspirat din mitologia elină în care împrejurări deosebite și situații limită forțează personajele la o alegere vitală. Militantul pentru libertatea omului, pleacă de la premisa că resortul principal al tragediei grecești era libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Dramaturgul francez a căutat în permanență mituri, adică subiecte ușor recognoscibile, fără recursul la diferite detalii psihologice. În perioada în care se afirmă teatrul epic de factură brechtiană și teatrul absurd, pe care Sartre
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de situare a omului aruncat într-o lume care așteaptă de la acesta s-o investească cu anumite sensuri. Inspirându-se din vechea tragedie a atrizilor, dramaturgul precizază că în Muștele a dorit „să abordeze tragedia libertății în opoziție cu tragedia fatalității”1. Pentru Sartre, libertatea înseamnă în primul rând spirit de discernământ, dreptul de a spune „da” sau „nu” în fața unor evenimente sau a unor idei. Acestui conținut moral, dar nu și moralizator, i se potrivesc o acțiune scurtă și violentă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
vremurilor și ale istoriei! El, prietenul, stejarul nu ia în seamă pe cei ce vor să-l acopere cu frunzele lor, pentru că ei cresc prea repede și nu pot trăi mult. Referindu-se în ,,Moartea poetului” la N. Labiș, subliniază fatalitatea nemiloasă a Destinului care frânge prematur și tragic viața ce avea să se înalțe spre soare. ,, Și clonțul de fier a sărutat cu noapte inima cântărețului cu fluier de baladă și doină”. În ,,Nefericitule” admonestează ocupantul ce ne-a adus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de se 'mpotrivește. În adevăr, cestiunea Orientului se poate reaprinde în orice moment, o ciocnire între Austria și Rusia poate avea loc. Ar fi însă o politică bună de-a nemulțumi elementele slave ale monarhiei tocmai în momentul în care fatalitatea ar decide ca Austria să se ciocnească cu un imperiu slav cum e Rusia? Nu presupunem că provinciile s-ar răscula sau numeroasele elemente slave ale monarhiei n-ar oferi un sprijin suficient în momente hotărâtoare. Desigur, nu. Dar cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a produs, ca orice adevăr, o impresie penibilă asupra celor ce cred a avea cuvinte să se simtă atinși de ea; le-a produs un fel de spaimă de ei înșii, precum se cutremură eroii lui Eschil când simt neînduplecarea fatalității; le-a produs poate salutara îndoială daca în adevăr ar fi ei aceia cărora li se cuvine misiunea naturală și înnăscută de-a reprezenta un popor din care, în definitiv, nu fac parte decât din întîmplare și prin strecurare pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și greșalele unor angajamente deja luate. Și când misiunea lor de reparațiune era aproape sfârșită, când puteau să întrevază momentul de a aplica niște principii sănătoase și, după lichidarea unui oneros trecut, să. se ocupe de un viitor mai bun, fatalitatea aducea iarăși la putere pe radicali, cari reîncepeau administrația lor dezmățată și risipitoare. Daca noi ne-am preocupa numai de interesul de partid și n-am prevedea că dezastrele financiare și economice ce amenință țara au să cadă mai mult
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
D. C. A. Rosetti vrea s-o trimită în secțiuni; d. Fleva protestă și o retrage, d. Rose Locusteanu își însușește moțiunea, a cării trimitere imediată în secțiuni se primește c-o majoritate de 37 contra 32 voturi. Dar - vai, fatalitate! - orele 5 sună, ședința ar trebui prelungită, când iată că d. Stolojan se suie la tribună pentru a citi mesajul prin care onorabilii sânt trimiși la primblare până la toamnă. Mai răsuflă Bucureștii pîn-atunci! [ 15 aprilie 1880] PISTOALELE MUNTENEGREANULUI Acum câteva
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]