2,707 matches
-
vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, în care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât în Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt în exclusivitate femei. De altfel, în ultima parte a studiului ne vom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de sex diferit, ci și de persoane de același sex. În evangheliile canonice există mai multe notații de felul: „Isus l-a iubit” pe cutare ucenic, fără ca expresia respectivă să presupună vreo aluzie erotică. E foarte clar însă că ideologia feministă favorizează interpretarea otova, depistând în gestul lui Isus unul dintre argumentele-cheie ale mariajului carnal între Mântuitor și Maria Magdalena. Reinterpretarea ideologică a datelor canonice A doua strategie de reabilitare și, implicit, de impunere a Mariei Magdalena ca eroină fondatoare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
interpretarea otova, depistând în gestul lui Isus unul dintre argumentele-cheie ale mariajului carnal între Mântuitor și Maria Magdalena. Reinterpretarea ideologică a datelor canonice A doua strategie de reabilitare și, implicit, de impunere a Mariei Magdalena ca eroină fondatoare a mișcării feministe este reinterpretarea datelor conținute în corpusul canonic. Amintesc aici câteva titluri provocatoare de dată recentă: R. Atwood, Mary Magdalene in the New Testament Gospels and Early Tradition, 1993; E. De Boer: Mary Magdalene: Beyond the Myth, 1997; J. Schaberg, The
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru amicul 512. În deplasarea mea precipitată către Lalelelor 14, am mai evitat două tentative ale altor cunoștințe de a mă abate către o terasă, cărora le-am motivat refuzul prin invocarea unei întâlniri cu o doamnă din conducerea mișcării feministe Armonia domestică, pe care nu se cuvine să o fac să aștepte nici două minute, altfel risc să pierd un interviu cât se poate de important pe niște probleme de strictă actualitate. Prin urmare, mi-am continuat pașii în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
adopte, în continuare, rolul acesta supus de femeie-copil, cu dezavantajele și avantajele sale, tinerele fete au inventat o formă inedită de escapism social. Nu prin a deveni ceva opus, cum adesea s-a întâmplat în Occident, unde femeile au devenit feministe și business women după tiparul masculin, încercând deci să-și contracareze asupritorul pe terenul propriu, ci prin a accentua, a duce până la extrem, chiar grotesc, trăsăturile persoanei care le-a fost impusă de tradiție. Așa a apărut fenomenul kawaii. Kawaii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mult mai mare decât menționez acum. Dintre acestea, un rol cu totul aparte îl are Elena Bălan. Un suport deosebit în documentare l-am avut prin intermediul Centrului de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen - FILIA - și prin Societatea de Analize Feministe ANA. De asemenea, mulțumesc tuturor celor care mi-au fost aproape în înțelegerea experienței de mamă. Lor le dedic această carte. TC "" Prefațătc "Prefață" Avem în față o lucrare ce exprimă combinația multor categorii de experiențe, toate convertite într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să argumenteze că familia monoparentală poate să fie o opțiune perfect coerentă cu o viață împlinită, autoafirmativă și liberă și nicidecum doar cu o nefericire de o natură sau alta (abandon, sărăcie), fiindcă ea dispune și de instrumentele teoriei politice feministe. Știe că, fiindcă nimic nu este mai practic decât o teorie bună, această teorie (combinație reușită a multiplelor ei formații intelectuale) poate și trebuie să aibă relevanță pentru politicile publice. O parte tare a lucrării este demonstrația vastă, rar practicată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acesteia, muncesc mai mult decât partenerii lor în gospodărie, îngrijesc prioritar persoanele dependente din familie, iar când divorțează sau se separă își asumă răspunderea copiilor 10? Am urmărit să aplic față de familia monoparentală cadrele conceptuale ale unora dintre teoriile politice feministe, cu scopul de a arăta cum poate fi circumscrisă înțelegerea unei astfel de familii în respectivele teorii (liberală, marxistă, radicală, comunitariană) și că emanciparea femeilor (idee susținută de teoriile citate) nu duce la destructurarea familiei 11. Familia monoparentală este cunoscută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
susținerea copiilor, lăsând povara grijii parentale pe seama femeilor care sunt mame). Observarea unei constante sensibilități la dimensiunea de gen13 va putea să fie interpretată drept feminism mascat. În acest sens, un bun argument ar putea fi următorul: O teorie este feministă dacă (1) în cadrul ei genul ocupă un loc central, teoria respectivă încercând să înțeleagă caracterul și natura de gen ale relațiilor, instituțiilor și proceselor sociale; ( 2) dacă relațiile de gen sunt tratate ca problematice, nefiind considerate naturale sau de neschimbat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind drepturile lor în legătură cu copiii cărora le sunt părinți. O altă gamă de probleme se creează atunci când obligațiile față de copii se articulează de așa natură încât îngrădesc drepturile părinților ca persoane autonome. Astfel, emanciparea femeilor - idee constant promovată de gândirea feministă, indiferent de orientarea ei particulară (liberală, socialistă, radicală, comunitară etc.) - a fost receptată în alte perspective drept o modalitate de destructurare a familiei. CAPITOLUL IVTC "CAPITOLUL IV" Feminismul și familiatc "Feminismul și familia" 1. Patriarhal sau partenerial - modele de familietc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că feminismul poate fi o altă paradigmă de a înțelege ordinea socială. Dacă în abordarea de tip funcționalist contează stabilitatea și echilibrul familiei, văzute din întreg spre parte (familia este mai mult decât suma indivizilor care o compun), din perspectiva feministă, nu vor fi neglijate individualitățile. O autentică armonie a familiei se bazează pe o stare de echilibru a relațiilor între persoanele care o alcătuiesc (nu se mai admite, de exemplu, că efortul mai mare al femeilor va compensa implicarea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acestea au șanse bune de a fi parteneriale. Am urmărit stabilirea unor repere privind familia în câteva modele posibile, cu intenția de a sugera existența unor alternative la familia nucleară patriarhală. Analiza asupra familiei va continua din perspectiva teoriilor politice feministe: liberală, marxistă, radicală și comunitară. În toate acestea, voi urmări raportul între conceptualizarea familiei și ideea de emancipare a femeilor. Sensul de argumentare va fi unul în favoarea faptului că emanciparea femeilor nu duce la distrugerea instituției familiei. Iată un prim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
combinații între familie și carieră. Deci, familia se păstrează; ea reprezintă în continuare prima sferă de interes pentru femei. Emanciparea acestora înseamnă faptul că pot avea o educație corespunzătoare, acces pe piața muncii, apoi o carieră. Aceasta pare să sugereze feministele liberale, de la Harriet Taylor la Betty Friedan. Faptul că, în accepțiunea feminismului liberal clasic, nu este vizată destructurarea familiei rezultă în primul rând din centrarea atenției spre spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se păstrau (inegalitatea privind accesul la resurse, inegalitățile de venituri, inegalități privind recunoașterea socială etc.). La acestea, se adaugă inegalitățile din sfera privată în ceea ce privește diviziunea muncii în gospodărie, a responsabilității față de persoanele dependente din familie. Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce ține de feminismul diferențelor (feminismul valului II), referitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru ca și ceilalți să se poată diferenția la rândul lor. Acest tip de autonomie este propriu persoanelor care au copii în îngrijire. Sunt denunțate, în acest context, dominația, competiția, excluderea, separarea de ceilalți. Din punctul de vedere al teoriilor politice feministe, autonomia este subiectul de interes al unei etape de dezvoltare, la începutul anilor ’90: feminismul valului III (Elizabeth Grosz, 1988). În acest demers teoretic, sunt luate în considerare experiențele diferite ale femeilor 80. Problemele lor sunt privite în contexte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în instituții specializate. Astfel, era vizată instituționalizarea copilului aflat în dificultate (copil care nu se bucura de ocrotirea părintească), a persoanelor vârstnice fără familie sau pe care familia îi abandonase și a persoanelor cu probleme grave de sănătate. Meritul abordării feministe comunitariene este tocmai că a lărgit câmpul de cuprindere a celor cărora li se acordă sprijin în comunitate, principial vorbind, prin susținerea reciprocă a tuturor membrilor. În acest sens, se configurează ideea de responsabilitate socială. Oamenii nu sunt indiferenți unii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de implicare a persoanelor de ajutor înseamnă adesea pentru părintele singur lipsa timpului liber, a timpului pentru sine. Toate aceste aspecte au un caracter informal, nu se înscriu în aria de cuprindere a contractelor. Teoriile de factură comunitară, inclusiv cele feministe, insistă asupra rolului determinant al familiei în comunitate. Jean Bethke Elshtain, de pildă, susține că „familia constituie chiar precondiția oricărei forme de viață socială” (1991, p. 268). Comunitățile sunt familii mari formate din familii mai restrânse, aflate în relații de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familia monoparentală reprezintă o coordonată prezentă în socializarea copilului, chiar dacă diferită față de cele din familiile complete. Împotriva ideii conform căreia familia este apreciată drept prima școală a dreptății 33, întâiul cadru de socializare a unor cetățeni drepți, în teoria politică feministă apare ideea că familia este primul context social în care sunt învățate inegalitățile. Aceasta cu atât mai mult cu cât familia este afectată de un model de tip patriarhal și de inegalități de gen: Dacă nu sunt crescuți în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familii afective” (Jack Goody, 2003, p. 183). Democratizarea familiei este o temă controversată atunci când se presupune că aceasta înseamnă emanciparea femeilor 65. Observ că trăsăturile pe care le asociază Giddens familiei democratice ar putea fi susținute și dintr-o perspectivă feministă, deci una care să accentueze necesitatea emancipării femeilor. Astfel, se poate arăta cum între procesul de democratizare a grupului și emanciparea celor implicați în acesta nu există raporturi de opoziție. O constatare larg acceptată este că familia trece printr-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1940. Beauvoir, Simone de, Al doilea sex, vol. II, Editura Univers, București, 1998. Berlin, Isaiah, Patru eseuri despre libertate, Editura Humanitas, București, 1996. Bîrsan, Mihaela (coord.), Jumătatea anonimă. Antologie de filosofie feministă, Casa de Editură și Presă „Șansa”, București, 1995. Blebea, Nicolae G.; Miroiu, M., Introducere în etica profesională, Editura Trei, București, 2001. Bocancea, Cristian; Neamțu, George, Elemente de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 1999. Bocioc, Florentina, „Sănătatea reproducerii”, în O. Dragomir
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Pierre, Simțul practic, Editura Institutul European, Iași, 2000. Bowlby, John, „Maternal Care and Mental Health”, Bulletin de l’Organisation Mondiale de la Santé, nr. 355, 543, Geneva, 1952. Brădean, Adina; Dragomir, Otilia; Frumușani-Rovența, Daniela; Surugiu, Romina, Femei, cuvinte și imagini. Perspective feministe, Editura Polirom, Iași, 2002. Bruckner, Pascal; Finkielkraut, Alain, Noua dezordine amoroasă, Editura Nemira, București, 1995. Bucur, Maria; Miroiu, Mihaela (coord.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași, 2002. Bulai, Ana; Stănciugelu, Irina, Gen și reprezentare socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Editura Polirom, Iași, 2002. Grosz, Elizabeth; Lepervanche, M. de, „Feminism and Science”, în B. Caine; E.A. Brosz; M. de Lepervanche (coord.), Crossing Boundaries: Feminisms and the Critique of Knowledges, Allen and Unwin, Sydney, 1988. Grünberg, Laura, (R)evoluții în sociologia feministă. Repere teoretice, contexte românești, Editura Polirom, Iași, 2002. Grünberg, Laura; Miroiu, Mihaela, Gen și societate, Editura Alternative, București, 1997. Hamangiu, C.; Rosetti-Bălănescu, I.; Băicoianu Al., Drept civil roman, vol. III, Editura ALL, București, 1998. Harding, Sandra G., The Science Question
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Editura Polirom, Iași, 1998. Miroiu Mihaela, Societatea retro, Editura Trei, București, 1999. Miroiu, Mihaela, Convenio. Despre natură, femei și morală, Editura Polirom, Iași, 2002. Miroiu, Mihaela, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom, Iași, 2004. Miroiu, Mihaela, Politici ale echității de gen. Ghid pentru învățământul universitar din Europa Centrală și de Est, Editura Politeia - SNSPA, București, 2003. Miroiu, Mihaela, Gândul umbrei. Abordări feministe în filozofia contemporană, Editura Alternative, București, 1995. Miroiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
2002. Miroiu, Mihaela, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom, Iași, 2004. Miroiu, Mihaela, Politici ale echității de gen. Ghid pentru învățământul universitar din Europa Centrală și de Est, Editura Politeia - SNSPA, București, 2003. Miroiu, Mihaela, Gândul umbrei. Abordări feministe în filozofia contemporană, Editura Alternative, București, 1995. Miroiu, Mihaela; Blebea-Nicolae, Gabriela, Introducere în etica profesională, Editura Trei, București, 2001. Miroiu, Mihaela; Popescu, Liliana, „Condiția femeilor din România - între tradiție și modernizare”, în Liliana Popescu (coord.), Gen și politică. Femeile din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Gheonea, Valentin, Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Editura Politeia - SNSPA, București, 2003. Oproiu, Ecaterina; Roman, Carol; Scorțaru-Păun, Sofia; Dumitrescu-Bușulenga, Zoe; Faur, Sanda; Șchiopu, Ursula, Cartea fetelor, Editura Politică, București, 1977. Palade, Brândușa, „Dincolo de dominația de gen: regândiri feministe ale autonomiei”, în Olivia Toderean (coord.), Itinerarii contestatare. Studii de teorie politică feministă, Editura Politeia - SNSPA, București, 2002. Pasti, Vladimir, Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, Editura Polirom, Iași, 2003. Pasti, Vladimir, Sociologie politică, Editura Ziua, București, 2004. Pasti
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]