261 matches
-
da să alungi o vedenie. Și, înfricoșat porni mai departe. Merse el ce merse, stăpânit de ceea ce văzuse, când... într un alt luminiș, sub razele lunii, ce văzu!... Ce văzu cu adevărat?!... Era ceva, de-a dreptul, de necrezut. Un faun cânta din fluier... iar în jurul lui jucau un cerc de spiriduși. Închise ochii strâns, cât putu de strâns... și-i deschise de mai multe ori, să se încredințeze de ceea ce vedea. Uimit, rătăci prin codru, pe poteci neumblate, până în zori
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sutien. Are și o coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de marinar, cu barbă, cu pipă și ochelari. Romeo și Julieta - Întîlnirile lor scurte, conspirative, vreme de douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era bătrân, păstrase de la dânsul și un foarte izbutit tablou reprezentând-o pe Simonetta Vespucci, cu o viperă înfășurată în jurul gâtului. ...Pentru Giovan Vespucci, care locuia peste drum de biserica San Michele, pictase Piero cadrul unei încăperi, luminată de bacanale, fauni, satiri și silvani... cu zece ani înainte împodobise casa unui negustor de lână bogat, dar nonconformist, Francesco del Pugliese, cu alegorii care înfățișaseră doctrina lui Vitruviu despre trecerea civilizației umane de la aera ante Vulcanum la aera sub Vulcano : lupta și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privesc În vitrina librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o dâră incandescentă În aer; mă pândea și ea cu coada ochiului, acel ochi dilatat de mongoloidă În care se perindau cortegii de fauni și nimfe alergându-se, alergându-ne, alegându-mă doar pe mine, deși nu lăsa să se vadă acest lucru. Un tur de recunoaștere, Încă unul de Îmblânzire, apoi dispărea brusc așa cum apăruse. Îmi ajungea că am văzut-o, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al acelei absențe așteptând să fie umplută cu o materie solidă, oricare ar fi fost aceasta. Atunci, parcă, din aerul acela mobil, ceva Începu să se lămurească, să capete contur și corp; din culoarea indefinită se constitui un fel de faun sau un mic drac. Acesta se hlizește la tine din marginea drumului, ca și când te-ar cunoaște și ar fi fost acolo dintotdeauna; și ți-ar fi zâmbit și ieri, și alaltăieri la fel ca acum. Ce naiba, doar nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fel natura poate fi provocată să se destrăbăleze În așa hal, cu o impudoare atât de nesofisticată; numai adolescentele, adormite În sucurile tari ale corpului dat În pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le feri de ochiul hulpav al faunilor, dând târcoale prin crângul vieții; În profunzimea imaginii, o ceață transcendentă filtrează drumul lui Orfeu, pornit către propria-i oglindire În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
odată cu noi de cele Întâmplate și ne face șugubăț cu ochiul, scoțându-ne părintește de sub teroarea propriului spirit. Ce-a fost aceasta? Ce s-a Întâmplat aici? Unde au dispărut acele idei palpabile ca niște pajiști răcoroase În care dansau fauni lascivi și nimfe suave? Parcă totul nu a fost decât un vis, o halucinație dată de impactul prea incandescent cu ideile călinesciene. Când profesorul iese pe ușa amfiteatrului, pare Îndepărtat și nepământesc. Este doar un duh, un eon Întruchipat Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vom despărți. (duminică) Ce performanță demnă de Ion Barbu! În dimineața aceasta, am făcut amor mai mult de o oră cu A. fără Întrerupere, vorbind la telefon În același timp. Mă surprind urmărindu-mă intrigat de această nouă ipostază de faun care posedă orice nimfă. (marți) Dragă Aurora, Citește aceste versuri foarte proaste, scrise de mine În liceu. Mi le-a cerut Mircea. Să-mi spui cât de rele sunt, asta mă interesează. În altă ordine de idei, cu L. nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
observ rozul pielii Îmbibându-se de sânge, văd sânul umflat de viață și nu căzut ca de obicei, simt arcurile șoldurilor adiind când trece pe lângă mine ațâțătoare; nu se mai zguduie casa când calcă, baletează ușor, e nimfa ce așteaptă faunul; mă reped s-o Înhaț. (sâmbătă) Ziua nu facem niciodată dragoste, căci trebuie să citesc; acum lecturez din Moby Dick tocmai pasajul În care Ahab se-nfruntă cu destinul său În pofida rezistenței celorlalți; forța aceasta demonică aureolează doar naturile ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
2). Ce descoperim, însă, cînd o cercetăm la Bacovia? La el, „Măria Sa Iubirea” apare destul de ștearsă. în poezia lui cuvîntul „iubire” nu este scris niciodată cu majusculă, în afară de cazul cînd e la început de vers. Iar „dragoste”, „Eros”, „erotic”, „Pan”, „faun” etc. lipsesc. La unele din aceste observații răspunsul ar putea fi foarte simplu. De pildă, presupun, „dragoste” va fi fost evitat pe motivul că era „obștesc” și vechi. încă dinainte de Eminescu (la care totuși este prezent), tendința e de a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel de cristalizare stendhaliană, asumată pe deplin, ba chiar împinsă până aproape de ceea ce am putea numi o limită a inconștienței în reprezentarea femininului. După Reparata cu cei sâni și Pirata chioară de un sân, este dorită chiar și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pădurii, departe de orice așezare omenească, iar cei patru șmecheri care o înconjoară apar și ei din pământ, din iarbă verde - situație cât se poate de neplauzibilă, exceptând cazul în care fata ar fi fost o driadă și hăndrălăii niște fauni. Dar regizorul scenarist nu se împiedică de astfel de amănunte când are nevoie să expună ideea crimei care stă în spatele unei realități comic-grotești și pe care oamenii nu vor să o vadă. Sunt momente în care demonstrativitatea filmului coboară până la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Poeți români contemporani, Timișoara, 1999; L’Art de la séduction, tr. Maria Țenchea, pref. Ion Pop, Timișoara, 2002; Legăturile primejdioase, postfață Ion Pop, București, 2003. Ediții: Romulus Fabian, Răsucirea, Timișoara, 1985; Octavian Doclin, Ceasul de apă, postfața edit., Timișoara, 1991; Casa Faunului - The Faun’s House - La Maison du Faune - Haus des Faunus. 40 de poeți contemporani, Timișoara, 1995 (în colaborare cu Carmen Blaga, Ada D. Cruceanu și Erika Feimer). Traduceri: Svetomir Raicov, Dincolo de râu, Timișoara, 1984; Slavomir Gvozdenovici, Dezlegarea senină a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
contemporani, Timișoara, 1999; L’Art de la séduction, tr. Maria Țenchea, pref. Ion Pop, Timișoara, 2002; Legăturile primejdioase, postfață Ion Pop, București, 2003. Ediții: Romulus Fabian, Răsucirea, Timișoara, 1985; Octavian Doclin, Ceasul de apă, postfața edit., Timișoara, 1991; Casa Faunului - The Faun’s House - La Maison du Faune - Haus des Faunus. 40 de poeți contemporani, Timișoara, 1995 (în colaborare cu Carmen Blaga, Ada D. Cruceanu și Erika Feimer). Traduceri: Svetomir Raicov, Dincolo de râu, Timișoara, 1984; Slavomir Gvozdenovici, Dezlegarea senină a pietrei, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
rapidă - conștiința că Într-o zi ireparabilul se va petrece. Îl voi vedea dintr-o altă viață, voi da ușor disprețuitor și ușor amuzat din cap recunoscând totul dintr-o lume complet diferită, o lume În care așternuturile unui tânăr faun blond sunt complet irelevante; mai mult chiar, de neconceput, nedorite. Căutarea altei lumi, a celeilalte variante a infernului blând ale cărui resurse le epuizase demult devine, treptat, o veritabilă obsesie. Partea vulnerabilă a existenței sale e legată de imaginea mamei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un întreg jansenism amoros, mergând de la faza "dulcelui stil" până la poza melancolică: Înnoptez printre prăpăstii, printre râpi, printre ponoară Că doar oi uita degrabă dorul care mă omoară... Cum poetul nostru e un Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu ișlic, antereu și iminei, ducând omagiul până la târârea în pulbere și la închinarea ortodoxă și tristeța occidentală până la pandalii și istericale, efectul e dintre cele mai originale. Prețiozitatea, obișnuită în această poezie, se răscumpără printr-o mare gingășie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poeziei didactice în general. Încercări de a dezvolta proverbe fie și în poeme simple nu se pot despărți de exemplul dat de Moissy și Carmontelle. Năvala divinităților în Baccu, adevărat cântec de cramă, este de un pur stil Renaștere: Satiri, Fauni și Menade, Ești al nostru, bine-mi pare, Pan, Silvan, Hamadriade, În oastea biruitoare Poeți, Eroi, Zâne, zei, De mult, să te-avem, vream eu!" Care portu și-l schimbase Și port de Baccanți luase, Toți aproape-mi se adună
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
junincă ale cărei peripeții amoroase le povestește în altă parte), când cu nimfa fiică a lui Atlas... Ca fiică a lui Atlas și a Pleionei 354, mai era și Maia, care la Ovidiu apare în compania lui Evandru, a lui Faun și a Lupercilor (cfr. Fasti, V, 80-106). Suntem tentați să credem că Ovidiu vrea să creeze din Maia o metamorfoză, într-o oarecare măsură, a Annei Perenna sau, oricum, a celei ce a dat naștere stirpei Fabia, adică Maximi-lor, poate
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Silenus, cu Bacchus, cu Naiadele și cu Priap, într-o atmosferă arcadică și pastorală; în Fasti, II, 193-194 (și nota 325) apar Faun-Lupercus; cunoscutul episod al bătăliei Fabiilor pe Crémera (asupra căreia vom reveni) începe cu trimiterea la altarele lui Faun (și aici, se prea poate, fantastica imaginație etimologică a lui Ovidiu, pe lângă o legătură mitologică Lupercus-Fabianus, încerca să stabilească una pseudo-fonetică: Faun-Fabianus-Fabius). Prin urmare, referirea la Lupercus, la Luperci, la Faun-Pan, care ar părea pur și simplu de natură mitologică
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
referirea la Lupercus, la Luperci, la Faun-Pan, care ar părea pur și simplu de natură mitologică, fără legătură cu viața trăită de Ovidiu, de prietenii și de cunoscuții săi, se dovedește a fi, însă, o trimitere de mare actualitate, deoarece Faun, Lupercus și Pan, erau personaje "istorice" din care se trăgeau sau cărora li se substituiau cei din familia Fabia, dintre care doi erau contemporani, prieteni și rude cu Ovidiu. Printre măștile mitologice se ascund cu siguranță personaje istorice contemporane cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la început de Fasti 1. II, v. 31 și urm. (pentru a explica termenul februa: v. 19-39); Lupercus-Faun-Evandru-Hercule, apar laolaltă în Fasti, II, 267-474: "A treia zi după Ide [din februarie] Lupercii se văd goi și vine sărbătoarea sacră a Faunului bicorn". Se povestește despre începuturile acesteia. Aici introduce, parcă pentru a sugera mai direct identificarea Lupercilor și a Faunilor cu neamul Fabiani-Fabii, un episod simpatic în care Fabii, tovarăși ai lui Remus, reușesc să aducă înapoi cei dintâi boii ce
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
laolaltă în Fasti, II, 267-474: "A treia zi după Ide [din februarie] Lupercii se văd goi și vine sărbătoarea sacră a Faunului bicorn". Se povestește despre începuturile acesteia. Aici introduce, parcă pentru a sugera mai direct identificarea Lupercilor și a Faunilor cu neamul Fabiani-Fabii, un episod simpatic în care Fabii, tovarăși ai lui Remus, reușesc să aducă înapoi cei dintâi boii ce le-au fost furați. În timp ce Romulus încă îi mai caută pe hoți, Fabii învingători fiind, mănâncă deja din cărnurile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
A se vedea referințele în MÜNZER, ibid. 356 Cf. și PROPERTIUS, IV, I. 26. 357 A se vedea F. BERNINI, Fasti, cit., II, nota la v. 31-32 la p. 324. 358 Fasti, III, 277-282; cfr. și IV, 641-673 (Numa și Faun); VI, 263-4. 359 Fasti, I, 605-608. 360 Cf. diferitele referințe la izvoarele antice în art. Fabius, în RE, cit., col. 1877-1878. 361 Pentru încadrarea istorică, cfr. ibid., art. 159) K. Fabius Vibulanus, col. 1873 și urm. 362 Fasti, II, 193-242
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Figura lui poetică se definește printr-o exagerată aglomerare („grămădire”) de noțiuni, printr-o citare În lanț. Aleg la Întîmplare cîteva versuri: „MÎndrie, primejduială, Frică, temere, necaz, Vreme, lipsă, osteneală, Împotrivă-i n-au obraz” sau În altă parte: „Satiri, Fauni și Menade, Pan, Silvan, Hamadriade, Poeți, Eroi, Zâne, Zei...” Se manifestă și la Iancu lipsa de sațiu a familiei, dar nu Într-o singură direcție, nu În interiorul unei pasiuni unice. Erosul ascunde la el o voință impresionantă de cuprindere În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]