3,956 matches
-
cu "frumoasa mea țară românească", vinovată de sărăcia și dromomania lui. Atunci se întoarce cu gândul acasă, "unde a murit o mamă bună acum cinci ani, privind, înainte de a-și da sufletul, spre ușa pe unde trebuia să-i apară feciorul... fără să mă aibă la căpătâi." Acesta a fost începutul suferinței morale, dar pentru gestul plecării își găsește o dublă acoperire, în spusa lui moș Anghel: "Numai printre străini te faci om", și în dorința veche "de a veni în
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
îi agravează impasul sentimental, mai ales atunci când vede că din camera Adei de la spital iese triumfător medicul de la dializă. Expozeul analitic acreditează adevărul psihologic, fișele de identificare pregătesc reacțiile și confruntarea finală învecinată paroxismului: bătrânul care se tot fudulea cu feciorul său de la oraș, unul din corifeii dreptului, este, în fine, redus la tăcere de un internat mai nou care, având de-a face cu el, ajunsese la concluzia că e "cel mai mare dobitoc". O mască recurentă a naratorului este
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
interior, În intimitatea căminului. Unde se arată firea omului, dezlegat de toate canoanele care te mai fac, din cînd în cînd, să exclami: l'enfer, c'est les autres... Numai că, dacă între patru pereți și ochii consoartei și ai feciorului, "naturelul" își ia revanșa, divorțul de politețe, crezut temporar și liber consimțit are, spune doctorul Colonaș, toate șansele să devină permanent. Adică, cel care-l practică decade, pentru totdeauna, din tagma, mai subțire acum decît atunci, a oamenilor bine crescuți
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
la un institut de cercetări din capitală, avea de rezolvat o asimilare de motoare electrice americane. Își găsi cu greu locul, Își dezbrăcă haina cea cu opt buzunare, Își privi vecinii de compartiment, niște oameni de la țară care mergeau la feciorul lor aflat În armată. Vorbeau de-ale lor, despre iarnă, nutreț, făină, bocanci și despre cei trei copii rămași acasă. Rică Olaru nu era dispus să intre Într-o conversație pe aceste teme. Ieși pe coridor, deschise geamul murdar și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
foarte mare și te ... dacă nu mă ajuți! Prietenul tău de la Pașapoarte poate să-ți facă rost de unul? Așa ca pentru doctorul care nu a vrut să-i primească cei douăzeci de mii de lei pentru că i-a scăpat feciorul de la moarte? De asta sunt prietenii buni, ca să opereze pe creier și să facă rost de pașapoarte! Știu că este foarte greu, dar Încearcă, te rog eu, „d-na Obreja” peste numai două săptămâni! Hai, mai fă o minune pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bine dacă nu i-ar fi deschis... Iartă-mă, Doamne, că fac păcate, da’ așa mi se pare mie că era mai drept... Adică cum „mai bine nu i-ar fi deschis?” Părinții lui așteptau săracii să li se întoarcă feciorul din iadul războiului și dumneata spui asta? Doamne, ce vorbă păgânească! a intrat din nou în vorbă Vasile Hliboceanu. Ai răbdare, omule, și nu mă face păgân, că ai cam sărit calul. Ascultă, și până la urmă ai să mi dai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pierdut până la urmă și ultimul strop de nădejde. Moș Toader - taică su - s-o dus și în târg pe la regiment, să afle ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea Jănel o plecat de acasă. Intr-o zi de toamnă frumoasă, ședeam cu oile pe miriști, cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului s-o ivit un drumeț
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
A urmat apoi ritualul umplerii cu tutun și punerea în funcțiune - dacă se poate spune așa - a lulelei...A pornit să vorbească abia după ce fumul l-a învăluit complet. Mama lui nenea Jănel, ca orice mamă, vroia să și vadă feciorul însurat și în rând cu lumea...Doar nu era el cel din urmă flăcău din sat. Ba era fruntea! Așa că mătușa Rarița o început să umble pe la tot felul de babe, ca s-o ajute să-l însoare pe flăcău
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
alb și albu-i negru. Mai pe șleau spus, n-o slăbit-o din vorbe până n-o spus ca ea. Multe ai spus matale, moș Pâcule, dar despre moș Toader n-ai spus nimic. El ce zicea? Că doar era feciorul lui, nu un străin - a îndrăznit să vorbească Mitruță. Ai grăit și tu, mânzule? l-a întrebat Pâcu, râzând. Mitruță n-a mai îndrăznit să spună nimic. Doar s-a înroșit până în vârful urechilor... Prefăcându-se că nu bagă de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era vorba despre el...Cu privirea ceea pierdută, tăcea ca un pește. O fost nuntă mare, Pâcule? a întrebat nerăbdător moș Dumitru. Cum să nu? Socrii cei mari erau doar oameni gospodari și avuți. Si unde mai pui că atâta fecior aveau și era cel mai falnic din șapte sate! Ce fel de viață o dus nenea Jănel cu nevasta lui, dacă spui că era așa de urâtă? a întrebat Vasile Hliboceanu. Păi, cum să trăiască? Nenea Jănel nu ieșea din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Un evreu avea o gloabă de cal și căra apă cu sacaua la târgoveți. O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una din nopți pe când evreul dormea dus după o zi de muncă pe ruptelea, feciorul său, de vreo opt anișori, se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde lamba, să mă ghindilesc.” „Da’ ce, pe întuneric nu poți?” „Nu văd să mă ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde lamba, să mă ghindilesc.” „Da’ ce, pe întuneric nu poți?” „Nu văd să mă ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul lampa și îl întreabă pe fecior: „La ce vrei să te gândești așa de important de nu poți decât cu lamba aprinsă?” „Tată, pe mine mă roade o întrebare.” „Ce te roade, Ițic? Că o întrebare nu poate să te roadă.” „Iaca, pe mine mă roade
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la rost moș Dumitru. Ii ușor să vorbești așa, dar să te văd ce faci când îl ai în față pe ducă-se pe pustii... Am uitat să vă spun că nu era singur...Erau vreo trei... „Mama, tata și feciorul” - am gândit eu. Toți se legănau și mă sfredeleau cu ochii cât bobul de mei...Ei, ce zici, Dumitre? Ai fi sta așa fără să tremuri? Ba puneam chiar mâna pe ei! s-a vitejit moș Dumitru. Odată cu aceste cuvinte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pospai a făcut fețe-fețe și până la urmă a îndrugat el ceva acolo, dar mare lucru nu avea ce să spună. De, sărăcia-i sărăcie, n-ai ce-i face...Ion Stup s-o uitat spre nevastă, s-o uitat spre fecior, o strâmbat din nas și o încheiat discuția. „Nu facem treaba, Chirică! Nu!” Când o auzit asta, Toader numai n-o căzut jos...Avea el ceva pe suflet săracul băiat. Dar cum să spună în fața tuturor ce-l doare? Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi cum să se termine aici? Toader și Măndița s-o luat până la urmă și o avut un fecior - Lisandru - care la rândul lui o lăsat grea o fată din sat și o trebuit s-o ieie de nevastă... Si uite așa, din tată-n fiu, jumătate din satul meu îi plin de cimotia lui Stup. Cealaltă jumătate cred
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
serios. BUFONUL: Avea dreptate tata când îmi spunea c-am să ajung aici dacă nu mă țin de carte... REGIZORUL (către ceilalți): Tu o să fii Mama, Doamna Lume și altele asemenea. Tu Bătrânul Cântăreț Orb. Tu Toboșarul. Voi fete obișnuite, feciori la fel, ursitoare, cor antic și ce-o mai trebui. O FATĂ: Iar umplutură... REGIZORUL: Asta-i situația! Nu putem fi vedete cu toții în același timp. La muncă! Rămân în scenă, pentru Precuvântare, Doamna Lume și Destinul. UN BĂIAT: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
purtare și-n cuvinte, / Și isteț să fii cu duhul / Cum e ziua și văzduhul...// URSITOAREA A TREIA: Și iubit să fii de lume, / S-ai izbânzi și mare nume, / Pretutindeni lăudat./ Și să-ți meargă astfel cum e / La feciori din basme dat. // (Toate trei încep să se retragă încet, făcând semne către copil.) MAMA: Zânelor, mai stați o clipă; / Nu-i dați daruri ce în pripă / Sunt supuse la risipă. / Daruri ce le dați multora / Dați-le și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Să asculte fiecare, / Mic și mare, / Fie prost sau învățat! S-ascultați, că-i de-ascultare! / Împăratul Prea-Nălțatul / M-a trimis s-adun tot satul, / Să dau știre tuturor / Că el cată-n lung și-n latul / Lumii-acestei, pe-un fecior / Ce din toți va fi mai tare, / Mai frumos și mai cuminte. Deci vă strângeți, mic și mare, / Și să țineți bine minte; / Căci se poate, cine știe? / Chiar la voi prin sat să fie / Voinicel a-i fi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mănânci, nici bei, nici cânți, nici dormi ca mai-nainte. IERONIM: Sunt trist, mamă, că toate-n jur îmi par neîmplinite. Noaptea înghite lumina zilei în neguri și-ntuneric; zorile alungă pe celălalt tărâm Luna cea gânditoare; peste fetele și feciorii frumoși ca primăvara vine toamna și iarna anilor și-i gârbovește... MAMA: Eu îți știu leacul, dragu' mamei: ți-a venit vremea să te însori. Dacă din câte fete sunt în sat nu-ți place niciuna, du-te și încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mele. Încurcă-lumea-i fost de când te știu, da' n-aș fi crezut s-ajungi până-ntr-acolo cât să prăpădești boii de pomana dracului. De-acu' ce ne-om face, că nu mai avem nici de unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Liana pleacă ochii în pământ.) LINGUȘITORUL: Înțeleaptă hotărâre! LIMBUTUL: Vezi bine! De când e lumea lume, asta-i hotărârea cea mai bună ca să-ți treacă supărarea. Iaca, nu-s nici cincizeci de ani de când Iute-Împărat, de-i făcuse împărătița lui cinci feciori și cinci fete, intrase la mare grijă: fetele mai mari, trei la număr, cam băteau laturile... PRICINĂ: Apoi când a fi și-a fi să vă scurtez, ție-ți tai capul mai întâi și mai întâi, poate-așa ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
șomoltog de câlți, că altfel nu-i chip! PRICINĂ: Așa c-am să vă mărit, cum am zis. Da' nu cu fitecine, cum ar crede unii și alții. Să-mi spui tu, fata mea cea mai mare, Ana, dacă dintre feciorii crailor și împăraților pe care i-ai întâlnit ți-ar fi vreunul pe plac. ANA: Iubite tată și slăvite Pricină-Împărat, eu m-am gândit de mult că Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, mi-ar fi pe măsură, pentru că-i zdravăn la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-mi spui tu, fata mea cea mai mare, Ana, dacă dintre feciorii crailor și împăraților pe care i-ai întâlnit ți-ar fi vreunul pe plac. ANA: Iubite tată și slăvite Pricină-Împărat, eu m-am gândit de mult că Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, mi-ar fi pe măsură, pentru că-i zdravăn la făptură, nebiruit la băutură și are niște mustăți falnice, cum nici în cărțile cu zugrăveli n-am văzut. Însă asta poate fi numai o închipuire; doar Măria Ta știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tăi. LINGUȘITORUL: Mulțumesc cu supunere. Să trăiești, Măria Ta! POSACUL (aparte): Cu adevărat, mare bucurie o să aibă așteptându-și rândul... PRICINĂ: Ai zis ceva? Nu. Bine! Deci hotărăsc să-i dau de soț fetei mele mai mari, Ana, pe Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, megieș al nostru. Să se întocmească numaidecât carte din care să se vadă că dorim să ni se pețească dintr-acolo această fată a noastră. Și cartea să fie dusă și sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine nimic nu poate fi ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că Fudul-Voievod, feciorul lui Degeaba-Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]