652 matches
-
mult pentru mine. N-am mai putut să înlocuiesc iubirea cu sexul, să nu aflu dacă visurile noastre se vor suprapune vreodată. Dar eu știu? Poate că îmi va da, într-o bună zi, răspunsul... Într-o zi magică, ireală, fatidică... Pentru asta trăiesc, de fapt. Mai vorbim, dar nu pot accepta invitația ta". "Cum vrei... totuși, pot să te rog ceva?". "Firește". "Cum sună fragmentul acela? Sunt foarte curioasă". "L-am scris într-o dimineață stranie, pierdut între vis și
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
am trezit într-o stație de metrou, în plin trafic. La ce bun să trăiești într-o lume, dacă, de fapt, îi aparții alteia?(...) Ce ne împiedică, cu adevărat, să zburăm? Ce ne ucide visul? Ce ne întreține iluzia?(...) Și, fatidic, ne vom întoarce până la urmă exact de acolo de unde am plecat... Să mă întorc. Ce farsă sinistră. Ce coșmar. Să mă întorc. Iată, acum am aflat cum se putea pierde jocul. Din prea multă dorință de a-l câștiga. "Toate
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
o reamintesc: -acest RAPT s-a petrecut la 15 mai 1812. Nu a fost o cucerire rusească în luptă directă cu ostașii moldoveni, căci în acea vreme Moldova nici nu avea armată. Care au fost împrejurările istorice din acel an fatidic? Napoleon I era pregătit cu o armată de 640000 de luptători să atace Rusia lui Alexandru I, care avea la rându-i, o armată de numai 112000 și încă 53000 în Moldova (sub comanda vestitului Kutuzov), rămași acolo după terminarea
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
cu vădita intenție de a-i servi o lecție celui care îi ignorase sfatul. Ca un făcut, aceste ocazii păreau să vină de la sine, fata împotrivindu-se numai până ce se vedea dusă în câmpul operațional astfel încât a sosit și ceasul fatidic; au fost surprinși sărutându-se, mozolindu-se, de către colege după care, implicit, a aflat și cel care îndrăznea doar să-i sărute mâna Svetlanei. Orice ar fi făcut însă, oricât se străduia să abordeze noi trăiri, dorul de Erica nu
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
a întors la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de liniștit pentru a-și vedea de tihna de acasă. Simțul datoriei îi este treaz douăzecișipatru de ore din douăzecișipatru : - Opriți îndată acțiunea
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
cruce durerea parcă mă copleșea din ce în ce mai mult. Îmi cream în memorie versurile ce aveam să le scriu în dimineața zile de 1 septembrie 2013 când le-am și postat pe siteul; http://confluente.ro/Ai devenit un nume scris pe o mihai leonte 1377996746.html - 1 septembrie 2013 ziua fatidică în care îmi vedeam pe cea care mi-a fost alături peste 46 ani pentru ultima dată. Era nemișcată în sicriul îmbrăcat în acel material alb, semn al inocenței. Lume multă, coroane multe pe care ea Ana LEONTE nu le
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
dai mare? vor întreba proștii! - Da! Mă dau mare! Nimeni, în niciun oraș din România n-a putut face așa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice că nu s-a gândit la așa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 și poporul nostru zace într-o mizerie mai cruntă decât cea lăsată „moștenire” de Ceaușescu. În anul de grație 2011, an în care țara nu mai este condusă ci deposedată de ultimele valori de care dispune și care se
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
dai mare? vor întreba proștii!- Da! Mă dau mare!Nimeni, în niciun oraș din România n-a putut face așa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice că nu s-a gândit la așa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 și poporul nostru zace într-o mizerie mai cruntă decât cea lăsată „moștenire” de Ceaușescu.În anul de grație 2011, an în care țara nu mai este condusă ci deposedată de ultimele valori de care dispune și care se
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
dai mare? vor întreba proștii! - Da! Mă dau mare! Nimeni, în niciun oraș din România n-a putut face așa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice că nu s-a gândit la așa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 și poporul nostru zace într-o mizerie mai cruntă decât cea lăsată „moștenire” de Ceaușescu. În anul de grație 2011, an în care țara nu mai este condusă ci deposedată de ultimele valori de care dispune și care se
GRĂDINA LUI DĂNCUŞ de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364990_a_366319]
-
dai mare? vor întreba proștii!- Da! Mă dau mare!Nimeni, în niciun oraș din România n-a putut face așa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice că nu s-a gândit la așa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 și poporul nostru zace într-o mizerie mai cruntă decât cea lăsată „moștenire” de Ceaușescu.În anul de grație 2011, an în care țara nu mai este condusă ci deposedată de ultimele valori de care dispune și care se
GRĂDINA LUI DĂNCUŞ de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364990_a_366319]
-
Articolele Autorului Inimă, ascunsa-i mierea in pelinul gândurilor Și m-ai lăsat să-mi beau amarul lor Din potirul de cristal al fericirii otrăvite De neiubirea și de neîncrederea in mine. De ce ne e sortită durerea in plăcere Iluzii fatidice ne aduc o dulce mângâiere, Mi-am păcălit și firea de n-o mai recunosc, Cine sunt și oare unde mereu gresesc? Bolnav și gol ai fost, suflete, de mine Tânjind la adevărul absolut pe care Nu știi încă de
VISE RĂSCUMPĂRATE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366313_a_367642]
-
bea încă un pumn de speranță și-apoi abia mai apoi vei înțelege că mâine va fi din nou astăzi hai încearcă să te îneci în speranță mâine cu puțin noroc nu te va durea nimic nici împinsul la tavă fatidic astăzi va fi murit în ieri mai bea puțin încă puțin din licoarea albă botez adevărat trăiești în astăzi nu uita cumva abia mâine sau nici atunci vei realiza marea păcăleală. Referință Bibliografică: În holocaust continental / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare
ÎN HOLOCAUST CONTINENTAL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366629_a_367958]
-
ultimul tău poem . știu că de-acum ne leagă aceeași dorință , să amânâm, cât putem, întânirea noastră, altfel... va fi sfârșitul lumii, dar noi nu dorim moartea păcătoșilor, ci îndreptarea lor; cu cât amânăm mai mult, cu atât acea zi fatidică devine certitudine. va fi sfârșitul lumii! o reacție de fisiune și fuziune... vom fuziona cu universul, va fi sfârșitul lumii! după noi... potopul. Referință Bibliografică: va fi sfârșitul lumii! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 974, Anul III
VA FI SFÂRŞITUL LUMII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366637_a_367966]
-
a întors la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de ... Citește mai mult Clopotul de alarmă al pichetului sună a prevestire rea la ceas de seară. Comănescu a întârziat din misiune mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
a întors la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de ... XVIII. XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. - Bert ! Tu vino
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
poeți-înaintași, aceasta își găsește rostul în versul amintit mai sus. Al doilea capitol, „Sonete”, cuprinde chiar genul de scriere- sonete- pe care Alexandra Mihalache le-a numerotat cu numere romane de la I la XIII, deci, în total treisprezece, un număr fatidic, dacă ne gândim la superstiții. Însă, autoarei i-a purtat noroc, întrucât, spre deosebire de primul capitol unde dragostea nu putea fi cântată, aici se simte parfumul ei iar versurile au miez: „O viață nu-mi ajunge să te am!/Prinzându-te
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
însă îl lumina spre o lume tainică a deplinei meditații deusiene: O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc (Nocturnă). Plânsul bacovian din volumul Scântei galbene, pe care îl publică la cinci ani distanță de fatidicul moment al declanșării bolii sale, este un semnal dureros al poetului față de ignoranța, superficialitatea profanului: Și plâng, și cu plânsul în noapte / Răchita de-afară mi-i soră (Miezul nopții). Este aceeași stare pe care Mântuitorul a tot avut-o
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
două săptămâni nu mai dormea acasă ci în camera lui de la Mogoșoaia. Asaltat de admiratori de toate felurile, Preda se închidea adesea în biroul lui de director de la Editura Cartea Românească și își petrecea timpul mai mult singur. În acea fatidică zi, Marin Preda trimite femeia de serviciu, pe coana Vetuța, cum îi zicea el, să cumpere ceva băutură pentru a-l sărbători pe Sfântul Pangratie. Femeia vine cu o sticlă de rom cubanez, care atunci se găsea din belșug, i-
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
spune autorul (mistificator dar nu populist), tot ridicolul pe care poate să-l ducă. Degringolada rebelilor din finalul Boborului va oferi un veritabil spectacol din care clasa muncitoare, visând la o fericire universală, va avea multe de învățat pe viitor. Fatidicul an 1789, reeditat la Ploiești, cu Robespiearii și Dantonii săi de mucava, va eșua într-o adevărată orgie bahică. În concepția revoluționarilor ploieșteni instituțiile vor lua forma boloboacelor. Victoria acestor orfani ai universului (unde am auzit expresia?!), va fi iluzorie
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
un singur loc după principiul, câștigătorul ia tot. ceilalți cățărători își asumă riscul unui excurs original, pe care nu a mai călcat nimeni dar nu au și plasă de siguranță și nici asigurări pentru nici un fel de risc. bântuiți de fatidica întrebare: a abandona sau a nu abandona, când pentru ajutor nu poți decât să-ți ridici ochii către cer. smerenie și rugă mută. dacă oamenilor din jurul tău le este sete, oferă-le apă dacă poți. nu te apuca să sapi
ORIGINALITATE CU ORICE PREŢ? de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350823_a_352152]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 720 din 20 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Suntem oameni de zăpadă, Într-o lume de nebuni, Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel în stradă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă Rația de arpacaș. Suntem
ZĂPADĂ DE IMPORT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351557_a_352886]
-
de alta vibrația transparentă, violetă a aerului”; 24. „inima lui Bacovia bate și ea pentru magie: oglinda conferă violetului său amploare și reverberație cosmică”; 25. „arta lui Bacovia este atât de pură încât conținutul emoțional și expresia sa fuzionează: încărcătura fatidică se mulează în construcția poeziei și se repartizează în trei, așa cum cere tragedia antică; 26. „Bacovia este condamnat să fie singur. El se asimilează plantei, acestui val de viață vegetativă, pasivă, existentă în noi”; 27. „cazul lui Bacovia, caz tipic
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
din împletirea factorilor externi, îi va fi potrivnic, lui și celor din generația sa. După scurt timp de la finalizarea studiilor mult visate, Ioan -tânăr învățător, va face o școală militară de ofițeri de rezervă și va primi însărcinări militare, din fatidicul an 1940 până în 1944, când destinul său se confundă cu destinul României amputate de „Ințelegerea” dintre Reichul brun și Imperiul roșu. Scriitorul nu eludează subiecte dificile din episodul retragerii armatei române din Basarabia, când la pierderile materiale și umane (dezertările
AUTOR MIHAI PASTRAGUS de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/345713_a_347042]
-
rău se scoate și se aruncă. Altfel, infestează întreg organismul. Uneori se simte un ton de reproș, de mustrare blândă, de neputință, aproape de disperare. Absența doare. Nepăsarea ucide. În cele din urmă, tonul e de acceptare, resemnare, de supunere totală, fatidic. Așa mi-a fost dat. Trebuia să se întâmple. Scriitoarea se autodefinește: “Îmi place să fac mereu lucrurile care dau un sens vieții. Cineva mi-a spus odată: „să nu lași să treacă nicio zi fără să tragi o linie
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O reflecție față de cele de mai sus se impune cu necesitate, din perspectiva formalismului, învederat de modelului sistemic căruia am fost nevoiți să ne aliniem și care ne servea cu generozitate mimetismul găunos și fatidic pentru educația tinerei generații. Procesul de pervetire a îmvățământului cu mijloacele metodico-didactice și curiculare a continuat într-un mod susținut și diabolic de-a lungul celor patru decenii și mai bine de dictatura comunistă în România. Aceste proces nociv se
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356857_a_358186]