286 matches
-
ceva ce se numea tunsoare pudel nu mi-a plăcut. Prefer părul lung la femei. Această preferință e de înțeles. Dar am ajuns să mă obișnuiesc cu această coafură de fetișcană. Era numită după un câine, dar dădea un aer felin ochilor ei alungiți și pomeților înalți. Părea în același timp vigilentă și mulțumită, deși se putea să fie doar din cauza sarcinii. Ce este? Un articol despre soțul meu faimos. — Într-un ziar newyorkez? Asta era mai mult decât îmi dorisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vibrație a eterului. Nu primi nici un răspuns. Complicatul lui sistem nervos nu înregistra nici o mișcare. Nimic nu vădea prezența acelor ființe, care erau unica lui sursă de hrană pe această planetă pustie. Corl se ghemui la sol - o gigantică siluetă felină zugrăvită pe fundalul de un roșu întunecat al cerului. Ai fi zis că-i caricatura unui tigru negru într-o lume de umbre. Ceea ce-l descumpănea era faptul că pierduse contactul. Era înzestrat cu un sistem senzorial care, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
hotărâre, scuturând din cap: - Atmosfera ce ne-nconjoară conține mai mult clor decât oxigen, dar de fapt ambele elemente se găsesc în cantități neîndestulătoare. Oxigenul nostru ar fi ca o dinamită pentru plămânii monstrului. Grosvenor își dădu seama că uriașa felină nu se gândea la această primejdie, căci o văzu pășind pe urmele primilor doi oameni pe pasarelă, apoi pe poarta cea mare. Oamenii se întoarseră cu fața spre Morton, care le spuse, făcându-le semn cu mâna: - Deschideți și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o ipoteză de lucru. - S-ar putea ca felina să reprezinte epoca de mijloc a celei de-a zecea civilizații a acestei lumi, spuse Korita. Firește că fiecare dintre ele s-a ridicat pe ruinele celei anterioare. - În acest caz, felina habar n-are că ne-a făcut pe noi să bănuim c-ar putea fi o criminală. - Bineînțeles că n-are habar! Grosvenor auzi în aparat râsul lui Morton, apoi cuvintele acestea: - Dorința îți va fi împlinită, Smith. Motanul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut iubirea prin toamnele feline, Și a rămas ca Noaptea să-l sfâșie-n divin. El știe că TĂCEREA, îi face jurăminte Când toți din jur îl vreau a fi-n mormânt La căpătâi să-i ardă o candelă-n cuvinte Și celor dragi din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din visuri înghețate te văd cum, plângi POETE, Și-n ochii tăi de înger sunt dăinuiri sihastre, Ce Dumnezeu te-alină prin taine de VERSETE. În care Eu te aștept ca pe-o icoană, Să te sărut în trupul legendelor feline, Și-n amorțeala calmă a ploilor de toamnă Să fii tu ÎNȚELEPTUL din seri ce te combină. În amintiri trăite prin depărtate vieți, Când nostalgia tinereții dansa în trup de soare, Din verde crud te-amestecai prin CEȚI, Și-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plastic și vagoane desperecheate de trenuleț niciodată funcțional, mâncare muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuultă! Ne prăvăleam toți trei pe canapeaua ei ruginie, râzând (n-ai fi zis că știe să râdă, dar știa), și uitam luciul acela ca de plumb din ochii ei felini. Îl uitam cu totul. Léa era tot ce nu-și imaginase vreodată că ar putea iubi. Se întâmplase, totuși. Alexandre sperase, inițial, într-una din acele idile molcome, presărate de imagini autumnale, atât de proprii Parisului, genul de iubire ușor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
frumoasă. Așezat pe canapeaua de piele, tipică apar tamentului de o eleganță lejeră al amicului în plină euforie aniversară, Alexandre o studia de la distanță. Rochia gri, de tafta, cu talie înaltă, bine marcată. Poate puțin bătrânicioasă pentru vârsta ei. Ochii felini, părul lucios, tenul de un alb imperial, privirea ascuțit-inteligentă, mereu la adăpostul unui păienjeniș de gene interminabile, brațele lungi, ușor marmorate de frig, acum, gâtul fin, mișcările precise, tempe rate de o politețe puțin rece și de un zâmbet amabil
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și de unde nu mai putea să coboare, cerând parcă ajutor printrun miorlăit înfiorător continuu. Dispeceratul unității primise zeci de telefoane de la diverse persoane în legătură cu acest caz și comandantul a hotărât să trimită un echipaj de intervenție pentru a salva biata felină. Majurul Babuloi, care a primit ordinul, a dat alarma grupei sale, le-a spus ce misiune au de îndeplinit și la un ordin scurt, cei opt pompieri recruți echipați până în dinți cu tot ce e necesar la o intervenție și-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
În câteva minute cu sirena și farurile aprinse, mașina și echipajul au trecut ca fulgerul pe străzile aglomerate ale orașului, ajungând la palat, lângă turn. În piața palatului mulțime de gură-cască adunată privea spre vârful turnului, unde ghemuită stătea mica felină. Turnul are cam 45 de metri înălțime, construit sub forma unui trunchi de piramidă, cu o mică platformă deasupra, de unde pleacă spre cer niște ornamente sub forma unor săgeți. La ordinul scurt al maiorului comandant, echipajul s-a aliniat, așteptând
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
doamnă în vârstă merge direct la majurul Babuloi și-l roagă să-i dea ei motănelul, pentru că îi plac foarte mult pisicile mai având acasă încă două. Acesta o privește curios și nu-i poate refuza rugămintea, oferindu-i mica felină. În felul acesta a fost salvat bietul motănel! MINCIUNICA SALVATOARE (După o întâmplare reală trăită de un amică Domul Tilică are spre cincizeci de ani, iar doamna Tilică e mai mică cu vreo cinci ani și-și aniversează ziua de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu-ți pasă că mă doare Fiecare rupere de coarde. N-ai avut milă de mine, Leoaică tânără, iubire? Ea tot toarce liniștită Și pentru plăcerea sa Jonglează puțin cu inima mea, Doar ghem de ață, jucărie Între ghearele ei feline.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
și de rătăcire. În visele mele de licean Întotdeauna aveam să fim doi fugari călare pe o carte, dispuși să se salveze prin lumi de ficțiune și vise la mîna a doua. CÎnd Barceló s-a Întors schițînd un zîmbet felin, trecuseră două ceasuri care mie mi se păruseră două minute. Librarul Îmi Întinse cartea și Îmi făcu cu ochiul. — Uită-te bine la ea, măi chifteluță, că după aceea nu vreau să-mi vii că ți-am schimbat-o hoțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pian plutea prin văzduh, languros și tîrÎndu-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind mediul și remarcînd prezența unei jumătăți de duzină de feline și a doi papagali În culori aprinse și de o mărime enciclopedică pe care, după cum mi-a explicat servitoarea, Barceló Îi botezase Ortega și, respectiv, Gasset. Clara mă aștepta de cealaltă parte a acestui codru, Într-un salon ce dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că era vorba de scara de lemn a casei din rue Saint-Honore unde a locuit Robespierre sau de tribuna oratorilor, vopsită în verde antic, din sala Convenției. Mi-l imaginam pe Robespierre în hainele lui de notar elegant, cu trupul felin și gesturile nervoase, suind cele câteva trepte ale acestei tribune, privind Adunarea cu ochii săi miopi și apoși sau, cu ochelarii pe frunte, aranjîndu-și foile de hârtie în timp ce mulți se întrebau cine urma să fie trimis la ghilotină. Încercam să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Când am înțeles asta, mi-am spus că Robespierre este mai degrabă o mangustă. O mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
șterse broboanele de sudoare de pe frunte care începuseră să i se prelingă pe pleoape. ― Da' unde dracu' te-ai băgat? Din fundul antrepozitului răzbătură niște răcăituri. Fură urmate de un sfios dar liniștitor mieunat. Era neîndoios un vaiet de origine felină. Brett oftă și porni într-acolo. Ripley făcu o pauză și privi detectorul cu resemnare Lumina roșie pierise demult, acul rămase nemișcat, iar semnalul sonor nu-i mai alarma. În ciuda eforturilor lor aparatul tăcea în continuare. ― Nu-i nimic prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
suflet? Poate că da! Nu pot dormi singură În pat! Să nu mă Înțelegi greșit dacă vin lângă tine, nu cer nimic, nu ofer nimic și nici nu spun nimănui nimic! Fata, fără a mai sta pe gânduri, se mișcă felin și precis, intră sub așternut, acolo unde băiatul s-a tras cât mai lângă perete. Cu un simț suplimentar, băiatul a realizat faptul că micul și delicatul ei capoțel fusese „uitat” În celălalt pat, ca și celelalte. Au stat așa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
probabil ultimii colți albi de lup, plugurile de zăpadă ieșite de cu noapte pe strada noastră, ca într-un adevărat oraș european, o țin pe Suzy trează cine știe de câte ore pe marmura fierbinte a caloriferului. Trează, fata mea felină e totuși prozaică: dimineața nu se mai lasă atrasă la sfertul de oră sau douăzeci de minute de lectură din Istorie... , prea atașată de mama care, în urma mea, își face și ea toaleta. Da’ las-o, dragă, în pace, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și noapte-mpre ună, și are versuri cum nu se mai scriseseră pe malul Dâmboviței: Când apari, señorita, în parc pe-nserat Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar ai zâmbetul de heruvim. A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dacă nu ești atent, pune stăpânire pe întreaga gospodărie, conduce dictatorial și, în unele cazuri își extinde vânătoarea de șoareci în vecini sau aiurea. I-am spus amicului meu că nu-i împărtășesc întru totul părerea despre cealaltă categorie de „feline”, la care face aluzie, dar am reținut spusele sale în legătură cu dialogul. Fiecare dintre noi a fost dezamăgit, uneori, de incapacitatea unor semeni de a susține o discuție civilizată. Cea mai importantă regulă a unui dialog este de a asculta cu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina felinarului așezat pe banc. — Cu ce ți-aș putea fi de folos, messere? Întrebă, după ce Își plecase capul În semn de salut. Din mișcarea ei, lumina dezvăluise o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
strălucire Florenței. Spițerul rămase tăcut preț de câteva clipe, mijindu-și ochii. Câteva clipe care lui Dante i se părură prea lungi. Dar mai apoi pe chip i se deschise acel zâmbet cordial pe care Îl mai văzuse, ștergând masca felină de cu câteva momente În urmă. Sunt sigur că ar fi cu toții onorați de o vizită a prințului poeților toscani și că nu vei găsi cu totul inutil pentru spiritul domniei tale dacă vei lua parte la una din Întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului său, căci printr-o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi fost o lovitură mortală să se transforme Într-o simplă zgîrietură, care a făcut totuși să-i curgă foarte mult sînge, Îmbibîndu-i imediat pantalonii jerpeliți. Se bălăbăni vreo patru-cinci metri, dădu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Golescu, Piața Gării de Nord și Gara de Nord propriu-zisă. După orele douăsprezece noaptea, pietonul, ce se încumetă să parcurgă cu pasul asemenea itinerarii, se poate aștepta la orice minune, la care în alte împrejurări nici nu s-ar gândi: o nuntă canină sau felină a cărui ceremonial colectiv se desfășoară când după o benă de gunoi, când în plină stradă; o ceată de cheflii excomunicați din mediul bahic, dornici să-și continue cheful, din calea cărora trebuie să te ferești, să întâlnești din când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]