245 matches
-
și disprețuit. Pentru fiecare din cele nouă personaje ale piesei treburile publice se confundă cu nevoile și interesele strict personale, cu ambițiile și resentimentele proprii. Lumea pe care o descrie dramaturgul este o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, imoralitatea, favoritismul, o ambiție care ia forme agresive. Aceasta este panorama în care ne introduce comedia lui Caragiale, ajuns la deplina maturitate a viziunii sale sociale și a măiestriei dramatice. Realizarea artistică a Scrisorii pierdute constituie un apogeu al dramaturigiei românești care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dăm un singur exemplu, va fi exclus prin definiție. Criteriile dominante sunt subiective și arbitrare, personalizate și abuzive. Cei ce nu sunt simpatici, pe linie etc., sunt blocați, sabotați, respinși sub o formă sau alta. Lucrează, în sens invers, și favoritismul, cointeresarea la mica înțelegere, amabilitatea serviciilor reciproce, tu ești mare, eu sunt mare etc. Fără îndoială că orice sistem de relații presupune și o anume suplețe și chiar diplomație. Viața literară, în definitiv, nu poate fi transformată de nimeni într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
e destulă falsitate și, sub zâmbete, sub vorbăria prefăcută, frisonează un apetit al încornorării. Femeia, care nu e chiar „damă bună”, se dă în vânt după petreceri sofisticate, ca în „societatea înaltă” (Five o’clock, High-life). Școala, unde se practică favoritismul (Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat), folosește metode anacronice, de tot râsul. Prost crescuți, copiii sunt răzgâiați și obraznici (D-l Goe, Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Între toate formele de corupție, cea a binelui civil este considerată cea mai gravă. Foarte probabil deoarece semnalează o degradare deja avansată a orașului, la care contribuie nu doar comportamente frapante, dar mai ales practica zilnică devenită aproape obișnuință: recomandări, favoritisme, delapidări de diferite tipuri, intimidări, ocoliri ale adevărului, trufe, extorsiuni, exploatări, eludări și evaziuni de natură diferită, tangențe, finanțări ilicite... într-o creștere în care banul și puterea sa devin elemente centrale. O atenție particulară o merită acea dimensiune civilă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
derivă dintr-un amestec de tradiții legate de forme de reciprocitate, de hotărâri arhaice de dependență și supunere, de o economie mizerabilă și de absența unei deontologii administrative adevărate și proprii, e evident că în țările dezvoltate, corupția, „pe lângă practica favoritismelor reciproce și a altor avantaje nemărturisite, tinde, mai înainte de toate, să confere o formă legală abuzurilor sale, să le facă de nedeslușit, ba, încă și mai grav, prin intermediul unor vaste pârghii ale jocului finanțelor, se supune, înainte de toate, unei logici
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justific? ri morale ? i intelectuale erau adesea ambi? îi mașcate. Oamenii de stat �ncurajau acest sprijin. Cum r? m�ne atunci cu obiectivitatea istoric?? Tacitus voia s? scrie istoria �f? r? team? sau favoritism�. Ranke a mers pe urmele lui scriind istoria wie es gewesen ist (a? a cum a fost). Cu totul altfel se prezint? situa? ia �n Europa central? r? s?ritean? ? i �n Rom�nia. Aflat? la r? scruce de drumuri fă?? de monarhiile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Avea multe de spus despre starea corupt? a vie? îi intelectuale rom�ne? ți ? i despre dominarea acesteia de c? tre regimul politic liberal. Mai mult, depl�ngea calitatea cursurilor predate la universitate, slabă preg? țîre a facult?? ilor, extinderea favoritismului ? i alte lacune din �nv??? m�nt (cum ar fi lupta pentru putere abia deghizat? din cadrul facult?? ilor). Iorga lansase multe dintre aceste acuză? îi �ntr? un articol din 1890 intitulat Cursurile de admira? ie reciproc? , scris cu o candoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ele s-ar num]ra printre multe altele aparținând altor indivizi (aspect ce ține de doctrina consecvențialist]). Dimpotriv], trebuie s] le acord]m o mai mare important] pentru simplul motiv c] sunt ale noastre. Deontologia își extinde toleranță în raport cu acest favoritism. În virtutea libert]ții pesonale, individul are posibilitatea în anumite situații (nu strict extreme) de a-si plasa propriile preocup]ri, planuri sau valori înaintea intereselor celorlalți. Viziunea deontologic] nu numai c] pune un accent mai puternic pe evitarea faptelor greșite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este o viat] ușoar], în care lucrurile decurg întotdeauna normal. Pornind de la aceast] provocare lansat] de c]tre utilitariști, se poate afirma în continuare, si pe bun] dreptate, c], în virtutea unor considerente pur pragmatice, oamenii manifest] în aparent] un anumit favoritism fâț] de cei dragi sau apropiați. Este mult mai ușor s] cunoaști nevoile celor din jur și modalit]țile de a-i ajuta cât mai bine și f]r] eforturi inutile. Toate acestea reprezint] desigur câteva considerații pur întâmpl]toare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rezultatele Întregului colectiv; este metoda prin care se evidențiază cel mai bine manifestarea principiului lui Peter, potrivit căruia oamenii tind să urce pe scara ierarhică până ating nivelul lor de incompetență; activitatea Îndelungată a candidatului În cadrul organizației poate determina apariția favoritismului, prin exagerarea rolului experienței (confundată uneori cu vechimea) În defavoarea competenței profesionale, situații În care pot apărea conflicte În variate forme, generate de modul diferit de percepție a faptelor care au stat la baza promovării; lipsa materializării speranțelor de promovare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
este definită prin tendința evaluatorilor de a nu folosi valorile extreme ale scalei de evaluare, atribuind sistematic calificative medii. Neacordarea calificativelor negative are ca scop evitarea nemulțumirilor din partea celor evaluați, iar neacordarea calificativelor superioare vizează eliminarea acuzelor de indulgență și favoritism. Eroarea de indulgență/exigență constă În acordarea de către evaluator a unor calificative favorabile la toți candidații, exigența exprimându‑se la polul opus. Prejudecăți. Constă În evaluarea eronată a candidaților, generată de prejudecățile evaluatorului cu privire la vârstă (apreciază favorabil pe cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
36 scală de ~ specială 36 scale de ~ 36 scopul ~ 42 Evaluator 43, 62 Evidențe operaționale 31, 34 Examen medical 54 Executant 28 Experiență 15, 21, 23, 40, 56, 61, 63 ~ educațională 58 exagerarea rolului ~ 48 Expert grup de ~ 21 F Favoritism 48, 62 Fidelitate 61 Finanțare surse externe de ~ 137 Firmă 11, 16, 20, 29, 43, 45, 57, 63, 67, 68, 70, 71, 73, 74, 86, 88, 104, 137, 142, 153 ~ americane 43 ~ noi 44 deteriorarea imaginii ~ 70 disponibilitățile ~ 53 mobilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
pe baza unor merite și valori. Însă într-o societate preponderent coruptă această putere a contractului social devine superfluă, nu are nicio însemnătate reală, atât timp cât funcțiile de conducere (social-politică) sunt deținute nu atât pe baza unor merite certe cât prin favoritism, nepotism, prin decizii arbitrare și partizane, prin sume de bani. Toată această stare de corupție social-politică autorizează istoricismul modern ca practică în confruntările dintre forțe, dintre oameni. Vedem aici actualitatea lui Marx, a lui Nietzsche, a lui Foucault și, totodată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cel al Momentelor, a căror grupare tematică se ghidează în principal în funcție de ținta denigrabilă. Într-un ciclu de schițe Un pedagog de școală nouă, Despre cometă, Prelegere populară, Bacalaureat, Lanțul slăbiciunilor, Dascăl prost satira vizează sistemul de învățământ bazat pe favoritisme, nepotisme și alte criterii tendențioase și inadecvate de apreciere, un sistem anarhic în care legea este considerată un capriciu și nerespectarea ei o condiție sine-qua-non a supraviețuirii. În centrul acestui univers haotic tronează ,,eminentul" profesor Marius Chicoș Rostogan, cel care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ei înclinau să justifice cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justificări morale și intelectuale erau adesea ambiții mascate. Oamenii de stat încurajau acest sprijin. Cum rămîne atunci cu obiectivitatea istorică? Tacitus voia să scrie istoria "fără teamă sau favoritism". Ranke a mers pe urmele lui scriind istoria wie es gewesen ist (așa cum a fost). Cu totul altfel se prezintă situația în Europa central-răsăriteană și în România. Aflată la răscruce de drumuri față de monarhiile militare germane, austriece și rusești, acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
literatura și cultura română, cosmopolitismul și cultura pseudofranceză. Avea multe de spus despre starea coruptă a vieții intelectuale românești și despre dominarea acesteia de către regimul politic liberal. Mai mult, deplîngea calitatea cursurilor predate la universitate, slaba pregătire a facultăților, extinderea favoritismului și alte lacune din învățămînt (cum ar fi lupta pentru putere abia deghizată din cadrul facultăților). Iorga lansase multe dintre aceste acuzații într-un articol din 1890 intitulat Cursurile de admirație reciprocă, scris cu o candoare dezarmantă, fără eufemisme, pentru că "ipocrizia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
membri În mai 1945 la 1.220.000 În aprilie 1946, ajungând la 1.310.000 În ianuarie 1948 (la o populație de numai 12 milioane). Desigur, pentru a obține sprijin, comuniștii nu se sfiau să apeleze la intimidare și favoritism. Ca peste tot, Își luaseră precauții obținând ministere vitale, plasându-și oamenii În posturi-cheie din poliție etc. Dar Înaintea alegerilor din 1948, comuniștii locali se pregăteau să vină la putere pe o „cale cehă” cu totul diferită de cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condusă În practică de administratori nealeși din structura guvernului sau din numeroasele agenții de pe lângă stat. Efect evident nedemocratic, care i-a făcut pe istorici să trateze sistemul politic italian cu un anumit dispreț. Ocaziile pentru deturnare de fonduri, mită, corupție, favoritism politic și chiar jaf la drumul mare erau Într-adevăr numeroase și de ele au profitat În special creștin-democrații, care monopolizaseră practic puterea 13. Dar sub umbrela acestor aranjamente, statul și societatea din Italia s-au dovedit remarcabil de rezistente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani este cel mai bun și cel mai eficace și în același timp cel mai drept, pentrucă prin el contactul între masa evreilor și Autoritățile Române fie ele superioare, sau de execuție este înlăturat și deci la fel de posibilitățile de îngăduință, favoritism, etc. etc. sunt înlăturate deasemenea definitiv. Ceiace trebuie reținut, fapte care vă rugăm respectuos a le accentua cu toată greutatea și tăria, este că întregul personal al Cercului, desvoltă o activitate din zi și până în noapte fără ca această activitate să
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
procedeu este cel mai bun, cel mai eficace și în același timp cel mai drept, pentru că prin el contactul între masa evreilor și Autoritățile Române, fie ele superioare sau de execuție, este înlăturat, și deci la fel posibilitățile de îngăduințe, favoritism., etc. etc. sunt înlăturate definitiv. Dacă nu se pășește imediat la aplicarea propunerii de mai sus ca toate obligațiunile evreilor de orice natură ar fi ele să se ceară prin organul lor de conducere, ori câte străduințe și ori câte
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]