816 matches
-
Mirele aleargă la râu, o vede, sare în apă și ambii se pierd în valuri, îmbrățișați. Mai cu seamă povestirile Sezon mort și Pescarul Amin au obținut din partea criticii aprecieri superlative. În prima, în decorul silvestru al unei crescătorii de fazani se înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
a observa și că anumite versuri se detașau din context ca niște piese de sine stătătoare. Acestea ar fi, nu doar la Victor Hugo, „versurile dăruite”, numite astfel de Paul Valéry și ilustrate de P. prin formulări ca acestea: „Zburau fazani de aur în focul din cămin”, „Ai spart oglinda: chipul din țăndări nu-l culegi”, „Viața-i fum - și fumul căminului ți-e drag”. În tot, opera lui este a unui slujitor al poeziei, devotat ei în exclusivitate, până la fanatism
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
toți caii din împrejurimi au refuzat să mănânce și încercau să iasă afară din grajduri, în timp ce păsările din copaci băteau nebunește din aripi. Înainte de cutremurul din 1923, care a distrus orașele Tokyo și Yokohama, un seismolog japonez a observat că fazanii erau foarte agitați, scoțând sunete stridente într-una. Înaintea altor cutremure puternice, au fost observați pești sărind afară din acvarii, șerpi și șoareci ieșind din ascunzători, animale nocturne ieșind la lumina zilei etc. În 1979, în cadrul unei conferințe internaționale care
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
I-un tip de treabă. — Doamne, da, chiar că e de treabă. Și e mereu În pat Înainte să se-ntoarcă nevastă-sa de la spectacol. — Mâine trebuie să plec un pic. La rezervația Crow. Mergem acolo pentru deschiderea sezonului de fazani. Da? Dar te Întorci aici Înainte să pleci de tot. Te Întorci aici, nu? — Da, desigur. Până atunci se face și vinul. Bem o sticlă Împreună. — Trei sticle, spuse madam Fontan. — Mă-ntorc, spusei. Te așteptăm, să știi, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spusei. Te așteptăm, să știi, Îmi spuse Fontan. — Noapte bună. Ne-am Întors de la vânătoare după-amiaza devreme. Ne sculaserăm la cinci dimineața. Cu o zi Înainte avuseserăm o pradă bună, dar În dimineața aia n-am văzut nici urmă de fazan. Ni s-a făcut foarte cald, cum mergeam În mașina fără capotă, așa că ne-am oprit la umbra unui copac de lângă drum ca să mâncăm. Soarele se ridicase și umbra făcută de copac era foarte mică. Am mâncat sendvișuri și chipsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și pe măsură ce drumul urca puteam să vedem munții, dincolo de câmpia care se deschidea. Acum erau și mai Îndepărtați și se mănau și mai mult cu cei din Spania. Serpentinele Începură din nou și urcarăm iar, și În față văzurăm niște fazani. Când ne apropiarăm Își luară zborul, bătând repede din aripi, și apoi plutiră, vâslind rar, și coborâră pe deal. — Sunt așa de mari și drăguți. Sunt mai mari decât cei din Europa. — Fontan zice că se vânează bine aici. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arată orașul dimineața. De la fereastra spitalului se vedea un câmp, cu buruienile crescute-n dezordine ivindu-se de sub zăpadă, și un morman de lut care se ivea golaș. Într-o dimineață doctorul a vrut să-i arate domnului Frazer doi fazani În zăpadă și, când trase patul lângă fereastră, veioza căzu de pe dormeza de metal de lângă pat În capul domnului Frazer. Acum nu pare prea haios, dar atunci așa părea. Toți se uitau pe fereastră și doctorul, care era un foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lângă fereastră, veioza căzu de pe dormeza de metal de lângă pat În capul domnului Frazer. Acum nu pare prea haios, dar atunci așa părea. Toți se uitau pe fereastră și doctorul, care era un foarte bun doctor, le arăta unde sunt fazanii și În același timp trăgea patul spre fereastră, și apoi, ca Într-o secvență comică, domnul Frazer fu făcut knockout de veioza care-i căzu În cap cu baza În care intra cablul. Părea antiteza vindecării sau a tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce dulce-i clipa miros de scorțișoară și-un zâmbet prietenesc prin cununa de ceapă roșie fazanul abia mai clipește prezentu-i deja amintire priveghi în ceasul al șaselea poetului Kobayaschi Issa aripile întinse ale cocorilor nu tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a fost cel mai mare bucătar în slujba guvernatorului Galliei. — Crezi că nu mi s-a spus asta? Crezi oare că aș îngădui ca în bucătăria mea să intre un idiot care nu-i în stare nici să jumulească un fazan? Crezi că nu știu totul despre tine? Crezi că nu-i supraveghez personal pe cei care-mi pregătesc mâncarea? Atunci știi că sunt foarte priceput în ceea ce fac. — A, ești și îndrăzneț. Prea tânăr și prea îndrăzneț. Asta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldați: grâu, năut și ceapă... Munca nu era așa de grea ca acum. Coborî din nou glasul: Capito era avar și, când avea oaspeți, le dădea ce era mai rău. — Flavius Valens? - bucătarul-șef înălță capul, uitând o clipă de fazanul prăjit pe care îl ungea cu miere. Ce caută Valens aici? — Poate că vrea o audiență la guvernator, zâmbi Lucilius. Dar cine nu știe că la ora asta guvernatorul doarme? Bucătarii, ajutoarele lor și sclavii se îngrămădiră la fereastră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eliminat pe Capito... Nu știți că voia să-l trădeze pe împăratul Galba? — Nu voia să-l trădeze... Era avar, era infam, e adevărat... Dar nu avea nici o intenție să se răzvrătească împotriva lui Galba - bucătarul-șef ungea din nou fazanul cu miere. Valens este un intrigant. A încercat să-l ațâțe împotriva lui Galba, dar Capito nu a căzut în cursă. — Atunci de ce l-au ucis? întrebă Listarius. — Nu înțelegi? L-au ucis ca să nu-i dezvăluie lui Galba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au ucis ca să nu-i dezvăluie lui Galba că Valens și ceilalți îl îndemnaseră să se revolte împreună cu ei, îi explică bucătarul-șef. Nici ei nu s-au răzvrătit... Erau prea izolați, nu era bine - bucătarul-șef puse în ciocul fazanului câteva fire de cimbru. Dar Galba nu l-a pedepsit pe nici unul dintre asasini. — Capito fura așa cum fură toți - paharnicul gustă vinul. Ne-a nenorocit cu birurile lui, pe care le băga în buzunar ca să-și cumpere pământ cine știe unde. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a-l salva pe prietenul nostru. Antonius se ridică. — Mă duc. O să încerc să-l conving pe Manteus. Așteaptă-mă în cort. Grijuliu, Errius îi spuse lui Valerius să mănânce. Puse pe masă mâncarea simplă a soldaților, completată de un fazan pe care el însuși îl vânase și îl gătise. În cortul lui Antonius Primus erau aprinse câteva lămpi, dintre care una pâlpâia în fața altarului zeilor Lari. Din când în când, Valerius se ridica și ieșea din cort, nerăbdător. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în jurul meselor. Vitellius poruncise să se pregătească un nou fel de mâncare, care trebuia să se numească „scutul Minervei“, în cinstea protectoarei orașului, și urma să conțină peste două mii de pești și peste șapte mii de păsări, ficat, creier de fazan și de păun, limbă de flamingo și țipari, ingrediente pe care flotele imperiale le căutaseră în ținuturile cele mai îndepărtate, din cel al parților până la strâmtoarea Hispaniei. Prinși în dispută, pentru că nu știau cum să utilizeze cantitățile acelea enorme, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuie să-mi bat capul ca să înțeleg sarcinile fiecăruia... Este un cofetar, dar face numai prăjituri cu miere, pentru că prăjiturile fără miere le face altul... Mai sunt omul care spală doar verdețuri, cel care mărunțește numai piper, cel care jumulește fazani, dar nu și găini, adăugă, privind nemulțumit în jur. — Știți că fiecare banchet costă cel puțin patru sute de mii de sesterți? șopti primul ajutor al bucătarului-șef, pipăind un țipar ca să vadă dacă e proaspăt. Un soldat câștigă șase sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de sesterți pe an, adăugă, punând țiparul pe masă. Pește proaspăt, dădu el verdictul. — Toate astea costă mult mai mult... Ați mai văzut vreodată atâția țipari și atâția pești exotici? Ați mai văzut vreodată atâtea potârnichi și păsări flamingo, atâția fazani și păuni? Cu cât au fost plătiți pescarii și comandanții vapoarelor care au adus toate astea până aici? Dar vânătorii? Bucătarul-șef trecea prin fața coșurilor pline de pești, urmat de ajutoarele sale. Oftă. — La banchet au fost invitați cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti cocoșatul, după ce aruncase o privire peste umăr. Vă spun eu că n-o să rămână multă vreme la putere. Luă ficatul fazanului pe care tocmai îl curățase și începu să-l întoarcă pe o parte și pe alta. Toți se adunară în jurul lui. — Doar câteva luni... Uitați-vă la capătul ficatului... Toți o să fim implicați, va fi un masacru! Întoarse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și să spui: O să mă ocup de asta imediat, domnule. Și aici ajungem la cea de-a doua latură importantă. Mama lui intră din nou în încăpere. — Pot să vă fac niște aloo bhaji, spuse, dacă nu vă ajung parathas. — Fazani, păuni, rodii, spuse Kulfi. Din nou, nimeni nu auzi, iar domnul Chawla se adresă mamei sale: — Noi purtăm o discuție importantă și tu ne întrerupi cu vorbăria ta despre cutii pentru prânz. Vreți aloo bhaji, vreți ridichi... noi povestim aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
această legumă ciudată. Și, pentru a arăta exact ce părere avea despre modul în care leguma aceea ciudată își petrecea ziua, își luă cutia pentru prânz și mărșălui cu pași fermi și zgomotoși în jos spre scări, plecând la serviciu. — Fazani, păuni, rodii, cartofi... bietul Sampath, murmură Kulfi pentru sine. 4 Oficiul poștal, la fel ca multe din clădirile guvernamentale, era vopsit în galben. De-a lungul anilor, se decolorase astfel încât să se asorteze cu nimbul de praf care îl învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
măcar cât de cât în lume. Sigur că existaseră unul sau două momente în care fusese foarte îngrijorat, ca atunci când Kulfi încercase să fure plantele experimentale de la expoziția anuală a Centrului Agricol sau când încercase să intre în cușca unor fazani rari, în micuța grădină zoologică a Shahkot-ului, ca să prindă unul și să-l gătească. De fiecare dată fusese prinsă de paznici, care presupuseseră că era doar un vizitator rătăcit și la fel de deranjant ca tot restul mulțimii venite să caște ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de prune și, cât stăteau ei de vorbă și o degustau, el o tot Îmbia și pe Ana să bea. Ea gusta o singură dată, la Început, apoi refuza cu Încăpățânare. Alteori aducea Într-adevăr câte un iepure sau un fazan. O rugau pe Ana să-l prepare după indicațiile bătrânului, iar În acest timp Culiță povestea de opt ori la rând cum făcuse de Împușcase animalul. I se părea că fata n-a Înțeles În ce a constat măiestria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu asmuțise prea mulți polițiști pe urmele făptașului. Bibelouri, poze de familie, bijuterii false, bani din poșete și portmonee, un ceas de perete Art Deco. Un umidificator din lemn de cedru pentru trabucuri. O colecție de bibelouri din sticlă. Un fazan împăiat, un trofeu de râs împăiat, pe o placă din lemn de trandafir. Mai degrabă EL singur, nu EL, Loftis. Așa trebuia să fie. Danny simți cum îl trec câteva furnicături, ca și cum ar fi fost legat la niște fire electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]