402 matches
-
să perlase cetatea Mantova sorții ei. După atât nenoroc Beaulieu s-a și mai îmbolnăvit grav nemaiputând dirija armata. De aceea a fost rechemat pe 21 iunie la Viena, înlocuit provizoriu de generalul de divizie Michael von Melas, apoi de Feldmareșalul Dagobert Sigmund conte von Wurmser ca general pentru armata în Italia, al cărei sediu nou a fost Trento. Beaulieu s-a retras la moșia sa în apropiere de Linz, unde sa dedicat marilor sale pasiuni, artei și arhitecturii.El a
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
săptămâni, înaintarea lor a fost îngreunată de germanii regrupați, care ocupau poziții defensive în Munții Vosgi. În acel moment, germanii trebuiau să facă față la trei gupări puternice Aliate. În nord - Grupul de armate al 21-lea britanic comandată de feldmareșalul Sir Bernard Montgomery, în centru - Grupul de armate al 12-lea american comandată de generalul Omar Bradley și sud - Grupul de aramte al 6-alea american comandat de generalul locotenent Jacob L. Devers. Toate aceste grupuri se aflau sub comanda
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
devenit foarte fragile. Așa-numitul Red Ball Express, (efortul de transport auto aliat), nu asigura capacitatea necesară de transport dintre front și facilitățile portuare din Normandia, în condițiile în care Aliații se pregăteau în septembrie pentru atacul împotriva frontierelor Germaniei. Feldmareșalul britanic Montgomery a convins Înaltul Comandament Aliat să lanseze un atac foarte îndrăzneț, Operațiunea Market Garden (Piața de zarzavaturi), prin care Aliații încercau să atace în regiunea de pe malul vestic al râului Rin și să formeze aici un cap de
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
fie declanșată pe 8 februarie 1945, dar a fost amânată două săptămâni, după ce germanii au distrus barajele și au inundat valea râului. În cele două săptămâni câtă vreme zona a fost inundată, Hitler nu le-a permis trupelor de sub conducerea feldmareșalului Gerd von Rundstedt să se retragă pe poziții defensive mai puternice la est de Rin, obligându-l pe acesta din urmă să accepte o luptă fără sorți de izbândă. După îndreptarea vremii și retragerea apelor, americanii au traversat Rurul (Roerul
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
cu puțin înaintea sovieticilor. . Armata I a Grupului de armate al 12-lea america s-a îndreptat spre nord, ca flacul de sud al încercuirii Ruhrului. Pe 4 aprilie, încercuirea Ruhrului era completă. Grupul de Armate B german comandat de feldmareșalul Walther Model a fost încercuit într-o mare pungă, 300.000 de soldați predându-se în mâinile americanilor. Prima și a 9-a armate americane s-au îndreptat mai apoi spre est și au atins cursul râului Elba la mijlocul lunii
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
ale Diviziei a 3-a de infanterie americană au fost primele trupe aliate care au ajuns la Berchtesgaden și reședința lui Hitler de la Berghof. Grupul de Armate G s-a predat americanilor la Haar, în Bavaria, pe 5 mai 1945. Feldmareșalul Montgomery a primit capitularea tuturor trupelor germane din Olanda, Germania de nord-vest și Danemarca la Lüneburg Heath, o regiune dintre orașele Hamburg, Hanovra și Bremen pe 4 mai 1945. Cum comandantul operațional al unora dintre aceste forțe era amiralul Karl
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
în anul 1890 și se sfârșește în anul 1894. În acești ani Wilhelm II cere demisia lui Bismarck, iar când acesta o prezintă regele îi trimite o scrisoare de adio prin care îl numește duce de Lauenburg, general de cavalerie, feldmareșal și îi oferă, printre altele, portretul său în mărime naturală (se știe că era înalt de 1,98 m). Pe 29 martie 1890, prințul Bismarck părăsește Berlinul, în mijlocul ovațiilor mulțimii care îl însoțește la gară. Furios de această popularitate, Wilhelm
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
în consecință a fost înnobilat, primind titlul de baron cu predicatul “de Polichna”, după numele amplasamentului pe care l-a cucerit. La 11 noiembrie 1918 a avansat la gradul de “Feldmarschalleutnant”, al treilea in ordine de rang după “Feldzeugmeister” și Feldmareșal, poate în legătură cu evenimentele descrise mai jos. Generalul a participat la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Națională care a consfințit unirea. Dar baronul Ioan Boeriu a luat și parte la o acțiune deosebit de temerară. Împreună cu Iuliu Maniu
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
teorii privind originea numelui pitonilor, deși ei sunt de acord că singura lui însemnătate este că li s-a părut amuzant. În documentarul din 1998 „"Live At Aspen"” grupul a pretins că „Monty” a fost ales ca ușor sarcasm la adresa feldmareșalului Bernard Montgomery, un general britanic legendar din al doilea război mondial; având nevoie de un nume „"care să sune alunecos"”, au ales „Python”. În alte ocazii Idle a pretins că numele Monty aparținea unui om popular și rotofei care obișnuia
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
existe. Merită adăugat că, pentru exact același moment, când rușii luau de la turci și raiaua Hotinului, o cronică rimată de la 1769 dădea glas, plin de ironie, bucuriei românești: În acest context, Mitropolitul Moldovei, Gavriil Callimachi, adresează în 1771 o gramată feldmareșalului rus Piotr Rumianțev-Zadunaiski, cerând desființarea efectivă a Mitropoliei Proilaviei, mai ales că îl considera ape mitropolitul Daniil ca fiind mort în acel moment. Mitropolitul Gavriil Callimachi propunea și o repartizare a teritoriilor Mitropoliei Proilaviei la eparhiile Moldovei, și anume: Hotinul
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
în Caucaz. În noiembrie, o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului, armate care s-au predat în cele din urmă, în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus. Promovarea (prin radio!) a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea. În întreaga istorie militară germană, niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului. Friedrich Paulus a întrerupt această
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
șef al Marelui Stat Major a rămas în legătură cu Beck și cu Oster. Halder afirma în fața oamenilor de încredere că îl consideră pe Hitler „reîncarnarea diavolului”. Mai mulți ofițeri de frunte ai armatei germane, (printre care și comandantul regiunii militare Berlin, feldmareșalul Erwin von Witzleben), au definitivat în septembrie planurile pentru îndepărtarea lui Hitler. Oster, Gisevius și Schacht i-au implorat pe Halder și Beck să declanșeze imediat o lovitură de stat împotriva lui Hitler, dar ultimii au răspuns că nu pot
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
ocuparea de către ruși a țării. O astfel de posibilitate le-a dat noi imbolduri complitiștilor din rândurile armatei. Halder a fost demis în 1942, conducerea armatei aflându-se în acel moment sub controlul total al lui Hitler. Succesorii lui Halder, feldmareșalul Wilhelm Keitel și generalul Alfred Jodl, nu erau decât intermediarii lui Hitler. Tresckow și Goerdeler au încercat din nou să recruteze ofițeri superiori în complotul pentru declanșarea unei lovituri de stat. În acele momente, Kluge era trecut deja de partea
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
intermediarii lui Hitler. Tresckow și Goerdeler au încercat din nou să recruteze ofițeri superiori în complotul pentru declanșarea unei lovituri de stat. În acele momente, Kluge era trecut deja de partea complotiștilor. Gersdorff a fost trimis să-l viziteze pe feldmareșalul Erich von Manstein, coamandantul Grupului de Armate Sud din Ucraina. Manstein era de acord că Hitler conducea Germania la dezastru, dar i-a spus lui Gersdorff că „mareșalii prusaci nu se răzvrătesc”. Feldmareșalul Gerd von Rundstedt, care comanda armatele germane
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a fost trimis să-l viziteze pe feldmareșalul Erich von Manstein, coamandantul Grupului de Armate Sud din Ucraina. Manstein era de acord că Hitler conducea Germania la dezastru, dar i-a spus lui Gersdorff că „mareșalii prusaci nu se răzvrătesc”. Feldmareșalul Gerd von Rundstedt, care comanda armatele germane din vest a dat un răspuns asemănător. Posibilitatea unui complot anti-Hitler, la care să participe armata ca un tot, părea mai depărtată ca niciodată. În mod demn de remarcat, niciunul dintre ofițerii superiori
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
nu fusese implicat până atunci în niciuna dintre comploturile de până atunci, dar care era un opozant convins al regimului nazist. El a fost înspăimântat de planul lui Hitler de dezlănțuire a unui nou război în răsărit. Ca nepot al feldmareșalului Fedor von Bock, el avea numeroase legături. Henning von Tresckow a fost desemnat să lucreze la cartierul general al unchiului său, care comanda Grupul de Armate Centru, una dintre grupările care urma să declanșeze Operațiunea Barbarossa. Tresckow a recrutat în
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
mai mare, Otto von Habsburg, a decedat la 4 iulie 2011. Franz Ferdinand, care a fost asasinat în 1914 la Sarajevo, era unchiul lui . Asasinarea unchiului l-a făcut moștenitor al tronului imperial. În primii doi ani ai războiului, în calitate de feldmareșal, a comandat trupele austro-ungare în luptele de pe frontul italian, pe urmă de pe frontul răsăritean. Carol I a devenit conducătorul Austriei din noiembrie 1916 (nu a fost încoronat ca împărat), iar la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
această localitate avea să fie cucerită, întrerupând legătura terestră dintre Zuid-Beveland și Walcheren. În cele din urmă, se poate afirma că, în ciuda pierderilor foarte grele, canadienii și-au atins obiectivele ordonate în prima fază. Acesta a fost momentul în care feldmareșalul Bernard Montgomery a sesizat situația favorabilă de pe front și a transformat deschiderea traficului prin estuarul Scheldt în prioritatea numărul 1 a Grupului de armate al 21-lea. Pentru aceasta, Armata a 2-a britanică a atacat spre vest, pentru curățarea
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
că nu purcede la oaste este hain. El punea pricină că să hăinește țara și n-are cu cine merge la oaste, și el va pune sangiacul împărătescu în sin și să va duce la vezirul.”" Domnitorul i-a scris feldmareșalului rus Boris Șeremetiev, cerându-i să-i trimită ajutor militar. Mareșalul rus l-a trimis la Iași pe generalul Kropotov cu 3.000 de soldați ruși și 500 de soldați moldoveni, ce slujeau la ruși. Atunci, domnitorul a ieșit din
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
faze a războiului împotriva Uniunii Sovietice, evreii din teritoriile ocupate erau uciși încă cu arme de foc de către trupe mobile SS, omorârea în masă prin gazare pe scară industrială neintrând încă în uzul comun. Armata a VI-a sub comanda feldmareșalului Walter von Reichenau, care participase deja în lunile precedente la nimicirea evreilor în strânsă colaborare cu S.D, a ajutat la planificarea acțiunii de exterminare de la . În anii 1941-1943 au fost omorâți în acest loc și alte zeci de mii
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
armatei principale. Izolat de Carol ca urmare a rezultatului Bătăliei de la Eckmühl, s-a retras în Boemia, însă a reușit să se alăture din nou arhiducelui înaintea marilor bătălii de lângă Viena (Aspern-Essling și Wagram). Din 1809 până în 1813 Bellegarde, acum feldmareșal, a fost guvernatorul general al Galiției, dar adeseori a fost convocat pentru a prezida întâlnirile Consiliului Aulic, în special în 1810, atunci când se punea problema reorganizării armatei austriece. În 1813, 1814 și 1815 a comandat armatele austriece din Italia. Succesele
Heinrich von Bellegarde () [Corola-website/Science/313219_a_314548]
-
Marele Stat Major al Armatei Comune imperiale și regale, la Viena. A ajuns șef al unei direcțiuni din Marele Stat Major, fiind mai apoi transferat la Ministerul de Război și promovat pe scara ierarhică. La izbucnirea Primului Război Mondial se află că feldmareșal la comanda diviziunii de infanterie 15 Miskolc, iar apoi a preluat de la generalul Svetozar Boroevic comandă Corpului 6 de armată. A comandat cu succes Corpul 6 de armată până în 1916. În 1915 a condus împotriva armatei imperiale ruse contraofensiva de la
Arthur Arz von Straussenburg () [Corola-website/Science/300117_a_301446]
-
Wilhelm Josef Franz Ritter von Leeb (n. 5 septembrie 1876 - d. 29 aprilie 1956) a fost un feldmareșal (germană: "Generalfeldmarschall") al Wehrmachtului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În germană „"Ritter von"” înseamnă „Cavaler de”. Ritter von Leeb provenea dintr-o familie veche de militari bavarezi. Și-a început cariera militară în anul 1895 la Regimentul nr.
Wilhelm Ritter von Leeb () [Corola-website/Science/325999_a_327328]
-
și Klatovy. Soldații germani și civilii care încercau să părăsească Praga au fost surprinși de trupele sovietice în ofensivă și au fost împrăștiați în dezordine. În toamna aceluiaș an au început expulzările germanilor din Cehoslovacia. În ziua de 9 mai, feldmareșalul german Ferdinand Schörner a reușit să fugă din Praga spre sud-vest. El a fost capturat de americani și a fost predat mai târziu sovieticilor. Pe 5 mai, Emanuel Moravec s-a sinucis. Moravec era urât de cehi, fiind considerat trădător
Ofensiva Praga () [Corola-website/Science/306930_a_308259]
-
occidentalizare a saloanelor românești. Este semnificativ din acest punct de vedere faptul că primul ziar apărut la noi, Courier de Moldavie (cel dintâi număr a apărut la Iași, la 18 februarie 1790), a fost editat de comandamentul trupelor ruse al feldmareșalului G.A. Potemkin. Cel de-al treilea plan al raporturilor româno-ruse este cel bisericesc. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, viața monastică din Moldova și Țara Românească s-a aflat sub influența curentului reprezentat de călugărul Paisie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]