402 matches
-
și cucrește Pavia, pe 2 iunie 1800. Înaintarea sa rapidă expune avangarda franceză atacurilor inamicului superior numeric și, la 9 iunie, Lannes se găsește cu 8 000 de oameni din divizia Watrin în fața celor peste 18 000 de austrieci ai Feldmareșalului Ott. Bătălia se desfășoară la Montebello și Lannes, dând dovadă de un curaj excepțional și expunându-se tot timpul își conduce oamenii către o magistrală victorie, permisă de sosirea întăririlor generalului Victor. Austriecii sunt respinși și lasă pe câmpul de
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
este recunoscut ca fiind una dintre personalitățile de prim rang pe plan militar din epoca modernă. Și-a început cariera militară ca sublocotenent în armata britanică și s-a remarcat îndeosebi în războaiele napoleoniene, avansând până la gradul de general și Feldmareșal. În 1815 a condus o armată britanică care a participat decisiv la înfrângerea finală a lui Napoleon I la Waterloo. A fost de două ori prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1828-1830 precum și timp de 3 săptămâni în 1834. El
Arthur Wellesley () [Corola-website/Science/312358_a_313687]
-
prescurtat FM, reprezintă termenul românesc folosit la traducerea denumirii germane "(General)-Feldmarschall", care a fost cea mai înaltă distincție militară acordată pentru gradul de general, mai întâi în țările germane, apoi și într-o serie de alte state europene. Inițial feldmareșalul a fost un vel comis la curtea imperială. În Evul Mediu feudal poziția dregătorului s-a dezvoltat, devenind comandant al cavaleriei. În secolul al XVI-lea, el a fost de obicei nu numai comandantul cavaleriei, ci și adjunct al comandantului
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Evul Mediu feudal poziția dregătorului s-a dezvoltat, devenind comandant al cavaleriei. În secolul al XVI-lea, el a fost de obicei nu numai comandantul cavaleriei, ci și adjunct al comandantului suprem cu atribuții judiciare. În Sfântul Imperiu Roman, un feldmareșal putea fi numit numai în comun de către împărat și Reichstag. De aceea, desemnatul trebuia să depună jurământul său și în fața acestei adunări. Începând cu secolul al XVII-lea, acest grad a fost cel mai înalt rang militar al imperiului. Unul
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
în fața acestei adunări. Începând cu secolul al XVII-lea, acest grad a fost cel mai înalt rang militar al imperiului. Unul dintre primii cu acest rang majorat a fost contele Johann von Aldringen (1588-1634), successorul contelui Johann von Tilly ca feldmareșal pe 13 octombrie 1632, căzut la apărarea orașului Landshut împotriva asediului [[Suedia|suedez] în ziua de 22 iulie 1634. În timpul [[Imperiul Austriac|Imperiului Austriac]] acest rang a fost acordat doar rareori unor eroi de război, ca de exemplu contelui [[Josef
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
fost numiți generali pentru acest grad, așa că la inceputul secolului al XX-lea nu a mai existat niciunul. De abia în [[Primul Război Mondial]] acest post a fost ocupat din nou. În etapele finale ale războiului, au fost numărați șapte feldmareșali comandanți. După dizolvarea armatei austro-ungare pe 31 octombrie 1918 și demobilizarea ei la 11 noiembrie al anului, titlul a devenit caduc. El nu a mai fost folosit în Armata [[Austria|Austriei]] republicane. ii au purtat apelativul „Excelență”. [[Fișier:Blücher.jpg
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
demobilizarea ei la 11 noiembrie al anului, titlul a devenit caduc. El nu a mai fost folosit în Armata [[Austria|Austriei]] republicane. ii au purtat apelativul „Excelență”. [[Fișier:Blücher.jpg|thumb|right|150px|FM Gebhard v. Blücher]] În armata prusacă, feldmareșalul general a fost un rang, care ar putut fi acordat doar la generali pentru un succes militar remarcabil, dacă de exemplu a condus o campanie cu succes, a asaltat și luat o fortăreață ori a câștigat o luptă importantă. Câteodată
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
a asaltat și luat o fortăreață ori a câștigat o luptă importantă. Câteodată onoarea a și fost făcută unui general meritat cu adăugarea „mit Charakter” sau „ad honores” (adică ca rang onorific) la intrarea acestuia în pensie. În Prusia, toți feldmareșalii au fost de asemenea membrii ai Consiliului de Stat al Prusiei. Din tradiție, membrii casei regale nu au fost avansați la acest rang. În timp de pace, distincția a fost acordată adesea oara principilor împrieteniți. Prințul moștenitor [[Frederic al III
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
la acest rang. În timp de pace, distincția a fost acordată adesea oara principilor împrieteniți. Prințul moștenitor [[Frederic al III-lea al Germaniei|Friedrich Wilhelm]] și [[Prințul Friedrich Karl al Prusiei]] au fost numiți ca primii din casa regală prusească feldmareșali în timpul [[Războiul franco-german|Războiului franco-german]], scurt timp înaintea proclamări Imperiului German al 2-lea. Primul a fost onorat cu acest titlu după asediul [[Paris]]ului, celălalt pentru victoria decisivă împotriva Franței în [[Bătălia de la Gravelotte]]. Până la sfârșitul imperiului al 2
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Paul von Hindenburg]], [[Anton Ludwig August von Mackensen]], [[Edwin von Manteuffel]], [[Helmuth Karl Bernhard von Moltke]], [[Hans von Plessen]], [[Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei]], [[Alfred von Schlieffen]] și [[Alfred von Waldersee]]. [[Fișier:Hoheitszeichen Kfz Generalfeldmarschall.svg|thumb|150px| Pavilion de feldmareșal 1941-1945]] În nou formata [[Reichswehr]] după războiul pierdut rangul a fost desființat după hotărârea președintelui [[Republica de la Weimar|Republicii de la Weimar]] [[Friedrich Ebert]] de la 10 decembrie 1920. În rândurile ofițerilor cel mai înalt rang a devenit acel unui general de
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
rang a devenit acel unui general de infanterie, cavalerie sau artilerie. După decretul noului președinte Paul von Hindenburg din 13 noiembrie 1926, titlul a fost reintrodus. Cu toate acestea, în timpul de Reichswehr, nici un ofițer a fost promovat la rangul de feldmareșal, pentru că distincția a fost rezervată în mod tradițional pentru vremuri de război. Vechii feldmareșali care mai trăiau, nu au fost înregistrați sub acest rang în liste oficiale. Chiar și Hindenburg a fost numit numai șef al Reichswehr. În [[Imperiul German
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
președinte Paul von Hindenburg din 13 noiembrie 1926, titlul a fost reintrodus. Cu toate acestea, în timpul de Reichswehr, nici un ofițer a fost promovat la rangul de feldmareșal, pentru că distincția a fost rezervată în mod tradițional pentru vremuri de război. Vechii feldmareșali care mai trăiau, nu au fost înregistrați sub acest rang în liste oficiale. Chiar și Hindenburg a fost numit numai șef al Reichswehr. În [[Imperiul German (1933-1945)]] primul general numit feldmareșal a fost [[Werner von Blomberg]] în anul 1936. Mai
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
rezervată în mod tradițional pentru vremuri de război. Vechii feldmareșali care mai trăiau, nu au fost înregistrați sub acest rang în liste oficiale. Chiar și Hindenburg a fost numit numai șef al Reichswehr. În [[Imperiul German (1933-1945)]] primul general numit feldmareșal a fost [[Werner von Blomberg]] în anul 1936. Mai târziu, pe 4 februarie 1938, [[Adolf Hitler]] la denumit pe [[Hermann Göring]] singur deținător al acestui rang, fiind așadar cel mai înalt ofițer al [[Wehrmacht|armatei germane]]. Dar în [[al Doilea
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Republica Democrată Germană|Republică Democrată Germană]] a existat între 1982 și 1989 rangul de „Marschall der DDR”. În armata prusacă - la fel ca mai târziu și în Armată Germană până în 1945 - un mareșal a avut dreptul la anumite privilegii. Un feldmareșal retras din serviciul activ a fost condus și onorat până la moarte ca un soldat activ. Ca semn de demnitate feldmareșalii au purtat cu ei în ambele armate un baston de mareșal. [[Fișier:UK Army OF10.png|thumb|150px|Insigna de
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
la fel ca mai târziu și în Armată Germană până în 1945 - un mareșal a avut dreptul la anumite privilegii. Un feldmareșal retras din serviciul activ a fost condus și onorat până la moarte ca un soldat activ. Ca semn de demnitate feldmareșalii au purtat cu ei în ambele armate un baston de mareșal. [[Fișier:UK Army OF10.png|thumb|150px|Insigna de rang unui Field Marshal]] Titlul a fost fondat de regele din [[Casa de Hanovra]] [[George al II-lea al Marii Britanii
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
al Marii Britanii]] sub numele de „Field Marshal”. În ianuarie 1736 primii doi generali englezi au fost ridicați la acest rang, contele de [[Orkney]] și [[John Campbell|John Campbell, al 2-lea Duce de Argyll]] (1678-1743). Unul dintre cei mai renumiți feldmareșali englezi a fost [[Arthur Wellesley, duce de Wellington]] (1769-1852), care s-a remarcat îndeosebit în războaiele napoleoniene. În 1815 a condus o armată britanică care a participat decisiv la înfrângerea finală a lui [[Napoleon I]] la [[Waterloo]]. [[Fișier:Pétain-Baschet-mai 1940
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
1926]] În veacul al XX-lea, șeful Statului Major General, pe vremuri „Chief of the Imperial General Staff” (Șef al Statului Major General Imperial), astăzi „Chief of the Defence Staff” [Șeful Statului Major al Apărării) este în mod natural un feldmareșal. Pe lângă aceasta au au fost ridicați și câțiva membrii ai familiei regale la acest rang. Rangul analog în marinä este acel unui „Admiral of the Fleet” (amiral al flotei), la forțele airiene Marshal of the [[Royal Air Force]]. Ca odinioară în
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
din Ministerul Apărării prevede că gradul de mareșal se poate acorda generalilor, respectiv amiralilor, de către [[Președintele României]] pentru merite militare excepționale în timp de război. [[File:Kutuzov 1.jpg|thumb|150px|FM Mihail Kutuzov]] Din anul 1700 înainte, titlul de feldmareșal general (генерал-фельдмаршал), corespundând cu amiralul general în marină, a fost preluat de la germani de [[Petru cel Mare]] ca cel mai înalt rang militar în Rusia până la [[Revoluția din Februarie]] 1917. Unul din cei mai faimoși feldmareșali a fost [[Mihail Kutuzov
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
1700 înainte, titlul de feldmareșal general (генерал-фельдмаршал), corespundând cu amiralul general în marină, a fost preluat de la germani de [[Petru cel Mare]] ca cel mai înalt rang militar în Rusia până la [[Revoluția din Februarie]] 1917. Unul din cei mai faimoși feldmareșali a fost [[Mihail Kutuzov]]. Dar și persoane civile au fost onorate cu acest titlu, pentru a-și menține poziția la curte, între alții [[Fjodor Alexejewitsch Golowin]], de asemenea și ofițeri străini, ca de exemplu contele Josef Radetzky. În era [[Uniunea
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
în [[Finlanda]] 1933 și în [[Spania]] 1937. Numai în Statele Unite mai există acest grad militar. [[Fișier:HGM Marschallstab von Erzherzog Friedrich von Österreich.jpg|thumb|180px|Bastonul de mareșal al arhiducelui [[Arhiducele Friedrich, Duce de Teschen|Friedrich de Austria-Teschen]]]] [[Categorie:Feldmareșali| ]] [[Categorie:Istorie militară]]
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
este cunoscută sub numele de „Manevra Charleroi”, o mișcare strategică genială, deseori citată printre marile manevre din istoria militară. Planul Coaliției cataloga ofensiva franceză drept improbabilă și nu anticipase posbilitatea ca francezii să aleagă ca rută drumul dificil prin Charleroi. Feldmareșalul Blücher îi scrie pe 14 iunie soției sale: „Vom intra în curând în Franța. S-ar putea să mai rămânem aici un an căci Bonaparte nu ne va ataca”. De asemenea, Wellington scrie, în aceeași zi la Londra, raportând că
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
s-a putut retrage în relativă ordine, sub conducerea generalului von Gneisenau, cel care a preluat comanda de la Gebhard Leberecht von Blücher, care, căzut de pe cal, își pierduse cunoștința și doar printr-un miracol nu fusese capturat de cavaleria inamică. Feldmareșalul fiind absent de la postul său de comandă, Gneisenau, deși profund anglosceptic, a fost cel care a luat decizia de a se retrage pe o rută paralelă cu Wellington, în vederea realizării unei joncțiuni, ordin confirmat ulterior de Blücher.. În ceea ce îl
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
1763 - d. 19 octombrie 1813) a fost un prinț polonez, om de stat și militar căruia i s-a acordat demnitatea de Mareșal al Primului Imperiu Francez. Nepotul ultimului rege ales al Poloniei, Stanisław August Poniatowski, și fiul al unui feldmareșal polonez din armata austriacă, și-a început cariera în armata austriacă, devenind rapid colonel și aghiotant al împărătului. În 1789 a părăsit armata austriacă, cu scopul de a se întoarce în Polonia și a se alătura unchiului său. Stanisław August
Józef Poniatowski () [Corola-website/Science/312433_a_313762]
-
anul 1848 cursurile școlilor năsăudene au fost întrerupte, Moise Panga împreună cu elevii săi participând direct la luptele care s-au soldat cu retragerea colonelului Urban în Bucovina. După înfrângerea revoluției el se întoarce la Năsăud unde, din ordinul guvernatorului țării, feldmareșalul Ludwig Wohlgemuth, redeschide la 31 decembrie cursurile Preparandiei de aici. O dată cu desființarea regimentelor grănicerești în 1851, paralel cu activitatea didactică, Moise Panga alături ceilalți intelectuali progresiști năsăudeni, a luptat pentru transformarea unor fonduri ale fostului Regiment II grăniceresc român, în
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
o posibilitate îndepărtată. Pregătirile pentru contracararea invaziei au fost limitate la construirea de către Organizația Todt a unui număr de fortificații impresionante, care să protejeze porturile importante. La sfârșitul anului 1943, concentrarea de forțe aliate din Anglia l-a făcut pe feldmareșalul Gerd von Rundstedt, comandantul suprem german din vest, să ceară întăriri. În afară de unități noi, felmareșalul a primit și un nou subordonat, feldmareșalul Erwin Rommel. Rommel avea intenția la început să intreprindă un simplu tur de inspecție de-a lungul Zidului
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]