256 matches
-
poemele "Între stele", "Mecanică simplă", invocă mari creatori, Eminescu, Shakespeare, Dante așezați în unghiul reflecțiilor sale legate de relativitatea lumii acesteia: Fără îndoială, pământul/ Este o mare/ Popicărie". Volumul "Moartea ceasului" propune un "joc frumos", în care poetul este când faustic, când indiferent la tot ce se întâmplă în jur, pentru ca în volumul următor să se identifice cu Don Quijote, fără a cărui nebunie nu suntem oameni adevărați. Fără să fim îndrăgostiți fără cauză, ca și eroul citat, nu putem fi sublimi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentiment elegiac legat de nemulțumirea permanentă a individului pentru alegerea făcută, pentru că niciodată nu are certitudini: "Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era/ adevăratul, marele drum cică". Poetul prin acest "cică" parodiază însuși condiția existențială în spatele căreia se ascunde elegia (starea faustică a omului): "Toiagul din mână mi-a îmbătrânit,/ Nu mai dau din el muguri/ Să stau la umbra lor/ Când m-apucă disperarea". Trimiterea pe care o face critica la I. L. Caragiale este valabilă. De-altfel, vocația de dramaturg a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mei". Visul se întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai astfel poate atinge perfecțiunea. Poetul nu ezită să lupte în ciuda terfelirii visului în nămol: "Cădea-n fântâni și-n rime și-n păsări sta înfipt". Sesizam accente faustice în procesul devenirii. Visul, ni se spune la încheierea poemului, va rămâne o vocație eternă. Ciclul intitulat " Piramidele" ambiționează să deschidă dilemele omului pus în fața monștrilor ce ascund în ei misterele unor lumi. Piramidele sunt surse de cunoaștere a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiind asemena lui, orice formă de comunicare, fie formală, fie subiectiv-emoțională, devine falsă sau chiar imposibilă, anulându-se sau sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa omului modern
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o sublimează prin trei mijloace: imagine, sexualitate și violență. Din nefericire, nici una dintre acestea nu duc nicăieri, nu-i răspund Întrebărilor sale, Întrucât rămân la nivelul exterior al formalului. Ele nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al vieții proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Cabanis, Comte. Secolul al XIX-lea aduce din nou În atenție problema tipurilor umane, după criteriul valorilor culturale pe care le exprimă. În sensul acesta, Nietzsche descrie tipul apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H.
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu se va simți niciodată liniștit și mulțumit. El va continua să aspire permanent, iar această tendință Își are rădăcinile În natura sa care, așa cum arătam mai Înainte, se caracterizează printr-o sinteză a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tendință Își are rădăcinile În natura sa care, așa cum arătam mai Înainte, se caracterizează printr-o sinteză a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic luptă cu sine și cu propria sa viață. Primul a impus lumii legile sale, cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic luptă cu sine și cu propria sa viață. Primul a impus lumii legile sale, cel de-al doilea Încearcă să devină propriul său stăpân. Viața ne apare ca o luptă continuă a omului cu el Însuși. 2. Originile filosofico-morale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cataclisme ori însemnată, identic, cu instinctul distrugerii. Contrar așteptărilor, ea reușește, proiectându-se pe acest fundal, să nu își dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
elaborat cu eleganță și claritate. Opera lui Novalis pare pe alocuri un pretext pentru a pune în discuție romantismul, cu trăsăturile lui esențiale (Ironia romantică, Teoria geniului, Definiția poeziei romantice etc.). În Tentația limitei și limita tentației. Glose la mitul faustic (1997), un studiu literar-filosofic de anvergură, V. urmărește legenda lui Faust din Evul Mediu până în zilele noastre. Pornind de la Faust, reprezentant al umanității în istoria modernă a culturii, studiază toate etapele importante ale circulației mitului, comentând până și asimilarea personajului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
etapele importante ale circulației mitului, comentând până și asimilarea personajului cu socialismul, redobândirea dimensiunii istorico-politice a operei lui Goethe, orientarea materialistă sau „tehnicistă”, când Faust II devine „o operă poetică a fazei preindustriale”. Analiza nu se axează pe reconstituirea universului faustic sau goethean; fidel metodei comparatiste, V. propune comentarii nonfactologice, orientate spre estetică și filosofie (Dimensiunea filosofică a orizontului faustic). Partea cea mai consistentă a cărții prezintă convergența faustiană a unor mari scriitori din literatura universală (Byron, F. M. Dostoievski, Thomas Mann
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
orientarea materialistă sau „tehnicistă”, când Faust II devine „o operă poetică a fazei preindustriale”. Analiza nu se axează pe reconstituirea universului faustic sau goethean; fidel metodei comparatiste, V. propune comentarii nonfactologice, orientate spre estetică și filosofie (Dimensiunea filosofică a orizontului faustic). Partea cea mai consistentă a cărții prezintă convergența faustiană a unor mari scriitori din literatura universală (Byron, F. M. Dostoievski, Thomas Mann, Paul Valéry, Mihail Bulgakov, Michel de Ghelderode), evidențiind totodată influența lui Goethe în literatura și cultura română (asupra lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
În secțiunea Profiluri de comparatiști V. se arată interesat nu doar de cărturari precum Tudor Vianu și Liviu Rusu, dar recuperează și personalitatea unui Hugo Meltzl de Lomnitz. SCRIERI: Novalis, București, 1981; Tentația limitei și limita tentației. Glose la mitul faustic, Cluj-Napoca, 1997; Literatura comparată. Principii teoretice și studii aplicative, Gyula (Ungaria), 1998; Aspecte ale comparatismului românesc, Cluj-Napoca, 2002. Ediții, antologii: Gheorghe Petrușan, În căutarea identității noastre, pref. edit., Gyula, 1994; Domokos Sámuel, Tipografia din Buda. Contribuția ei la formarea științei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
și grecii, pref. trad., Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Ovidiu Mureșan, „Novalis”, ST, 1981, 9; Const. M. Răduleț, „Tentația limitei și limita tentației”, ECH, 1997, 7-9; Marion Schuller, „Tentația limitei și limita tentației”, ECH, 1997, 7-9; Diana Adamek, Glose la mitul faustic, ST, 1998, 10; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 337-338; Petraș, Panorama, 647; Andrada Fătu Tutoveanu, „Aspecte ale comparatismului românesc”, „Studii literare”, 2002-2003, 5; Mircea Popa, „Aspecte ale comparatismului românesc”, „Adevărul de Cluj”, 2003, 6; Corin Braga, Reconstrucția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
d.; verbul putea aparține sferei semantice a existenței, a edificării, a rezistenței, a creației: orice atribut al excelenței asociat uneia dintre ipostazele Sinelui avea acces la eternitate. Îndărătul acestei pompoase triade, al obsesiei imperative a continuității multimilenare, regăsim o voință faustică de încremenire a timpului. Istoriografia oficială îmbălsăma astfel poporul român abstractizat într-un regim de istoricitate al eternei reîntoarceri, cu o logică de taxidermist care confunda trecutul, prezentul și viitorul. Nu voi uita stupoarea prietenului meu, marele istoric al Antichității
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
despre un lung șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret este un veritabil tratat de sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un pact aproape faustic, În schimbul căruia ucenicul nu cere Însă nimic, e de o cruzime fără precedent și, ca În puține cazuri, el e dus la Îndeplinire. Drieu detesta bătrânețea cu un soi de oroare metafizică, fără explicații și fără a accepta vreo nuanțare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-i așa? ne rime à rien) constituie doar o poză snob nihilistă, o afectare negativistă, pe care mulți la noi o mai iau încă în serios. în nici un caz, ea nu constituie o lecție de înțelepciune. Spiritul militant, constructiv, energetic, faustic respinge acest nihilism, pe alocuri chiar de pacotille. în condiții dificile, uneori disperate, se mai poate face câte ceva, ici și colo, intermitent, chiar și la noi. Totul depinde de fapt de schimbarea regimului social și politic. într-un text recent
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tenace, continuă și bine organizată. La noi funcționează însă legea eternă a minimului efort și a expedientului. Se muncește încă mult prea puțin la noi. Suntem, probabil, încă prea contemplativi, prea poetici, prea visători mioritici. și nu chiar întâmplător, spiritul faustic este detestat și el (de C. Noica, de pildă). Totul se rezolvă, s-ar zice, de multe ori, de prea multe ori, prea ușor, în zona noastră. O relație, un telefon, o recomandare, o intervenție, o... vorbă bună rezolvă multe
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în vreme ce munca câmpului, îndeletnicirea cea mai umilitoare. Așa s-ar explica, poate, și înclinările noastre profund contemplative, sublim poetice, de popor cândva pastoral, cu vechi reflexe lirice, care cântă din frunză, tolănit sub copaci, păzind visător mioare... Spiritul activ, energetic, faustic, industrios, nu este, în orice caz, foarte trac. Dar aceasta ar constitui chiar un defect, după tracomani. și încă un mic citat nu lipsit de savoare: La... traci există următoarea rânduială... își vând copiii pentru a fi duși peste hotare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și într-o epocă, unde și când alimentele erau pe cartelă și se făcea efectiv foamete! Ruperea de realități și se va observa că folosim mereu eufemisme era totală. Dar răfuiala (nu găsim un alt cuvânt mai bun) cu spiritul faustic european? Filozoful se felicită călduros de condiția noastră spirituală de popor nefaustic. Dar ce înseamnă faustic după Constantin Noica? Este setea de cunoaștere cu orice preț și setea de putere, iarăși cu orice preț. Ne întrebăm însă dacă a fi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Ruperea de realități și se va observa că folosim mereu eufemisme era totală. Dar răfuiala (nu găsim un alt cuvânt mai bun) cu spiritul faustic european? Filozoful se felicită călduros de condiția noastră spirituală de popor nefaustic. Dar ce înseamnă faustic după Constantin Noica? Este setea de cunoaștere cu orice preț și setea de putere, iarăși cu orice preț. Ne întrebăm însă dacă a fi nefaustic este într-adevăr un motiv de a fi foarte încântați de noi înșine. și, în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de cunoaștere cu orice preț și setea de putere, iarăși cu orice preț. Ne întrebăm însă dacă a fi nefaustic este într-adevăr un motiv de a fi foarte încântați de noi înșine. și, în orice caz, dacă avantajele spiritului faustic, inventat de penibilul determinism cultural al lui Spengler, nu depășesc cu mult dezavantajele lipsei sale. De altfel, cartea întreagă stă pe o contrazicere fundamentală: dacă modelul european este unul faustic, iar acest model este paradigma întregii lumi (eurocentrismul lui Constantin
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]